October 17, 2013 by anatatar

Salvatorul meu

Isaia 49:7-13

Isaia 49:8b

„La vremea îndurării

Te voi asculta

şi în ziua mântuirii

Te voi ajuta;

Te voi păzi

şi Te voi pune să faci legământ.”

Când este vremea îndurării?

Va veni o vreme când împăraţii se vor scula şi voievozii se vor arunca la pământ şi se vor închina înaintea Salvatorului din pricina Domnului care este credincios şi L-a ales ca să salveze şi să dea ajutor. Va fi o vreme a izbăvirii când credincioşii vor fi eliberaţi din prezenţa păcatului şi a răului. Până atunci cei ce se încred în Salvatorul Isus Cristos, sunt eliberaţi de vinovăţie, frică şi moarte sprirituală. Când Domnul Isus a venit pe pământ, a venit ca slujitor, nu ca biruitor. Prin viaţa Sa, a dovedit că este Fiul lui Dumnezeu şi că poate să salveze. Salvarea (mântuirea) are trecut, prezent şi viitor. Când suntem salvaţi nu înseamnă că nu mai păcătuim.

Am fost eliberaţi din robia păcatului în trecut, suntem eliberaţi în prezent de puterea păcatului şi vom fi eliberaţi în viitor de prezenţa păcatului, când Cristos va pedepsi pe cel rău.

Ai răspuns tu la chemarea Salvatorului care ne scapă din robia păcatului şi ne păzeşte de puterea păcatului?

Promisiunile lui Dumnezeu transcend timpul. Credincioşia lui Dumnezeu se vede în istorie şi se va vedea în evenimentele viitoare. Cuvântul lui Dumnezeu ne călăuzeşte şi ne înviorează când suntem obosite, învinse sau la capătul puterilor. Cum te înviorează Cuvântul?

Doamne Tată ceresc, mulţumesc pentru Salvatorul pe care Tu L-ai ales ca să aducă eliberare în multe inimi. Mă bucur să ştiu că este o vreme a îndurării şi este o zi a mântuirii. Mulţumesc că mi-ai promis că mă vei asculta, mă vei ajuta, mă vei păzi. Tu ai făcut un legământ veşnic cu mine. Tu ai adus eliberare în viaţa mea. Tu m-ai scos din întuneric. Tu eşti Păstorul meu care mă duce la păşuni verzi şi la ape de odihnă. Tu ai grijă de nevoile mele. Mulţumesc pentru protecţia Ta. Tu ai har pentru mine, căci mă iubeşti. Mă bucur împreună cu cerurile. Mă veselesc împreună cu pământul. Strig de bucurie împreună cu munţii. Tu m-ai mângâiat şi Tu m-ai restaurat.

Psalmul 116:1-2 spune: „Iubesc pe Domnul căci El aude glasul meu, cererile mele. Da, El şi-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viaţa mea.”

Doamne, păzeşte inima mea de vinovăţie, de frică şi de moarte spirituală!

October 10, 2013 by anatatar

Binecuvântare sau povară? (9)

Evrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

Ce înseamnă să-mi aduc aminte de cei ce vestesc Cuvântul lui Dumnezeu?

Să îmi aduc aminte de ei în rugăciune? În fapte bune? În recunoştinţă? În vorbe de bine? Ca să-l binecuvântez?

Mă uit eu cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de viaţă? Cât de importantă este viaţa curată a unui om a lui Dumnezeu? Cum îmi doresc să fie sfârşitul vieţii mele?

Urmez eu credinţa celor ce vestesc Evanghelia?

Cât de mult ascult eu de cei ce mă învaţă Cuvântul?

Cât de supusă sunt eu autorităţii pe care Dumnezeu a pus-o în biserica mea?

Cât de mult realizez eu că cineva priveghează asupra sufletului meu?

Cât de mult înţeleg eu responsabilităţile mari pe care le au cei ce conduc biserica (au să dea socoteală de sufletele noastre).

Sunt eu o bucurie pentru păstorul meu şi pentru familia lui? Cum împiedic eu bucuria păstorului şi bucuria bisericii?

Suspină păstorul meu din cauza mea? Suspină fraţii meu din cauza mea?

Cât de mult veghez eu la menţinerea păcii şi unităţii în biserica mea?

Cât de mult mă rog pentru o închinare plăcută Domnului nu omului, o închinare care aduce transfromare şi putere, o închinare în Duh şi Adevăr în biserica mea?

Ce fac eu ca biserica mea să fie supusă autorităţii divine?

Doamne, ajută-mă să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu

şi pentru biserica mea!

Doamne, ajut-mă să fiu o binecuvântare pentru toţi cei din jurul meu!

Doamne, binecuvântează pe păstorul meu şi familia lui!

Doamne, binecuvântează biserica mea!

October 8, 2013 by anatatar

Binecuvântare sau povară? (7)

Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu?

Ar fi bine să anunţ pe păstorul meu dacă nu pot să merg la biserică?

Ai avea curajul să nu te duci la slujbă o zi, fără să anunţi pe şeful tău? Sau dacă ai face aşa, ai avea curajul să te duci la lucru după o zi lipsă, şi să te porţi ca şi cum nu s-a întâmplat nimic? O asemenea purtare nu va fi tolerată. Totuşi unii credincioşi merg când vor ei la Casa Domnului, lipsesc fără să anunţe pe nimeni şi cred că nu-i treaba nimănui ce fac ei.

Biblia ne spune că păstorul este conducătorul spiritual al poporului Domnului.

1 Tesaloniceni 5:12 ne îndeamnă: ,,Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.”

Dacă noi credem Biblia, trebuie să credem că păstorul este autoritate pentru biserică. Cinstim noi mai mult vorbirea oamenilor decât vorbirea lui Dumnezeu? Cum este purtarea mea? Este păstorul meu un străin neimportant? Depinde sănătatea mea spirituală de el şi de relaţia mea cu el?

Dacă toţi credincioşii din biserica mea ar lipsi de la Casa Domnului aşa cum eu lipsesc, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?

Doamne, ajută-mă să dau socoteală păstorului meu

pentru absenţele mele de la Casa Domnului!

October 4, 2013 by anatatar

Binecuvântare sau povară? (3)

Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu?

Este bine să mă duc la el cu problemele mele?

Efeseni 4:12 ne prezintă trei motive pentru care Domnul ne dă conducători spirituali: ,,pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”.

Păstorul nu doar predică, ci este darul dat de Dumnezeu în folosul meu. Dacă eu aş putea să-mi rezolv toate problemele spirituale, atunci Dumnezeu nu mi-ar fi dat păstor. Îi cer eu ajutor în rugăciune şi sfaturi când ajung în probleme?

Când păstorul îmi dă ajutor şi sfaturi, învăţ să-l respect. Multe probleme s-ar rezolva dacă nu am povesti unii cu alţii, ci ne-am duce la păstor după sfaturi şi ajutor.

Dacă toţi credincioşii din biserica mea ar cere sfat şi ajutor de la păstorul meu aşa cum fac eu, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?

Doamne, ajută-mă să cer sfaturi şi ajutor de la păstorul meu!

October 3, 2013 by anatatar

Binecuvântare sau povară? (2)

Sunt eu o binecuvântare sau o povară pentru păstorul meu?

Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu?

În loc să-l critic pot să mă rog pentru el. Când credincioşii s-au rugat pentru Petru, Domnul l-a scos din închisoare (Fapte 12:5-11). Pavel a spus că a fost binecuvântat de rugăciunile credincioşilor (2 Corinteni 1:11; Filipeni 1:19).

Biblia ne spune în Filipeni 4:6 să ne rugăm pentru toate lucrurile. Păstorul se roagă pentru mine. Mă rog şi eu pentru el?

Dacă toţi credincioşii din biserica mea s-ar ruga pentru păstorul meu aşa cum mă rog eu, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?

Doamne, ajută-mă să mă rog zilnic pentru păstorul meu!

October 1, 2013 by anatatar

Binecuvântare sau povară? (1)

Sunt eu o binecuvântare sau o povară pentru păstorul meu?

Evrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de

mai marii voştri,

care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

Sunt eu o binecuvântare sau o povară pentru păstorul meu?

Îmi doresc eu, ca să fiu mai mult decât un membru înscris în registrul bisericii?

Realizez eu că Dumnezeu se uită la fiecare lucrare, cuvânt, gând, atitudine etc., din viaţa mea?

Mă gândesc eu că voi da socoteală înaintea scaunului de judecată al lui Cristos pentru purtarea mea (2 Corinteni 5:10; Romani 14:10; 1 Corinteni 3:11-15)?

Trebuie să îmi pun viaţa în rânduială şi să am relaţii de respect faţă de conducătorii pe care i-a pus Domnul în viaţa mea?

Dacă cineva ar spune: ,,Un copil trebuie să-şi cinstească părinţii şi să-i asculte”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Dacă cineva ar spune: ,,Un angajat trebuie să-şi cinstească şi să-şi asculte stăpânul”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Dacă cineva ar spune: ,,Un cetăţean trebuie să respecte legile statului şi să se supună autorităţilor”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Şi dacă cineva ar spune: ,,Credincioşii bisericii trebuie să-şi onoreze păstorul şi să asculte de el”, cei mai mulţi creştini ar spune că nu-i aşa. Oare de ce? Este Dumnezeu autorul acestui gând? Oare de ce există acest spirit de rebeliune în biserică? De ce credincioşii nu vor să asculte de conducătorul lor? De ce nu este onorat şi ascultat păstorul?

Scriptura este foarte clară în ceea ce priveşte relaţiile din biserică.

Evrei 13:7 ne spune: ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!”

Evrei 13:17 ne spune: ,,Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.” Nu ne este de folos să refuzăm supunerea faţă de păstorul nostru.

1 Tesaloniceni 5:12-13 ne spune: ,,Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.”

Dumnezeu ne-a dat conducători spirituali ca să fie onoraţi, iubiţi şi ascultaţi. Asta nu înseamnă că păstorul are întotdeauna dreptate. El este om ca şi mine, ca şi tine, şi va face greşeli. Totuşi păstorul meu este un dar al lui Dumnezeu pentru mine (Efeseni 4:11), pentru binele meu. Domnul aşteaptă ca eu să-i arăt aprecierea mea şi să fiu o binecuvântare pentru el, nu o povară, căci aşa voi fi plăcută Domnului.

Dacă nu sunt de acord cu păstorul meu întotdeauna (aşa cum se întâmplă la locul de muncă sau în familie când nu sunt de acord cu ceilalţi), totuşi voi menţine o relaţie bună cu el. De ce relaţia mea cu păstorul să fie mai puţin importantă decât cea cu alţii?

Doamne, nu mă lăsa să fiu o rebelă şi o povară,

o binecuvântare pentru păstorul meu!

September 16, 2013 by anatatar

Cu cine Mă veţi pune alături?

Isaia 46

Isaia 46:5a

„Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi?”

În mod repetat, Isaia avertizează poporul despre nebunia idolatriei în comparaţie cu puterea şi înţelepciunea unicului Dumnezeu, Creatorul. Idolii duc la corupţie şi distrugere. Dumnezeu rămâne credincios, plin de bunătate şi îndurare.

În ciuda încăpăţânării poporului Israel, Dumnezeu rămâne neclintit în promisiunea Lui în ceea ce priveşte restaurarea poporului. Oare de ce nu renunţă Dumnezeu la poporul Israel?

Oare de ce nu renunţă Domnul la mine?

De ce continuă să lucreze în viaţa mea cu o răbdare pe care eu nu o înţeleg?

Ce mare diferenţă între relaţia zeilor cu popoarele lor şi relaţia lui Dumnezeu cu poporul Lui!

Doamne, cred că Tu eşti Dumnezeu şi nu este altul (46:9); cred că ceea ce ai vestit vei duce la împlinire (46:10). Hotărârile Tale rămân în picioare şi voia Ta se face.

Tu ai chemat de la răsărit o pasăre de pradă (Cir), ca să împlinească planurile Tale, pentru că ai toată puterea să plănuieşti şi să împlineşti. Tu ai pedepsit idolatria.

Te-ai gândit tu dacă este idolatrie în viaţa ta sau dacă tu te închini la idoli?

Iată ce scrie Pavel în Coloseni 3:5 „De aceea omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia care este o inchinare la idoli”. Te-ai gândit vreodată că lăcomia este închinare la idoli? Cum te rogi ca acest păcat să nu-ţi fure inima?

Doamne, mulţumesc că Te apropii de mine cu neprihănirea Ta. Tu nu zăboveşti ca să-mi descoperi mântuirea Ta. Ce mare bucurie şi speranţă pentru mine şi pentru cei ce cred! Mulţumesc că mă ierţi când am o inimă împietrită şi mă chemi din nou la Tine. Zideşte în mine o inimă curată Dumnezeul meu şi pune în mine un duh nou şi statornic. Pune-mi piciorul pe stâncă şi întăreşte-mi paşii. Fie slava Ta, prezenţa Ta, peste mine.

Mulţumesc că Tu mă porţi şi vrei să mă susţii prin Cuvântul Tău, prin rugăciuni, prin comunitatea celor credincioşi pe care i-ai pus în jurul meu şi mă înveţi să renunţ la lăcomie şi la voia mea ca voia Ta să se facă în viaţa mea.

Doamne, mă bucur că Tu, Cel care nu poate fi asemănat cu nimeni, eşti Domnul şi Mântuitorul meu. Tu mă vei ajuta să Te urmez în fiecare zi.

Doamne, păzeşte inima mea de idoli!

September 3, 2013 by anatatar

Eu sunt Domnul şi nu este altul !!!

Isaia 45:1-8

Isaia 45:5a

„Eu sunt Domnul şi nu este altul.”

Împăratul Cir nu a eliberat poporul Israel din robie pentru o răsplată.

Este uimitoare asemănarea împăratului păgân Cir cu Împăratul Isus Cristos.

Dumnezeu îl numeşte pe împăratul Cir, păstorul Meu.

Domnul Isus este Păstorul cel bun.

Dumnezeu îl numeşte pe împăratul Cir, unsul Meu.

Domnul Isus este Unsul Tatălui.

Scopul lui Dumnezeu este atins şi El foloseşte instrumentele (oamenii) pe care le alege.

Mesia a fost pus de o parte ca să facă o lucrare, a venit ca să aducă eliberare din robia păcatului.

Cir a fost ales de Dumnezeu să facă o lucrare, a adus eliberare pentru Israel. Toată asemănarea pare ciudată, dar Domnul i-a dat şansa lui Cir să ajungă la adevărata închinare. Toţi conducătorii acestei lumi sunt sub autoritatea lui Dumnezeu.

Domnul l-a luat pe Cir de mână şi l-a condus spre victorie. Toate uşile s-au deschis înaintea lui şi a stăpânit peste popoare, bucurându-se de averile şi bogăţiile lor. Dumnezeu l-a întărit pe Cir şi l-a folosit ca să elibereze poporul Israel, care era de fapt în centrul atenţiei lui Dumnezeu.

Dumnezeu se prezintă: „Eu sunt Domnul şi nu este altul”. Când suferinţă grea vine în viaţa noastră, ne punem întrebări şi avem îndoieli cu privire la puterea şi caracterul lui Dumnezeu. Să ne amintim că El are toată autoritatea şi toate lucrurile lucrează spre binele celor ce se încred în El.

Ce îţi vei aminti tu în ziua suferinţei?

Dumnezeu aduce bucurie şi eliberare, mântuire şi izbăvire (v.9). Când dreptatea învinge pe pământ, vin vremuri de înviorare de la Domnul, căci fără mântuire şi pace, nici pământul, nici oamenii nu prosperă.

Cauţi tu mântuirea, pacea şi bucuria?

Cauţi tu eliberarea, dreptatea şi vremurile de înviorare?

Cauţi tu neprihănirea? „Ferice de cei însetaţi după neprihănire căci ei vor fi săturaţi.” Matei 5:6

Cauţi tu pentru familia ta o atmosferă plăcută prin prezenţa Domnului între voi?

Cauţi tu să ai aceste calităţi pentru reputaţia ta? Sau pentru că Îl iubeşti pe Domnul?

Doamne, cred că Tu eşti Domnul şi nu este altul ca Tine: Suveran şi Atotputernic, Măreţ şi Minunat, Stăpân şi Domn peste întregul univers, Dătătorul oricărui lucru bun: pace, bucurie, mântuire, vremuri de înviorare, izbăvire.

Doamne, inima mea caută pacea şi bucuria!

August 29, 2013 by anatatar

Ţine minte!

Isaia 42:1-44:23

Isaia 44:21a „Ţine minte aceste lucruri.”

Care este lucrul pe care-l ţii minte în ce priveşte viaţa ta de credinţă?

A deveni slujitor este singurul drum spre adevărata libertate.

Oamenii răscumpăraţi de Domnul, Îl glorifică printr-o slujire cu credincioşie şi printr-o închinare cu bucurie.

În contrast marcant cu împăratul Cir, Domnul Isus este blând. Oamenii nu se tem de El. Chiar şi fariseii sunt trataţi cu respect. Cei slabi sunt ajutaţi cu milă şi compasiune. Niciodată Domnul Isus nu stinge mucul care mai fumegă. El reaprinde credinţa celor ce este gata să se stingă.

Dumnezeu ne dă putere să biruim păcatul (temperamentul-mânia şi mândria). Nu ne lasă în întuneric. Ne duce pe un teren nou şi ne ţine de mână. Vrea să înţelegem că El este singura noastră speranţă, că El este singurul nostru Mântuitor.

Dumnezeu a vrut ca poporul Israel să fie o binecuvântare pentru toate naţiunile pământului. El vrea ca noi astăzi să fim o binecuvântare pentru cei din jurul nostru. Ce zic cei din jurul tău despre tine? Se bucură să stea lângă tine sau fug de tine? Ce spun oamenii despre Dumnezeul tău?

Dumnezeu a dat Legea poporului Israel, dar ei nu au ascultat de ea. Dumnezeu ne-a dat şi nouă Cuvântul Lui. Ce facem cu el? Faţă de care adevăr din Scriptură ai un ochi orb şi o ureche surdă? Totuşi, Dumnezeu este bun, chiar când noi nu ne pocăim. Ne trimite suferinţa ca să ne atragă atenţia, să ne amintească cui aparţinem.

Credinţa creşte mai mult prin suferinţă decât prin absenţa ei.

Uneori aducem mai multă glorie lui Dumnezeu prin suferinţă, pentru că ne încredem în El. Este o oportunitate mare ca alţii să vadă o mărturie vie şi să se întărească în credinţă. Noi experimentăm prezenţa lui Dumnezeu prin greutăţile vieţii care pot să mărească credinţa noastră. Gloria lui Dumnezeu se vede prin ceea ce suntem şi facem. Când Îl glorificăm pe Dumnezeu, îndreptăm atenţia altora spre atributele Lui. Către cine arată vorbele şi faptele mele? Către Dumnezeu sau departe de Dumnezeu?

Duhul Sfânt dă înviorare sufletului nostru. Idolatria cere mereu ceva de la noi, niciodată nu ne împlineşte, niciodată nu ne înviorează.

În faţa cui mă plec? În faţa idolatriei sau în prezenţa Duhului Sfânt?

Doamne, vreau să ţin minte că Tu eşti Răscumpărătorul meu. În fiecare zi mă întorc la Tine ca să primesc putere şi să mă bucur. Sunt fericită să stau de vorbă cu Tine şi să citesc Cuvântul Tău. Mulţumesc pentru Duhul Sfânt care aduce adevărata închinare şi adevărata libertate în viaţa mea.

Doamne, mulţumesc pentru înviorarea pe care o dă Duhul Sfânt inimii mele!

August 26, 2013 by anatatar

Învaţă pe copil

Isaia 42:1b

„El

vesti

neamurilor

judecata.”

Păcatul cere judecată. Numai Dumnezeu poate elibera pe om din păcat. Numai Dumnezeu poate da o viaţă nouă. Nemulţumirea este un păcat. Numai Dumnezeu poate să ne elibereze din acest păcat. Numai Dumnezeu poate să pună mulţumirea pe buzele noastre.

Învaţă pe copilul tău sau al altora că nemulţumirea este un păcat şi Dumnezeu vesteşte judecata asupra păcatului. Nemulţumirea duce la mânie şi nefericire. Dumnezeu poate să ne elibereze de frică şi de mânie. Ura şi mânia ne ţine departe de adevăr. Rugăciunea ne deschide ochii să vedem păcatul şi ne dă putere să înlocuim frica, mânia, nemulţumirea şi neascultarea cu: bucuria, credinţa şi mulţumirea, chiar şi în vremuri grele.

Cum putem să-i învăţăm pe copii să fie mulţumitori în ceea ce priveşte bogăţia, poziţia în societate şi popularitatea între prieteni şi colegi? Ce învaţă copilul tău despre prioritatea rugăciunii şi a timpului petrecut în citirea Cuvântului lui Dumnezeu?

Învaţă pe copil să-L pună pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa lui.

Niciodată nu-i prea devreme pentru copil să înveţe să se roage şi să aibă un timp de linişte cu Dumnezeu. Chiar unui copil de doi ani poţi să-i spui că ai un timp de linişte când te gândeşti la Dumnezeu. Păstrează obiceiul de a avea un timp de linişte în prezenţa Domnului pentru că acţiunile tale vor învăţa pe copil că prioritatea ta este să-L pui pe Dumnezeu pe primul loc.

Ai tu un plan de învăţare a atributelor lui Dumnezeu? Încearcă să spui copilului câte una din atributele lui Dumnezeu, în fiecare săptămână, folosind istorioare biblice. Încearcă să-ţi faci o listă pe care să o recapitulezi cu copilul. Încurajează-l pe copil să participe cu un desen, cu un verset memorat.

Cât de des discuţi tu cu copilul despre perspectiva lui Dumnezeu asupra situaţiilor zilnice cu care el se confruntă?

Încearcă să reduci timpul la televizor (sau altceva) cu un timp de discuţie cu copilul despre ceea ce se întâmplă în viaţa lui. Învaţă-l despre importanţa cunoaşterii lui Dumnezeu şi despre importanţa lucrurilor făcute în ascultare de El.

Spune-i copilului tău sau al altora că este special şi preţios înaintea lui Dumnezeu şi înaintea altora care Îl iubesc pe Domnul.

Doamne, învaţă-mă cum să Te pun pe Tine pe primul loc în viaţa mea!

Doamne, Tu ai primul loc în inima mea!