Te laud, Doamne!

natureIsaia 37:14-20

*

Isaia 37:17a

„Doamne,

pleacă-Ţi

urechea

şi

ascultă!”

*

 

Plângere sau laudă?

Tată, vreau să aleg rugăciunea de laudă, nu plângerea.

Doamne, recunosc că Tu eşti un Dumnezeu real, personal, aproape de mine. Mulţumesc că vrei să mă ajuţi în problemele vieţii mele. Tu ai compasiune pentru mine.

Mă bucur să ştiu că Tu eşti Izbăvitorul meu, Eliberatorul meu, Salvatorul meu, Cel ce Îşi ţine promisiunea făcută. Tu eşti Cel Sfânt. Nimeni nu este ca Tine: bogat în măreţie şi în fapte de laudă.

Vin la Tine cu problemele mele. Vreau să mă uit la Tine, nu la problemele mele. Mă uit la Tine pentru că ajutorul meu vine de la Tine.

Te laud că Tu eşti Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel!

Mulţumesc pentru jertfa Domnului Isus Cristos care a murit pentru mine, ca prin credinţa în El, să fiu iertată. Sunt recunoscătoare pentru iertarea ce mi-o dai zilnic. Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv şi doreşti restaurarea mea, nu căderea.

În umilinţă recunosc că Tu eşti Împărat peste întreg pământul. Tu cunoşti tot ce se întâmplă în viaţa fiecărui om. Nimic nu-Ţi este ascuns.

Cred că cel mai mare bine pe care pot să-l cer în rugăciune este ca Tu să fii onorat, lăudat şi glorificat prin viaţa mea, faptele mele, vorbele mele, gândurile mele.

Sunt responsabilă de rugăciunile mele şi mă rog ca planurile Tale să se împlinească.

Cred că scopul Tău este în acord cu necesităţile mele şi Tu vrei binele meu.

Doamne, vin la Tine cu rugăciunea mea pentru că Tu lucrezi când eu mă rog.

Mulţumesc pentru că mă înveţi să alerg la rugăciune când sunt ameninţată de duşmani.

Mă încred în Tine că vei transforma cele mai mari crize din viaţa mea în cântări de laudă.

Psalmi 28:7 ,,Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima şi sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, şi-L laud prin cântările mele.”

Psalmi 71:6 ,,Pe Tine mă sprijinesc, din pântecele mamei mele. Tu eşti Binefăcătorul meu încă din pântecele mamei; pe Tine Te laud fără-ncetare.”

Psalmi 106:5  ,,Vreau ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău şi să mă laud cu moştenirea Ta!

Psalmi 118:19 ,,Deschideţi-mi porţile neprihănirii, ca să intru şi să laud pe Domnul.”

Psalmi 118:21 ,,Te laud, pentru că m-ai ascultat, pentru că m-ai mântuit.”

Psalmi 119:62 ,,Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.”

Psalmi 119:164 ,,De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte.”

Psalmi 138:2 ,,Mă închin în Templul Tău cel Sfânt şi laud Numele Tău, pentru bunătatea şi credincioşia Ta, căci Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale.”

Psalmi 139:14 ,,Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”

Psalmi 142:7 ,,Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, când îmi vei face bine.”

Isaia 12:1  În ziua aceea vei zice: „Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mânia Ta s-a potolit şi m-ai mângâiat!”

Isaia 25:1  „Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie.”

*

Inima mea este plină de laudă pentru Împăratul!

Panică sau Rugăciune?

9 iunieIsaia 37:14-20

Isaia 37:17a

„Doamne,

pleacă-Ţi urechea

şi

ascultă!”

 

Panică sau rugăciune?

Rugăciunea lui Ezechia este un model de rugăciune pentru credincioşii care se simt copleşiţi de greutăţile vieţii. Ezechia recunoaşte că Dumnezeu este real, personal, aproape, că vrea să ajute şi are compasiune pentru poporul Lui. Ezechia Îl prezintă ca Izbăvitorul, Eliberatorul, Salvatorul, Cel care se ţine de promisiune, Cel ce este Sfânt.

Ezechia a pus scrisoarea înaintea Domnului.

Ce pui tu astăzi înaintea Domnului prin rugăciune?

Este anxietate în viaţa ta? Este îngrijorare în inima ta?

Pune totul înaintea Domnului prin rugăciune.

Rugăciunea lui Ezechia începe cu laudă: „Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul!”(37:16)

El recunoaşte suveranitatea şi atotputernicia Lui.

Ce înseamnă că şade între heruvimi?

Ne amintim de chivotul Domnului pe care erau doi heruvimi. Prezenţa lui Dumnezeu între cei doi heruvimi prezintă iertarea acordată în baza jertfei aduse. Ezechia recunoaşte că Dumnezeu iartă păcatele, că Dumnezeu este îndurător şi milostiv şi vrea să restaureze, nu să distrugă. În umilinţă, Ezechia recunoaşte că Dumnezeu este Împărat peste tot pământul şi cunoaşte toate problemele omenirii. El recunoaşte devastarea pe care a adus-o păgânismul. Ezechia înţelege că cel mai mare bine este ca Dumnezeu să fie revelat şi onorat. Ezechia s-a rugat, chiar dacă Domnul a promis lui Isaia că va elibera poporul. Scopul lui Dumnezeu este în acord cu necesităţile şi responsabilităţile împăratului care s-a rugat ca planul lui Dumnezeu să se împlinească.

Dumnezeu Îşi împlineşte planurile când poporul Lui se roagă.

Doamne, aleg să mă rog prin greutăţile vieţii. Cred că Tu eşti un Dumnezeu personal, aproape de mine, plin de compasiune şi dragoste faţă de mine. Tu eşti Izbăvitorul meu.

 

Doamne, inima mea Îţi mulţumeşte pentru iertare!

 

Astăzi este har !

21aIsaia 24:1-13

Isaia 24:3b

*

„Domnul

a

hotărât

aşa.”

*

Dumnezeu este bun şi este dragoste, de aceea a pus păcatul nostru asupra Domnului Isus Cristos, care a suferit pedeapsa pentru noi, în locul nostru. Astăzi este har dacă primim şi acceptăm darul lui Dumnezeu şi ne pocăim.

Când va veni judecata va fi prea târziu.

Dacă vom fi pe pământ la revenirea Domnului Isus vom fi scutiţi de pedeapsa judecăţii pentru că am ales să fim copiii lui Dumnezeu. Totuşi o anumită suferinţă va fi dată prin evenimentele care vor zgudui pământul din cauza pedepselor celor răi.

De partea cui vei fi? De partea celor credincioşi sau de partea celor necredincioşi? Decizia îţi aparţine. Cei ce resping adevărul lui Dumnezeu vor fi judecaţi. Nu va mai fi bucurie. Nu va mai fi muzică.

Poţi să-ţi imaginezi o lume fără bucurie?

Poţi să-ţi imaginezi o lume fără muzică?

Poţi să-ţi imaginezi o lume fără plăcerea de a râde, de a te bucura de natură?

Dumnezeu va veni să judece lumea. Judecata lui Dumnezeu este consecinţa păcatului.

Este speranţă pentru credincioşi, chiar dacă sunt puţini.

Pentru Dumnezeu este important ce faci tu acum. În care domenii din viaţa ta eşti în pericol de a fi judecată de Dumnezeu? Unde este păcat în viaţa ta? Care păcat trebuie alungat din viaţa ta? Când vei rezolva păcatul tău?

Doamne, mulţumesc pentru Domnul Isus, Darul Tău! Mulţumesc pentru iertarea păcatelor şi promisiunea vieţii veşnice.

Tată, inima mea primeşte Darul Tău!

 

Răzbunarea este a Domnului!

4aIsaia 13:1-22

Isaia 13:11

„Voi pedepsi, zice Domnul,

lumea pentru răutatea ei

şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor;

voi face să înceteze mândria

celor trufaşi

şi voi doborî semeţia

celor asupritori.”

*

Ziua Domnului va veni mai devreme sau mai târziu. Ea va fi o zi de mânie aprinsă. Nu va fi lumină, ci numai întuneric. Dumnezeu va pedepsi lumea şi pe cei răi pentru păcatele lor. Tot pământul va tremura înaintea Lui. Vor rămânea puţini oameni, mai rari decât aurul. (v.12).

Dacă ne uităm în istorie, oamenii au folosit răzbunarea justificând că era nevoie de ea.

De ce este greşit ca oamenii să-i trateze pe alţii aşa cum Dumnezeu judecă naţiunile?

Noi nu putem acţiona ca şi Dumnezeu. Noi nu suntem Dumnezeu. Noi trebuie să acordăm har. Noi trebuie să dăm altora o nouă şansă! Să nu ne comparăm cu nimeni cât de spirituali suntem, cât de buni sau cât de darnici suntem. Să căutăm pacea, să nu întoarcem rău pentru rău, să facem bine celor ce ne fac rău, să biruim răul prin bine.

Romani 12:17-21 „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul. Dimpotrivă: „Dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce, dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui”. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.”

Ce anume te-ar ajuta ca să nu cauţi răzbunare pentru rănile tale?

Te compari cu alţii? Biruieşti răul prin bine? Dai har altora? Cauţi pacea?

Dumnezeu are ultimul cuvânt. Răzbunarea, judecata şi dreptatea Îi aparţin Lui, nu nouă. A noastră este iertarea aşa cum El ne-a iertat. Primim noi ceea ce merităm?

Crezi că Dumnezeu îţi dă ce meriţi? Cum te mângâie iertarea lui? Ţi-au greşit alţii ţie mai mult decât ai greşit tu faţă de Dumnezeu?

Doamne, dorinţa inimii mele este

să biruiesc răul prin bine!

Crăciunul meu

viorel iuga“Crăciunul meu”

*

De Viorel Iuga

*

Meditând la a Ta-ntrupare,

La tot ce a însemnat,

Am încondeiat în versuri,

Ce nu s-a mai spus vreodat.

*

Am aflat cu bucurie ca s-a scris mult despre stea,

Despre îngerii ce-n glorie an cântat nasterea Ta.

*

Despre magii de departe, despre darurile lor,

Despre ura de aproape, despre umilii pastori,

*

Multi au cântat dedicarea sfintilor, umili parinti,

Criticat-au nepasarea preotilor ,,supersfinti”.

*

Scrise-s multe si frumoase, si se scriu mereu, mereu,

Însa nimeni n-a scris, Doamne, cum a fost ,,Craciunul meu”.

*

Într-o zi, nu o zi mare, am vazut ca-s pacatos,

Am simtit atunci nevoia, dupa harul lui Hristos.

*

Am privit spre El cu ruga sufletului ce-mi ofta,

Implorând în umilinta ,,Doamne, da-mi iertarea Ta”.

*

Ce adânca bucurie am simtit atunci îndata,

Inima din grea robie s-a simtit eliberata.

*

Am gustat a Lui iertare… Si de-atunci eu cant mereu,

Nu-i mai mare sarbatoare, cum a fost ,,Craciunul meu !”

Frământări…

Framântari…

*

șesc îngândurată pe drumu-ngust al vieții

Și-atâtea întrebări îmi vin în minte…

De ce, oare, din zorii dimineții,

Ispita se arată, bun Părinte … ?

*

De ce când, bucuroasă-mi deschid ochii

Și Te slăvesc pentru o nouă zi,

Deodată, bucuria dimineții,

Se întrerupe și… n-o pot opri…

*

Să fie, oare, grija de viața pământească ?

Să fie vorba care am spus-o, negândind ?

Să fie supărarea ce Ți-am produs aseară

Când fața Ta cea sfântă nu am căutat deplin ?

*

Sau, poate, adevărul, ce l-am lăsat nespus,

Mă face să mă simt, departe de Isus ?

Genunchiul în podeauă nu l-am plecat aseară ?

Cuvântul nu căutat-am să-mi stâmpere-a mea pară… ?

*

Gândindu-mă mai bine știu că sunt multe cele,

Ce pun un zid de strajă între pământ și cer,

De aceea, bun Părinte, privesc cu dor spre stele,

Dorind să știu mai bine ce pot să îți ofer…

*

Atunci, Duhul mi-ndreaptă privirea spre Cuvântu-Ți

Ce are-nvățătura purtărilor deplin,

Și înțeleg de-acolo că fața Ta căutându-Ți,

În zorii dimineții, mă voi scula senin.

*

O, dă-mi puterea aceasta ca să privesc spre Tine

Și orice vorbă spusă s-o controlez din plin

Și orice acțiune, decizie sau faptă,

S-o trec prin al Tău filtru : Cuvântul Tău divin !

*

Îți mulțumesc că pacea ce vine de la Tine,

Întrece așteptarea sau gândul omenesc,

Și-n zorii dimineții, cu bucurii depline,

Îți spune-un suflet sincer : ”Isuse, Te iubesc !”

*

Și-n dragostea aceasta cuprinsă-i și iertarea

Ce-o simt în al meu suflet, cuprins de pacea Ta,

Și-această bucurie, mi-acoperă durerea

Și sunt cuprins de pacea ce doar Tu o poți da.

*

Ce dulce e simțirea că Duhul Sfânt mă-nvață,

Să umblu pe-a Ta cale, pe drumul Tău divin,

Și-n sfântă adorare, să-mi duc a mea viață,

În liniște deplină, lipsită de suspin.

*

Aurelia Gabor, Vancouver, WA martie 2012

Veniţi

Isaia 2

*

Isaia 2:5

*

„Veniţi

să umblăm

în lumina Domnului.”

*

 

Da, Doamne, cred că muntele Casei Domnului se va înălţa deasupra tuturor şi toate neamurile se vor duce la el cu grămada ca să înveţe căile Domnului, să înveţe cum să umble pe cărările Lui. Cred că va veni o zi când El, Domnul, va fi Judecătorul neamurilor şi cei credincioşi vor umbla în lumina Domnului.

Doamne, Tu ai pedepsit pe cei ce s-au închinat la idoli. Te rog să-mi descoperi idolii din viaţa mea şi să-mi dai harul să mă schimb. Ajută-mă să mă feresc de vrăjitorie, de alianţe cu străinii care sunt idolatri, de iubirea de aur şi argint, de încrederea în puterea militară, de încredere în înţelepciunea şi puterea celor mari.

Caut smerenia şi iertarea Ta. Vreau să-mi plec în jos privirea semeaţă şi îngâmfarea. Recunosc că numai Domnul trebuie să fie înălţat. Păzeşte-mă de mândrie şi trufie ca să nu pier. Nu vreau să fiu furată de lucrurile plăcute la vedere. Caut frica de Domnul care mă păzeşte de groază. Mă încred în Tine, nu în oameni, căci ei nu sunt decât o suflare.

Vreau să fiu aducătoare de veşti bune. Caut să umblu fără teamă şi să nu apuc pe cărări strâmbe. Fie cărarea mea netedă şi căile mele hotărâte fără să mă abat la drepta sau la stânga, ci să mă feresc de rău.

„La Tine, Doamne îmi înalţ sufletul. În Tine, Dumnezeule, mă încred: ca să nu fiu dată de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine. Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale. Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!” Psalmul 25:1,2,4,5

Doamne, vreau să umblu în lumina Ta!

 

Doamne, descopere-mi idolii din inima mea

şi dă-mi harul să renunţ la ei!

 

Oameni ai păcii

Ioan 20:19-23

*

Ioan 20:19b 

*

,,Pace vouă!“

*

*

Ce este viaţa din belşug?

Viaţa din belşug include prezenţa puterii lui Dumnezeu în lucrare.

În primul rând oamenii trimişi de Dumnezeu în lucrare sunt oameni ai păcii. Domnul a zis ucenicilor: ,,Pace vouă“. Domnul dă pacea în inimile noastre. Duhul Sfânt dă putere în lucrare. Noi nu avem putere. Fără puterea Duhului  Sfânt nimic nu are valoare veşnică.
Lucrarea Domnului nu se face cu putere omenească.

Ce fel de lucrare faci tu cu puterea ta?
Eşti tu o persoană plină de pace? Ai o inimă liniştită, pentru că recunoşti că lucrarea este a Domnului, cu puterea Lui?
Care sunt lucrările care au valoare veşnică?

,,Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate”. Iertarea o dă numai Dumnezeu. Noi suntem doar canale ale iertării Lui.
Noi dăm mai departe la alţii vestea cea bună şi avem autoritate să-i avertizăm pe oameni în ce priveşte judecata celor necredincioşi.

Pacea vine în viaţa unui om în urma trăirii unei vieţi cu sens, născută din siguranţa victoriei pe care Domnul a avut-o prin învierea Lui, şi prin ştiinţa că lucrarea noastră nu este în zadar.

Este aşa mare linişte şi uşurare în viaţa unui credincios care lucrează împreună cu Domnul.

Domnul să te copleşească cu puterea prezenţei Lui!

Tu fă lucrarea Domnului cu pace!