January 27, 2014 by anatatar

Proverbe 27

Tată ceresc, ajută-mă să nu mă fălesc cu ziua de mâine, căci nu ştiu ce poate aduce o zi.

Nu vreau să mă laud, ci las pe altul să mă vorbească de bine; nu gura mea, nu buzele mele, ci un străin.

Păzeşte-mă de supărare şi nebunie, căci piatra este grea şi nisipul este greu, dar supărarea pe care o pricinuieşte nebunul este mai grea decât amândouă.

Păzeşte-mă de gelozie, de furie şi de mânie, căci furia este fără milă şi mânia năvalnică; şi cine poate sta împotriva geloziei?!

Primesc mustrarea Ta şi a prietenilor mei, căci mai bine o mustrare pe faţă decât o prietenie ascunsă; rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.

Caut să preţuiesc toate binecuvântările Tale, să fiu mulţumitoare şi nu vreau să fiu cu nebăgare de seamă când m-am săturat, căci sătulul nemulţumit calcă în picioare fagurul de miere, dar pentru cel flămând toate amărăciunile sunt dulci.

Binecuvântează pe toţi cei plecaţi de acasă, căci ca pasărea plecată din cuibul ei, aşa este omul plecat din locul său.

Pune în jurul meu prieteni care îmi dau sfaturi pline de dragoste, căci cum înveseleşte untdelemnul şi tămâia inima, aşa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten. Nu părăsesc pe prietenul meu, nici pe prietenul tatălui meu, nu intru în casa fratelui meu în ziua necazului meu, ci îmi plec genunchiul în primul rând să-Ţi cer ajutor şi sfat. Mulţumesc pentru toţi vecinii mei, căci mai bine un vecin aproape decât un frate departe.

Tată ceresc, vreau să fiu înţeleaptă şi o bucurie pentru cei din jurul meu, când răspund celui ce mă batjocoreşte. Vreau să fiu omul chibzuit care vede răul şi se ascunde; dar proştii merg spre el şi sunt pedepsiţi.

Tu mă ajuţi să nu fac promisiuni care sunt o cursă pentru mine şi familia mea; să binecuvântez la vreamea potrivită pe cei din jurul meu; să mă feresc de blesteme şi gâlceavă; să nu mă amestec cu cei care nu se pot opri din certuri şi mânie, ca nu cumva să ajung ca şi ei.

Doamne, eu nu pot opri răul aşa cum nu pot opri vântul; nici mânia unui om, dar Te rog nu mă lăsa pe mâna omului care aţâţă mânia altui om.

Îngrijesc de lucrurile pe care Tu mi le-ai dat, ca să mă bucur de lucrarea mâinilor mele şi îmi păzesc sufletul, căci vreau să fiu preţuită de Tine.

Mulţumesc pentru oamenii binecuvântaţi din jurul meu, care răspundem inimii cu bunătate şi îndurare, căci cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului.

Mă desfătez în Cuvântul Tău şi îmi păzesc privirea de vederea lucrurilor deşarte, căci după cum locuinţa morţilor şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa nici ochii omului nu se pot sătura.

Doamne, dă-mi un nume bun, căci ce este tigaia pentru lămurirea argintului şi cuptorul pentru lămurirea aurului: aceea este bunul nume pentru un om.

Alung nebunia din viaţa mea, căci pe nebun chiar dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunţelor, nebunia tot n-ar ieşi din el.

Îngrijesc de casa mea şi de familia mea. Îmi număr binecuvântările şi iau seama la bogăţie, căci nici o bogăţie nu ţine veşnic şi nici cununa nu rămâne pe vecie. Şi natura este în continuă schimbare: după ce se ridică fânul, se arată verdeaţa nouă şi ierburile de pe munţi sunt strânse.

Mulţumesc pentru hrană şi îmbrăcăminte. Mulţumesc pentru toţi banii câştigaţi prin munca mea şi Te rog să binecuvântezi tot ceea ce am.

Mulţumesc pentru casa mea şi pentru puterea pe care mi-o dai cu privire la lucrările mele şi întreţinerea casei mele.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim înţelepţii care primesc mustrarea Ta

şi să fim vorbiţi de bine!

January 24, 2014 by anatatar

Proverbe 24

Tată ceresc, ajută-mă să nu pizmui pe oamenii cei răi şi să nu doresc să fiu cu ei, căci inima lor se gândeşte la prăpăd şi buzele lor vorbesc nelegiuiri.

Dă-mi înţelepciune şi pricepere, căci prin înţelepciune se înalţă o casă şi prin pricepere se întăreşte; prin ştiinţă se umplu cămările ei de toate bunătăţile de preţ şi plăcute; un om înţelept este plin de putere şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.

Sfătuieşte-mă şi pune sfătuitori buni în viaţa mea, căci prin măsuri chibzuite câştigi bătălia şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa.

Păzeşte-mă de nebunie, căci înţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun: el nu va deschide gura la judecată.

Mă gândesc şi plănuiesc să fac binele, căci cine se gândeşte să facă rău, se cheamă un om plin de răutate; gândul celui nebun nu este decât păcat şi batjocoritorul este o scârbă pentru oameni.

Dă-mi putere în ziua necazului şi izbăveşte-mă, ca să ajut pe cei târâţi la moarte şi să scap pe cei ce sunt aproape să fie junghiaţi.

Mă apăr de prefăcătorie, minciună şi nu zic: „Ah! n-am ştiut!”, căci Tu vezi totul. Tu eşti Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului meu. Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Binecuvântează mâncarea care o mănânc, ca să fie sănătoasă şi bună, ca şi mierea şi fagurul de miere care este dulce pentru cerul gurii mele. Tot aşa şi înţelepciunea este bună pentru sufletul meu: dacă o voi găsi, am un viitor şi nu mi se va tăia nădejdea.

Nu întind curse la locuinţa celui neprihănit şi nu-i tulbur odihna.

Caut neprihănirea, căci cel neprihănit de şapte ori cade şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.

Nu mă bucur de căderea vrăjmaşului meu şi nu mi se veseleşte inima când se poticneşte el, ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă şi să-Şi întoarcă mânia de la el spre mine.

Nu mă mânii din pricina celor ce fac rău şi nu pizmui pe cei răi, căci cel ce face răul n-are nici un viitor şi lumina celor răi se stinge.

Mă tem de Domnul, Împăratul şi nu mă amestec cu cei neastâmpăraţi, căci deodată le va veni pieirea şi cine poate şti sfârşitul amândorora!

Ajută-mă să aud ce mai spun înţelepţii: „Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.”

Doamne, dă-mi înţelepciune să fac deosebire între bine şi rău şi să spun adevărul, căci pe cine zice celui rău: „Tu eşti bun!” îl blestemă popoarele, şi-l urăsc neamurile, dar celor ce judecă drept le merge bine şi o mare binecuvântare vine peste ei.

Tată ceresc, ajută-mă să dau răspunsuri pline de bunătate celui nevoiaş, căci un răspuns bun este ca un sărut pe buze.

Îmi văd întâi de treburi în casă şi afară, îngrijesc de lucrul încredinţat mie şi apoi zidesc casa mea şi pe cei din jur prin lucrarea mâinilor mele şi prin rugăciune.

Nu vorbesc în chip uşuratic împotriva aproapelui meu, ca să nu mă înşel cu buzele mele. Nu zic: „Cum mi-a făcut el aşa am să-i fac şi eu, îi vor răsplăti după faptele lui!”

Sunt harnică şi mă rog pentru o minte sănătoasă, căci am trecut pe lângă ogorul unui leneş şi pe lângă via unui om fără minte şi era numai spini, acoperit de mărăcini şi zidul din piatră era prăbuşit. M-am uitat bine şi cu luare aminte şi am tras învăţătură din ce am văzut. Nu vreau să spun ca el: „Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc!” Şi sărăcia vine pe neaşteptate, ca un hoţ şi lipsa, ca un om înarmat.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim harnici şi înţelepţi!

January 23, 2014 by anatatar

Proverbe 23

Tată ceresc, ajută-mă să ştiu cum să mă port dacă stau la masă la unul din cei mari; să iau seama ce am înainte; să-mi pun un cuţit în gât, dacă sunt prea lacom; să nu poftesc mâncările lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare.

Ajută-mă să nu mă chinui ca să mă îmbogăţesc, să nu-mi pun priceperea în aceasta, căci abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.

Nu mănânc pâinea celui ce are ochiul rău şi nu poftesc mâncările lui alese, căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănâncă şi bea” va zice el; dar inima lui nu este cu mine. Bucata pe care am mâncat-o, o voi vărsa şi cuvintele plăcute pe care le voi spune, sunt pierdute.

Nu vorbesc la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele înţelepte.

Nu mut hotarul văduvei şi nu intru în ogorul orfanilor, căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva mea.

Îmi deschid inima la învăţătură şi urechile la cuvintele ştiinţei.

Primesc mustrare, căci am nevoie de disciplinare ca să nu mor în păcatele mele şi ca să îmi scot sufletul din locuinţa morţilor. Dacă-mi va fi inima înţeleaptă, cei din jur se vor bucura şi se vor veseli, când buzele mele vor spune ce este bine.

Nu îmi pizmuieşte inima pe cei păcătoşi, ci am totdeauna frică de Domnul; căci este o răsplată şi nu mi se va tăia nădejdea.

Ascult, ca să fiu înţelept; îmi îndrept inima pe calea cea dreaptă.

Nu sunt printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne, căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.

Ascult pe tatăl meu şi nu nesocotesc pe mama mea, când a îmbătrânit.

Cumpăr adevărul şi nu-l vând. Caut înţelepciunea, învăţătura şi priceperea, căci tatăl celui neprihănit se veseleşte şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură. Să se bucure tatăl meu şi mama ta, să se veselească cea care m-a născut.

Tată ceresc, Îţi dau inima mea şi să găsească plăcere ochii mei în căile Tale.

Păzeşte pe toţi fiii mei şi pe toţi fraţii mei de femei stricate, căci curva este o groapă adâncă şi străina o fântână strâmtă. Ea pândeşte ca un hoţ şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi. Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii? Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat; ale celor ce se uită la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar, când alunecă uşor, dar pe urmă, muşcă întocmai ca un şarpe şi înţeapă ca o viperă; ale celor a căror ochi se vor uita după femeile altora şi a căror inimă va vorbi prostii; ale celor care sunt ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg; ale celor care spun: „M-a lovit dar nu mă doare! M-a bătut dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!”.

Doamne, păzeşte pe toţi cei credincioşi de băuturi alcoolice şi pofte sexuale neîngăduite şi ajută-i să vadă consecinţele groaznice care îi aşteaptă pe cei neascultători de poruncile Tale.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim oameni curaţi, credincioşi şi ascultători de poruncile Tale!

January 20, 2014 by anatatar

Proverbe 20

Tată ceresc, iubesc înţelepciunea, de aceea nu iubesc vinul, căci vinul este batjocoritor; nu iubesc nici băuturile tari, căci băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.

Nu vreau să păcătuiesc, ci să mă tem de Tine, ca să nu Te supăr. Mă feresc de certuri, căci este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere.

Mă feresc de lene, căci toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!

Vreau să fiu priceput, căci sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele.

Preţuiesc credincioşia şi nu îmi trâmbiţez bunătatea, căci mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?

Mă lupt ca să fiu un om neprihănit, căci cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el!

Apăr dreptatea şi risipesc răul; îmi mărturisesc păcatele ca să am o inimă curată şi alung înşelătoriile.

Binecuvântează pe cei dragi ai mei ca să se vadă încă din faptele lor o purtare curată şi fără prihană. Dă-ne urechi care aud de la Tine şi ochi care văd lucrările Tale. Păzeşte-ne de sărăcie şi satură-ne de pâine. Nu ne plângem de lipsuri, ci căutăm înţelepciunea, căci cine are buze înţelepte este mai scump decât aurul şi mărgăritarele.

Nu mă lăsa pe mâna celor răi care zic: ,,Ia-i haina, căci s-a pus chezaş pentru altul; şi ţine-l zălog pentru alţii, căci pâinea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş.

Tată ceresc, eu cred că planurile se pun la cale prin sfat. Vreau să fac războiul cu chibzuinţă, vreau să mă lupt ca să rămân curată şi să fac alegeri bune în toate domeniile vieţii.

Nu umblu cu bârfeli, nu dau pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţinea gura nu mă amestec.

În gura mea nu va fi blestem, căci dacă cineva blestemă pe tatăl său şi pe mama sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunericului. În înima mea să nu fie locomie, căci o moştenire repede câştigată de la început, nu va fi binecuvântată la sfârşit.

Nu zic: „Îi voi întoarce eu răul!” Nădăjduiesc în Domnul şi El mă va ajuta.

Mă depărtez de înşelăciune şi minciună, căci Domnul urăşte două feluri de greutăţi şi cântarul mincinos nu este un lucru bun.

Doamne, îndreaptă paşii mei ca să înţeleg calea Ta.

Vreau să înţeleg că este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfântă şi abia după ce a făcut juruinţa să se gândească.

Dă-mi înţelepciune ca să vântur pe cei răi din jurul meu.

Doamne, Tu cunoşti suflarea omului, căci este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor.

Fie ca bunătatea şi credincioşia să mă păzească şi să mă întărească.

Binecuvântează tinerii din jurul meu şi ţine-i tari pe calea Ta; binecuvântează bătrânii din jurul meu ca să-i preţuiesc ca pe o podoabă şi vindecă-ne pe toţi, ca împreună să Te lăudăm pe Tine!

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim înţelepţi ca să preţuim bunătatea şi credincioşia!

January 16, 2014 by anatatar

Proverbe 16

Tată ceresc, ajută-mă să fac planuri după voia Ta, căci planurile pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul.

Tu cunoşti toate căile omului şi vezi dacă sunt curate în ochii lui, Tu cercetezi duhurile, de aceea îmi încredinţez lucrările în mâna Domnului ca să-mi izbutească planurile.

Doamne, Tu ai făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii.

Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită.

Preţuiesc frica de Domnul, dragostea şi credincioşia, căci prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea şi prin frica de Domnul se abate de la rău.

Fie căile mele plăcute înaintea Ta, căci atunci când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui.

Binecuvântează puţinul meu, căci mai bine puţin, cu dreptate, decât mari venituri, cu strâmbătate.

Inima mea se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Tu îmi îndreapţi paşii.

Hotărâri dumnezeieşti să fie pe buzele mele, gura mea nu trebuie să facă greşeli când judecă. Vreau să fiu dreaptă în judecata mea şi în toate lucrurile, căci cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.

Mă depărtez de rău, căci prin neprihănire se întăreşte un om.

Binecuvântează gura mea ca să am buzele neprihănite, căci buzele neprihănite sunt plăcute şi cei înţelepţi iubesc pe cel ce vorbeşte cu neprihănire.

Dă-mi înţelepciunea care potoleşte mânia, căci mânia este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s-o potolească.

Cer seninătate pe faţa mea, ca ea să fie viaţă şi bunăvoinţă pentru cei din jur.

Caut înţelepciunea şi priceperea, căci este mai mult decât câştigarea aurului şi mai de dorit decât câştigarea argintului!

Mă feresc de rău, căci calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale.

Mă păzesc de mândrie şi trufie, căci mândria merge înaintea distrugerii şi trufia merge înainte căderii. Este mai bine să fiu smerit cu cei smeriţi, decât să împart prada cu cei mândri.

Cuget la Cuvântul Domnului, căci cine cugetă la Cuvântul Domnului, găseşte fericirea şi cine se încrede în Domnul este fericit.

Binecuvântează inima mea, căci cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa; înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are, dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor; cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui.

Fie cuvintele mele prietenoase, căci cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.

Păzeşte-mă de căile care duc la moarte, căci multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.

Întăreşte-mi trupul ca să pot lucra, căci cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.

Mă păzesc de omul stricat care pregăteşte nenorocirea şi pe buzele lui este ca un foc aprins; de omul neastâmpărat care stârneşte certuri şi de pârâtorul care dezbină pe cei mai buni prieteni; de omul asupritor care amăgeşte pe aproapele său, şi-l duce pe o cale, care nu este bună; de omul care îşi închide ochii, ca să se dedea la gânduri stricate; de omul care îşi muşcă buzele ca să săvârşească răul.

Binecuvântează-mă la bătrâneţe, căci perii albi sunt o cunună de cinste care se găseşte pe calea neprihănirii.

Îmi doresc mult să fiu înceată la mânie şi stăpână pe mine însămi, căci cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.

Caut răspuns de la Tine, căci orice hotărâre bună vine de la Tine.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să vorbim cu înţelepciune!

January 12, 2014 by anatatar

Proverbe 12

Tată ceresc, iubesc mustrarea, iubesc ştiinţa şi mă depărtez de ură şi prostie.

Caut să fiu ,,omul de bine” care capătă bunăvoinţa Domnului şi mă păzesc de răutate. pentru că Tu osândeşti pe cel plin de răutate.

Vreau să rămân statornică şi să nu mă clatin pentru că am rădăcini adânci în Cuvântul Tău.

Ajută-mă să fiu o femeie cinstită care este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui.

Îmi doresc ca gândurile mele să fie ancorate în dreptate şi sfaturile mele să nu aibă înşelăciune; cuvintele mele să nu fie ca nişte curse ca să verse sânge, ci să aducă izbăvire.

Păzeşte casa mea de rău şi dă-mi pricepere ca să preţuiesc binele şi să mă feresc de răutate, căci cei răi sunt răsturnaţi şi nu mai sunt, dar casa celor neprihăniţi rămâne în picioare!

Este mai bine să fiu într-o stare smerită, de aceea mă feresc de mândrie şi înşelăciune. Nu vreau să dau nimănui o imagine falsă despre mine: nu vreau să creadă cineva că sunt cine nu sunt şi am ceea ce nu am.

Dă-mi o inimă plină de îndurare şi apreciere faţă de toată creaţia Ta. Lucrez ca să am belşug de pâine şi nu umblă după lucruri de nimic, ca un om fără minte.

Mă păzesc de răutate, căci cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi, dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte.

Caut neprihănirea şi sunt atentă la vorbirea mea, căci în păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. Tu mă vei răsplăti, căci prin rodul gurii te saturi de bunătăţi şi fiecare primeşte după lucrul mâinilor lui.

Caut înţelepciunea şi mă feresc de calea nebunului, căci calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile; nebunul îndată îşi dă pe faţă mânia, dar înţeleptul ascunde ocara.

Spun adevărul şi fac o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. Nu vorbesc în chip uşuratic, căci vorbirea uşuratică răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare; buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.

Mă depărtez de înşelătorie, căci înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.

Tu mă păzeşti de nenorociri, dar cei răi sunt năpădiţi de rele.

Lucrez cu adevăr ca să Îţi fiu plăcută şi mă păzesc de minciună.

Vreau să fiu omul înţelept care îşi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia.

Ajută-mă să am o mâna harnică şi să stăpânesc peste lucrarea mâinilor mele.

Păzeşte-mă de nelinişte, căci neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte. Trimite la mine oameni care pot să-mi spună vorbe bune şi fereşte-mă de oameni care vorbesc nebunii.

Caut calea cea bună şi o prezint prietenilor mei. Păzeşte-ne de rătăcire pe o cale greşită. Nu ne lăsa să fim rătăciţi de nimeni şi nici noi să nu rătăcim pe alţii.

Ne păzim de lene şi preţuim munca, căci comoara de preţ a unui om este munca.

Rămânem pe cărarea neprihănirii, căci pe cărarea neprihănirii este viaţa şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim harnici şi înţelepţi în vorbire!

January 8, 2014 by anatatar

Proverbe 8

Citeşte cu voce tare această rugăciune:

Tată ceresc, vreau să aud strigătul înţelepciunii şi glasul priceperii; fie că strigă sus pe înălţimi, sau afară pe drum, la răspântii; fie că strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor. Vreau să învăţ şi să mă înţelepţesc, să ascult lucrurile mari şi să pricep ce este drept, căci gura Ta vesteşte adevărul şi buzele Tale urăsc minciuna! Toate cuvintele gurii Tale sunt drepte, n-au nimic neadevărat nici sucit în ele.

Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa. Ajută-mă să am ştiinţa Ta ca să am lumină şi să înţeleg cuvintele Tale.

Primesc mai de grabă învăţăturile Tale decât argintul şi mai de grabă ştiinţa decât aurul scump. Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea. Înţelepciunea, are ca locuinţă mintea şi poate născoci cele mai chibzuite planuri. Frica de Domnul mă face să urăsc răul; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă.

Doamne, cred că de la Tine vine sfatul şi izbânda, priceperea şi puterea. Prin Tine împărăţesc împăraţii şi dau voievozii porunci drepte. Prin Tine cârmuiesc dregătorii şi mai marii, toţi judecătorii pământului. Tu iubeşti pe cei ce Te iubesc şi cei ce Te caută cu tot dinadinsul Te găsesc. Cu Tine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea. Rodul Tău este mai bun decât aurul cel mai curat şi venitul Tău întrece argintul cel mai ales. Te caut să-mi dai izbândă, pricepere şi putere.

Ajută-mă să umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii, ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc şi să fie binecuvântaţi.

Doamne, ai făcut Înţelepciunea ca cea dintâi dintre lucrările Tale, înaintea celor mai vechi lucrări ale Tale. Ai aşezat-o din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. A fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; a fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.

Doamne, când ai întocmit cerurile, Înţelepciunea era de faţă; când ai tras o zare pe faţa adâncului, când ai pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului, când ai pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Ta, când ai pus temeliile pământului, Înţelepciunea era meşterul Tău, la lucru şi în toate zilele era o desfătare, jucând neîncetat înaintea Ta, jucând pe rotocolul pământului Tău şi găsindu-Şi plăcerea în fiii oamenilor.

Tată ceresc, Te ascult, căci ferice de cei ce păzesc căile Tale! Ascult învăţătura, ca să mă fac înţeleaptă şi nu lepăd sfatul Tău.

Vreau să fiu omul fericit care Te-ascultă, care veghează zilnic la porţile Tale şi păzeşte pragul uşii Tale prin rugăciune şi o viaţă curată.

Te caut, căci cel ce Te găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa Domnului; dar cel ce păcătuieşte împotriva Ta îşi vatămă sufletul său; toţi cei ce Te urăsc, iubesc moartea.

Iubesc Înţelepciunea şi Îi ascult sfaturile şi învăţăturile!

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să ascultăm sfaturile Înţelepciunii!

January 7, 2014 by anatatar

Proverbe 7

Citeşte cu voce tare această rugăciune:

Tată ceresc, păstrez cuvintele Tale şi ţin în inima mea sfaturile Tale.

Preţuiesc sfaturile Tale ca să trăiesc. Păzesc învăţăturile Tale ca lumina ochilor.

Le leg la degete, le scriu pe tăbliţa inimii mele.

Zic înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!” Şi numesc priceperea prietena mea, ca să mă ferească de rău, de cei care întrebuinţează cuvinte ademenitoare la rău.

Doamne, mulţumesc că îmi aduci aminte să nu stau la fereastra răului ca să mă uit la lucruri neîngăduite; să nu caut lucruri bune printre lucrurile rele; să nu mă las dusă de cei fără minte; să nu apuc pe calea care duce spre locuinţa morţilor.

Nu vreau să umblu în locuri periculoase în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă, când cei cu inima şireată mă pot înşela. Nu vreau să fiu prietenă cu cei necuraţi care iubesc desfrâul, care sunt buni de gură, fără astâmpăr şi stau la pândă ca să facă răul.

Nu mă las îmbrăţişată, nici sărutată de cei străini care au o faţă fără ruşine, care vorbesc de jertfe de mulţumire şi despre juruinţe, dar în inimă plănuiesc răul.

Tată ceresc, ajută-mă să văd şiretenia celor care vor să amăgească şi să distrugă. Nu vreau să cedez la presiunea lor, nici la vorbele lor nesfârşite sau la prezentările lor extraordinare. Nu mă interesează podoabele, mirodeniile, promisiunile, ofertele, dezmierdările şi dragostea lor cea falsă. Nu mă las ademenită, nu merg după cei chinuiţi de pofte trupeşti; ca să nu mă aseamăn cu ei, să nu fiu ca un bou care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă, ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, până ce săgeata îi străpunge ficatul.

Tată ceresc, Te ascult şi iau aminte la cuvintele gurii Tale. Nu mi se abate inima spre calea unei asemenea persoane. Tu mă ajuţi să nu mă rătăcesc pe cărările ei, căci ea a făcut să cadă multe jertfe şi mulţi sunt cei pe care i-a ucis ea. Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.

Doamne, Îţi mulţumesc că mă înveţi cât de periculos este păcatul sexual în gândire, în purtare şi în faptă. Tu mă ajuţi să rămân în curăţie şi în adevăr.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim înţelepţi!

January 6, 2014 by anatatar

Proverbe 6

Citeşte cu voce tare această rugăciune:

Tată ceresc, ajută-mă să nu mă pun chezaş (să nu promit că voi rezolva problemele altora cu resursele mele în defavoarea familiei mele; să nu girez pentru alţii cu bunurile mele şi ale familiei mele fără să cunosc pericolul pierderilor) pentru aproapele meu şi să nu mă las prins pentru altul în lucruri necurate; să nu mă las legat printr-o făgăduinţă neînţeleaptă a gurii mele şi să nu mă las prins de cuvintele uşuratice ale gurii mele, ci să mă dezleg de toate promisiunile neînţelepte, ca să nu cad în mâna aproapelui meu.

Mă arunc înaintea Ta cu faţa la pământ şi stăruiesc de Tine ca să-mi dai înţelepciune. Nu dau somn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele, până nu scap din mâna celui rău cum scapă căprioara din mâna vânătorului şi ca pasărea din mâna păsărarului.

Mă uit la furnică şi mă depărtez de lene. Sunt cu băgare de seamă la căile Tale şi Te rog înţelepţeşte-mă! Învăţ de la furnică să muncesc, să-mi pregătesc hrana şi să am grijă de cei dragi ai mei.

Fii Tu căpetenia mea, priveghetorul meu, stăpânul meu, căci vreau să ascult de Tine. Ajută-mă să lucrez cu mâini harnice, nu să dorm, nici să aţipesc, nici să stau culcată, nici să-mi încrucişez mâinile când trebuie să lucrez; ca nu cumva sărăcia să vină peste mine, ca un hoţ şi lipsa, ca un om înarmat.

Mulţumesc că mă păzeşti de omul de nimic, de omul nelegiuit, care umblă cu neadevărul în gură, clipeşte din ochi, dă din picior şi face semne cu degetele. Nu mă lăsa să fiu unul dintre aceşti oameni neînţelepţi. Tu mă ajuţi să mă depărtez de răutate ca să nu rodească fapte rele în inima mea. Tu mă atenţionezi să nu urzesc lucrurile rele şi să nu stârnesc certuri, ca nu cumva nimicirea să-mi vină pe neaşteptate sau să fiu zdrobită deodată şi fără leac.

Mulţumesc că mă înveţi să urăsc lucrurile pe care şi Tu le urăşti: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.

Vreau să păzesc sfaturile bune ale tatălui meu şi nu lepăd învăţătura înţeleaptă a mamei mele. Le leg necurmat la inimă, le atârn de gât, căci ele mă vor însoţi în mersul meu, mă vor păzi în pat şi îmi vor vorbi la deşteptare!

Cred că sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii. Sfaturile, îndemnul şi mustrarea mă vor feri de orice om chinuit de pofte rele (curvie) şi de orice vorbire ademenitoare a celor răi. Nu poftesc în inima mea frumuseţea lumii şi nu mă las ademenită de plăcerile lumeşti, căci nu vreau ca lumea şi plăcerile ei să mă distrugă şi să-mi întindă curse şi capcane din care să nu mai scap.

Îmi voi aminti aceste întrebări: ,,Poate cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele? Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele?”! Nu mă voi juca cu păcatul, ci voi sta departe de orice se pare rău.

Cred că toţi cei necuraţi vor fi pedepsiţi.

Păzeşte-mă de hoţie şi preacurvie, ca să nu mă port ca un om fără minte care singur îşi pierde viaţa făcând aşa. Cred că aceste păcate au consecinţe grave: ruşine, ocară, gelozie, furie, răzbunare, rănire, mânie etc., de aceea Te rog ajută-mi să rămân în curăţie şi în adevăr.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

ca să ne păzeşti de hoţie şi curvie

şi atenţia noastră să fie la curăţie şi adevăr!

January 5, 2014 by anatatar

Proverbe 5

Tată ceresc, iau aminte la înţelepciunea Ta şi îmi plec urechea la învăţătura Ta, ca să fiu cu chibzuinţă şi buzele mele să aibă cunoştinţă.

Păzeşte-mă de buzele femeii străine care strecoară miere şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul; dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

Păzeşte-mi picioarele şi paşii ca să nu merg spre locuinţa morţilor.

Vreau să găsesc calea vieţii, să nu mă rătăcesc în căile rele şi nu cumva să ajung să nu ştiu unde merg.

Tată ceresc, Te ascult şi nu mă abat de la cuvintele gurii Tale. Mă depărtez de drumul care duce la rău şi nu mă apropia de uşa necurăţiei, ca nu cumva să-mi dau altora vlaga mea şi unui om fără milă anii mei; ca nu cumva nişte străini să se sature de averea mea şi eu să mă trudesc pentru casa altuia; ca nu cumva să gem, la urmă, când carnea şi trupul mi se vor istovi. Nu mă lăsa să ajung să zic: „Cum am putut eu să urăsc certarea şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea? Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?”

Păzeşte-mă de nenorocire şi ajută-mă să rămân în mijlocul poporului şi adunării, bucurându-mă de ceea ce Tu mi-ai dat.

Mă bucur de Apa Vieţii şi de izvoarele dătătoare de viaţă ale Cuvântului Tău. Nu caut alte fântâni şi alte izvoare otrăvitoare. Fie binecuvântarea Ta peste familia mea şi ajută-ne să ne bucurăm unii de alţii. Ajută-ne să vorbim cuvinte dulci unul faţă de altul şi binecuvântează căsnicia noastră, ca să ajungem să ne bucurăm de dragostea Ta între noi fără să căutăm dragoste în locuri greşite.

Doamne, Tu cunoşti căile pe care umblăm, căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Tăi şi Tu vezi toate cărările noastre.

Păzeşte-ne de răutate, de nelegiuire, de legăturile păcatului, de lipsă de înfrânare, de poticnire şi de nebunie.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să ne păzeşti de căutarea dragostei în locuri greşite!