Poporul nu caută pe Domnul

1 pocainţaIsaia 9:8-10:4

Isaia 9:13

„Căci nici poporul

nu se întoarce

la Cel ce-l loveşte

şi nu caută pe

Domnul oştirilor.”

 *

Distrugerea a venit. Dumnezeu a fost mânios pe popor pentru că au refuzat să se pocăiască.

Se repetă o frază în acest text: mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui tot întinsă este.

Care este reacţia oamenilor la mânia lui Dumnezeu?

De ce a venit judecata lui Dumnezeu peste popor?

Domnul a văzut în popor mândrie, îngâmfare, conducători care duc poporul în rătăcire, oameni care nu caută pe Domnul, răutate şi minciună, violenţă, jefuire, hotărâri nelegiuite, porunci nedrepte, nedreptate, răpirea drepturilor, prădarea văduvelor şi a orfanilor.

Păcatele întunericului sunt sub judecata mâniei lui Dumnezeu dar harul Lui aduce lumină şi bucurie celor ce se pocăiesc.

Cum explici mânia lui Dumnezeu din perspectiva biblică?

Cum îi vezi pe oameni când se întâmplă nenorociri sau calamităţi naturale? Îi vezi că se pocăiesc sau numai cer ajutor? Înţeleg oamenii mânia lui Dumnezeu?

Mânia lui Dumnezeu îmi spune să mă opresc din mersul meu şi să mă întorc la El cu pocăinţă.

Toate necazurile vieţii sunt semne de avertizare pentru noi ca să ne întoarcem la Domnul şi să ascultăm de poruncile Lui.

Care este răspunsul generaţiei noastre la avertizările Domnului? Care sunt consecinţele neascultării?

 

Doamne, pune pe inima mea

ascultarea de legile şi poruncile Tale,

ca să fiu ferită de mânia Ta!

Unde duc neascultarea şi necredinţa?

23 fIsaia 7:10-25

*

Isaia 7:10a

*

„Domnul

a vorbit.”

*

 

Ahaz a respins oferta lui Dumnezeu şi a apelat după ajutor la împăratul Asiriei. Nu s-a supus Domnului, nu s-a încrezut în harul Lui, nu a acceptat eliberarea Domnului, ci cu falsă pietate şi înşelăciune s-a scuzat că nu vrea să ispitească pe Domnul. Neascultarea şi necredinţa i-au adus pieirea.

Ce înseamnă să ispitim pe Domnul? Ce înseamnă să punem la îndoială vorbirea şi puterea Lui? Ce înseamnă să cerem sfatul omului? Oare de ce astăzi oamenii nu cred că Domnul Isus este semnul trimis de Dumnezeu? Oare de ce oamenii (credincioşii) nu văd păcatul lor?

Ce anume cauţi tu să eviţi prin neascultarea şi necredinţa ta?

Te justifici tu cu versete biblice ca să faci ce vrei tu?

Cum îţi ascunzi tu neascultarea de Domnul?

Îţi aminteşti de o perioadă din viaţa ta când necredinţa şi neascultarea au adus distrugere în familia ta sau în relaţiile tale? Refuzul de a crede în Dumnezeu este o alegere care aduce distrugere totală. Care este alegerea ta?

Pentru că Ahaz nu a ascultat de Domnul, a ajuns să fie distrus chiar de omul în care s-a încrezut. A fost umilit, şi ţara lui distrusă. A fost terorizat de aliatul lui, şi a urmat robia. Ceea ce putea deveni o binecuvântare, a ajuns o robie.

Dumnezeu nu se bucură când copiii Lui se încred în oameni şi nu în El, dar niciodată nu îi abandonează. Care ar fi situaţiile în care eşti tentată să te încrezi în om şi nu în Dumnezeu? Crezi că Dumnezeu este onorat?

Când noi credem promisiunile lui Dumnezeu, El ne va apăra şi va avea grijă de nevoile noastre. Ne va judeca, dar nu va lăsa pe vrăjmaşi să ne ducă în robie. Dumnezeu ne-a promis că va fi cu noi. Dumnezeu salvează şi astăzi pe cei credincioşi din pericole fizice sau pericole spirituale ca: lumea, diavolul, păcatul şi moartea. Nimeni nu poate lupta şi învinge aceste pericole prin puterea proprie. Speranţa noastră este Salvatorul „Emanuel” care aduce biruinţă. Emanuel „Dumnezeu cu noi” este nădejdea care ne ajută să înfruntăm crizele vieţii şi moartea.

Cei ce au credinţă în Dumnezeu în crizele lor, sunt diferiţi de cei ce nu au credinţă.

Doamne, umple inima mea de credinţă

şi ascultare!

Un semn

22 fIsaia 7

Isaia 7:14

„De aceea,

Domnul Însuşi

vă va da un semn:

iată fecioara

va rămâne însărcinată,

va naşte un Fiu

şi-I va pune numele

Emanuel (Dumnezeu este cu noi).

 

Credinţa este un simplu „Da” la ceea ce spune Dumnezeu. Este încrederea în Cuvântul Lui şi în caracterul Lui. Dumnezeu cere de la noi credinţă şi încredere în El.

Credinţa în Dumnezeu pare a fi simplă. Dar cât de departe merge credinţa când este greu? Care este punctul când ni se pare că noi trebuie să întervenim şi să luăm hăţurile?

Când facem alianţe cu lumea? Când lăsăm lumea să ne influienţeze?

Noi alegem în fiecare clipă să ne încredem în Domnul sau să înfruntăm provocările vieţii prin puterea noastră, prin filosofia şi strategia lumii. Trăim în timpul unui mare întuneric spiritual. Planurile celui rău ne captează atenţia. Dumnezeu vrea să ne întărească credinţa noastră prin multe semne. Ahaz a refuzat să ceară un semn de la Domnul. Domnul i-a dat un semn totuşi, dar el nu a luat seama. Semnul a fost promisiunea Salvatorului, dar ei nu L-au primit.

Promisiunea acestui Salvator este şi promisiunea noastră. Noi nu trebuie să ne temem, nici să ne îngrijorăm de ceea ce se întâmplă în lumea seculară, pentru că Domnul este credincios promisiunilor Lui. El ne-a spus că va avea grijă de noi. Harul Lui ne este de ajuns în orice situaţie. Fiul, Emanuel, a venit!

Cum te bucuri de înplinirea acestei promisiuni?

Emanuel este cu noi!!!

 

Salvatorul, Emanuel, este în inima mea!

 

Anul de indurare

2013bLuke 4:19

*

,,Şi să vestesc

*

anul de îndurare

*

al Domnului.”

*

 

Ce îţi propui să faci în anul care vine?

Eu aş vrea să vestesc anul de îndurare al Domnului.

Iată ce spunea cineva:

,,Să avem  o nădejde mai vie cu o aşteptare “infocată” a Slăvitei noastre Sărbători!

Incheiem anul  cu: “Ne indulceste viata/ In lumea de nevoi/O, scumpe Domn, Emanuel,/Vino, ramii cu noi !

Peste 30 de colindatori cantand in casa noastra,  “O Beleem oras micut”,

Mi-am adus aminte de rugaciunea lui N. Steinhard:

“Domne Isuse Hristoase, indulceste-ma, cu Harul Tau!” .

(fg)

Poţi spune:

An de an tot mai dulce e

Iubirea lui Isus, Iubirea Lui de sus

An de an tot mai dulce e!!!

http://www.youtube.com/watch?v=d6BLpE8_kWQ

Naşterea Domnului

111Autor: Costache Ioanid

Isus se naşte! Şi lumina pătrunde-n sufletele noastre.
Şi steaua tainei străluceşte deasupra celorlalte astre.
Cu magii azi ne închinam şi noi, cu sufletul mergând,
o bucurie fără seaman simţim în inimă şi-n gând!

*

Azi patimile se răpun de o putere preaînaltă!
Azi omul, luminându-şi gândul, spre cer cu inima tresaltă!
Nadejdile se nasc în suflet. Credinţa tainic reînvie,
căci harul sfânt acum coboară în viaţa stearpă şi pustie.

*

Şi orice suflet care simte că-n el răsare-o viaţă nouă,
e ca un crin ce în petale adună stropi curaţi de rouă!
Şi orice inimă ce poartă oglinda cerului în ea,
pentru ISUS născut în iesle, azi lumineză ca o stea!

*

Se nimiceşte tot păcatul sub raza sfântă a iubirii…
Azi, se deschide pentru suflet, spre cer, un drum al mântuirii!
Cu haina albă a virtuţii tot omul poate să se-mbrace,
căci sfânta naştere aduce în inimi linişte şi pace!

AMIN

Vai de mine!!!

Isaia 6:5-7

„Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi mi-a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”

Ai spus vreodată: „Vai de mine, sunt pierdută!”? Sau: „Vai de mine, sunt cu buze necurate!”?

Ai spus vreodată: „Vai de închinarea mea!”? sau „Vai de încrederea mea (în om în loc de încrederea mea în Dumnezeu)!”?

Ai spus de multe ori: „Vai de …alţii!”?

Ce spui tu în prezenţa Domnului? Poţi să păstrezi tăcerea?

Când ţi S-a descoperit ţie Domnul într-un fel pe care nu poţi să-l uiţi niciodată? Ai o zi specifică sau un an (proces lung) în amintire? Cum ţi S-a descoperit? Ai văzut tu sfinţenia Lui?

Să vedem sfinţenia lui Dumnezeu înseamnă să vedem că Dumnezeu este total diferit decât noi.

Când vedem sfinţenia lui Dumnezeu, ne recunoaştem păcatul.

Cum stau eu în prezenţa Dumnezeului celui Sfânt?

Când Isaia a stat în prezenţa Domnului a văzut păcatul lui şi păcatul poporului. Felul cum vorbim în prezenţa Domnului arată inima noastră (din prisosul inimii vorbeşte gura).

Ce spui cu gura ta? Cum sunt buzele tale? Fierbinţi? Arde vorba ta? Taie vorba ta pe alţii? Care crezi că este relaţia dintre inimă şi gură? Ce spun vorbele tale despre inima ta? Cuvintele sunt oglinda inimii.

Doamne, curăţeşte-mi inima şi vorbirea! Ajută-mă să mă lupt pentru sfinţenie!

Isaia nu a cerut iertare şi totuşi Domnul i-a dat iertare. Dumnezeu în harul Lui are iniţiativa (să ierte) şi vede inima recunoscătoare. Domnul este îndelung răbdător, bogat în bunătate, încet la mânie etc.

Doamne, ajută-mă să-mi păzesc inima mai mult decât orice

căci din ea ies izvoarele vieţii!

Crezi că dragostea exclude dreptatea?

Isaia 5:8-30

Isaia 5:25a

„De aceea

Se şi aprinde

Domnul

de mânie.”

 

Înţelegi mânia şi harul lui Dumnezeu?

Mânia şi harul lui Dumnezeu sunt subiecte greu de înţeles.

Pe vremea lui Isaia poporul Israel nu era interesat de Dumnezeu. Eu cred că Domnul a vrut să-i salveze de la distrugere totală (ei erau porniţi la beţie şi petreceri – lucruri care duc la distrugere).

Poate a vrut să-i înveţe dependenţa totală de El.

Când au pierdut totul, atenţia lor putea fi doar la Domnul. Au putut să vadă o altă închinare la popoarele din jur (închinare la idoli) şi să facă diferenţa între Dumnezeul lor şi alţi dumnezei. Puteau să examineze situaţia lor, păcatul lor şi să se întoarcă la Domnul.

Când te gândeşti la harul lui Dumnezeu şi la judecata lui Dumnezeu, cum te rogi?

Cum vezi echilibru între harul şi judecata (mânia) lui Dumnezeu?

Cum înţelegi dragostea şi dreptatea lui Dumnezeu?

Cum te-a ajutat acest text biblic să te gândeşti la harul şi judecata lui Dumnezeu?

Cum primim noi harul lui Dumnezeu şi cum ne pocăim pentru a scăpa de mânia lui Dumnezeu?

Ceea ce credem despre Dumnezeu determină ceea ce credem despre toate celelalte lucruri.

Doamne, mulţumesc că mai ai har pentru mine, ca să mă pocăiesc şi să scap de mânia Ta. Mulţumesc că doreşti să mă scapi de la distrugerea pe care o aduce păcatul şi mă înveţi să trăiesc în dependenţă totală faţă de Tine.

Cred că Tu mă iubeşti şi ai har pentru mine. Mulţumesc că mă iubeşti şi mă ierţi.

Doresc să am o viziune clară despre Tine şi lucrarea Ta, ca apoi să văd clar viaţa şi lucrarea la care m-ai chemat.

 

Doamne, mulţumesc pentru harul Tău

şi Te rog  umple inima mea de credinţă!

Veniţi

Isaia 2

*

Isaia 2:5

*

„Veniţi

să umblăm

în lumina Domnului.”

*

 

Da, Doamne, cred că muntele Casei Domnului se va înălţa deasupra tuturor şi toate neamurile se vor duce la el cu grămada ca să înveţe căile Domnului, să înveţe cum să umble pe cărările Lui. Cred că va veni o zi când El, Domnul, va fi Judecătorul neamurilor şi cei credincioşi vor umbla în lumina Domnului.

Doamne, Tu ai pedepsit pe cei ce s-au închinat la idoli. Te rog să-mi descoperi idolii din viaţa mea şi să-mi dai harul să mă schimb. Ajută-mă să mă feresc de vrăjitorie, de alianţe cu străinii care sunt idolatri, de iubirea de aur şi argint, de încrederea în puterea militară, de încredere în înţelepciunea şi puterea celor mari.

Caut smerenia şi iertarea Ta. Vreau să-mi plec în jos privirea semeaţă şi îngâmfarea. Recunosc că numai Domnul trebuie să fie înălţat. Păzeşte-mă de mândrie şi trufie ca să nu pier. Nu vreau să fiu furată de lucrurile plăcute la vedere. Caut frica de Domnul care mă păzeşte de groază. Mă încred în Tine, nu în oameni, căci ei nu sunt decât o suflare.

Vreau să fiu aducătoare de veşti bune. Caut să umblu fără teamă şi să nu apuc pe cărări strâmbe. Fie cărarea mea netedă şi căile mele hotărâte fără să mă abat la drepta sau la stânga, ci să mă feresc de rău.

„La Tine, Doamne îmi înalţ sufletul. În Tine, Dumnezeule, mă încred: ca să nu fiu dată de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine. Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale. Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!” Psalmul 25:1,2,4,5

Doamne, vreau să umblu în lumina Ta!

 

Doamne, descopere-mi idolii din inima mea

şi dă-mi harul să renunţ la ei!

 

Veniţi

Isaia 1:10-18

*

Isaia 1:18a

„Veniţi totuşi

să ne judecăm,

zice Domnul.”

*

 

Care sunt cerinţele lui Dumnezeu de la mine?

Oare spune Domnul despre mine ce a spus despre poporul Israel?

1:11 „Ce-mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre?”

1:12 „Cine vă cere astfel de lucruri?”

1:13 „Nu mai aduceţi…mi-e scârbă…nu vreau nelegiuirea unită cu sărbătoarea!”

1:14 „Urăsc…mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.”

1:15 „Oricât v-aţi ruga, nu ascult.”

 

Cum ţi-ar fi inima dacă Domnul ţi-ar spune aceste lucruri?

Păcatul este întoarcerea spatelui către Dumnezeu şi trăirea după dorinţa omului.

 

Ai întors tu spatele lui Dumnezeu? Cum? Care sunt domeniile din viaţa ta unde ai fost rebelă? Poate ai un spirit critic, aduci multă nemulţumire în jurul tău. Poate bârfa este în gura ta, distrugi reputaţia, bunul nume al altora. Poate iei în deşert Numele Domnului prin nerăbdarea ta etc.

Ce vei face tu? Vei striga la Domnul după ajutor? Vei asculta Cuvântul? Vei recunoaşte păcatul tău? Vei renunţa la el? Ce vei alege: rebeliunea (răzvrătirea) sau pocăinţa?

Domnul este bun şi are compasiune pentru mine şi pentru tine. Ne iartă. De ce nu aş avea şi eu compasiune pentru cei ce mi-au greşit? Când iertăm pe alţii suntem liberi.

Noi ca şi poporul Domnului suntem un popor ales prin har. Nu tot poporul (întregul) va fi salvat ci numai o rămăşiţă (o parte din întreg), cei care aleg să nu se asemene cu Sodoma şi Gomora, cei care nu merg pe drumul care duce la distrugere. Suntem în pericol când activităţile sunt (devin) mai importante decât scopul. Dacă nu suntem curaţi, El nu ne ascultă.

 

Doamne, dă-mi harul să-mi văd inima şi să mă schimb!

 

La Domnul este Salvarea!!!

Isaia 1:10a

*

„Ascultaţi

*

Cuvântul

*

Domnului.”

*

La Domnul este salvarea!

Puterea şi acurateţea Cuvântului lui Dumnezeu este ilustrată în istoria poporului. Ei au refuzat toate avertizările. Bogăţia şi prosperitatea sunt daruri de la Dumnezeu, dar oamenii nu recunosc cu umilinţă pe Dătătorul care dă cu mână largă din bogăţia Lui. Dacă nu suntem buni administratori ai bogăţiei, ea poate aduce multe necazuri. Sunt momente strategice în viaţă când un conducător sau o naţiune ia decizii care în viitor se dovedesc a fi un dezastru. Când Cuvântul lui Dumnezeu şi legile Lui sunt călcate în picioare şi moralitatea o ia pe drumul cel rău, atunci este timpul să ne aşteptăm la o trezire, sau la o revoluţie sub puterea răului, moarte şi disperare sub judecata lui Dumnezeu. Totuşi este o lumină în întuneric. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al harului şi în dragostea Lui are un plan de răscumpărare. El vrea să-şi formeze un popor al Lui.

Cine este Dumnezeu?

Ceea ce cred despre Dumnezeu determină ceea ce cred despre mine, despre lume şi despre scopul Lui cu noi toţi.

Dacă am o credinţă corectă despre Dumnezeu, toate lucrurile se aranjează la locul lor. Cum credem, aşa trăim. Câteodată gândurile noastre nu sunt după Biblie. Isaia 55:8-9 ne spune: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele”, zice Domnul. „Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.”

Noi avem multe alegeri de făcut. Îl voi crede pe Dumnezeu şi îmi voi schimba gândirea? Mă voi ruga Domnului să mi se descopere prin profetul Isaia?

Doamne, fie inima mea dornică după descoperirea Ta,

şi plină de recunoştinţă faţă de Tine!