inima mea

by

Proverbe 5

5*

Proverbe 5

*

Tată ceresc, iau aminte la înţelepciunea Ta şi îmi plec urechea la învăţătura Ta, ca să fiu cu chibzuinţă şi buzele mele să aibă cunoştinţă.

Păzeşte-mă de buzele femeii străine care strecoară miere şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul; dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

Păzeşte-mi picioarele şi paşii ca să nu merg spre locuinţa morţilor.

Vreau să găsesc calea vieţii, să nu mă rătăcesc în căile rele şi nu cumva să ajung să nu ştiu unde merg.

Tată ceresc, Te ascult şi nu mă abat de la cuvintele gurii Tale. Mă  depărtez de drumul care duce la rău şi nu mă apropia de uşa necurăţiei, ca nu cumva să-mi dau altora vlaga mea şi unui om fără milă anii mei; ca nu cumva nişte străini să se sature de averea mea şi eu să mă trudesc pentru casa altuia; ca nu cumva să gem, la urmă, când carnea şi trupul mi se vor istovi. Nu mă lăsa să ajung să zic: „Cum am putut eu să urăsc certarea şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea? Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?”

Păzeşte-mă de nenorocire şi ajută-mă să rămân în mijlocul poporului şi adunării, bucurându-mă de ceea ce Tu mi-ai dat.

Mă bucur de Apa Vieţii şi de izvoarele dătătoare de viaţă ale Cuvântului Tău. Nu caut alte fântâni şi alte izvoare otrăvitoare. Fie binecuvântarea Ta peste familia mea şi ajută-ne să ne bucurăm unii de alţii. Ajută-ne să vorbim cuvinte dulci unul faţă de altul şi binecuvântează căsnicia noastră, ca să ajungem să ne bucurăm de dragostea Ta între noi fără să căutăm dragoste în locuri greşite.

Doamne, Tu cunoşti căile pe care umblăm, căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Tăi şi Tu vezi toate cărările noastre.

Păzeşte-ne de răutate, de nelegiuire, de legăturile păcatului, de lipsă de înfrânare, de poticnire şi de nebunie.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să ne păzeşti de căutarea dragostei în locuri greşite!

by

Vestea Cea Bună (8)

1love*

Isaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

 *

Care este motivaţia corectă când împărtăşim vestea bună cu alţii?

  1. Dragostea lui Dumnezeu pentru noi dovedită prin faptul că a pregătit un Salvator ne motivează să spunem şi altora vestea bună. Ioan 3:16 ne spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară ci să aibă viaţă veşnică”.
  2. Dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi dorinţa de a-I aduce slavă ne motivează să spunem şi altora vestea bună (Matei 22:37; Ioan 14:15,21). Noi Îl iubim pe Dumnezeu când suntem recunoscători pentru harul Lui pentru noi (1 Ioan 4:9-11,19). Dumnezeu este glorificat când arătăm altora caracterul şi lucrările Lui (Psalmul 36:5). Dumnezeu este glorificat când ascultăm de poruncile Lui (Matei 28:19). Dumnezeu este glorificat când spunem altora despre măreţia harului Său (Psalmul 29:1).
  3. Dragostea pentru oameni şi dorinţa de a prezenta viaţa veşnică tuturor oamenilor ne motivează să spunem altora vestea cea bună (Matei 22:39).

*

Cum mă pregătesc să duc mai departe vestea cea bună?

Trebuie să cunosc Evanghelia (cele patru adevăruri: adevărul despre Dumnezeu, despre păcat, despre Isus Cristos şi despre răspunsul omului). Trebuie să învăţ să prezint Evanghelia foarte simplu, aşa ca fiecare om să poată pricepe vorbirea mea.

Trebuie să ascult ce spun alţii ca să observ oportunităţile (de a vorbi despre  cele patru adevăruri) pe care le trimite Domnul în viaţa mea.

Trebuie să practic în familie, cu prietenii, cu credincioşii din biserică până sunt confortabilă cu prezentarea mea.

Trebuie să mă rog pentru mine şi pentru cei pierduţi.

Trebuie să iau o hotărâre că voi trăi o viaţă curată, voi citi şi voi asculta Cuvântul, voi avea părtăşie cu fraţii şi relaţii cu cei pierduţi (ca să le pot prezinta Evanghelia).

 Doamne, inima mea

este gata să prezinte Evanghelia la cei ce nu o cunosc!

Mă bucur că Dumnezeu împărăţeşte!

Dorinţa inimii mele este

să-L cunosc pe El şi să-L fac de cunoscut celor din jur!

by

Vestea Cea Bună (7)

11 gospel

*

Isaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

*

Cum te gândeşti şi cum te pregăteşti ca să prezinţi Evanghelia? Vrei să o scrii?

Poţi să scrii o prezentare a Evangheliei ca să te ajute să te familiarizezi cu paşii pe care trebuie să îi urmezi, dar să nu memorezi o prezentare. Dacă eşti întreruptă nu mai ştii unde ai rămas. Fii gata să continui dacă este o întrerupere.

Ţine legătura cu cei pierduţi şi roagă-te pentru ei. Trebuie ca ei să vadă că ţie îţi pasă mai întâi de ei, ca apoi să te asculte ce zici.

Inima lui Dumnezeu bate pentru cei pierduţi. Roagă-te să ai inima lui Dumnezeu. Roagă-te pentru discernământ, încrede-te în călăuzirea Duhului Sfânt şi  nu fi descurajată dacă eşti respinsă. Şi Domnul Isus a fost respins.

Planifică-ţi o prezentare biblică!

Practică prezentarea ta!

Roagă-te pentru oportunităţi!

Spune-i lui Dumnezeu şi păstorului tău ce ai pe inimă!

Întotdeauna încheie prezenţarea Evangheliei cu o întrebare: În lumina celor prezentate (cele patru adevăruri) care este răspunsul tău? Te vei gândi la un răspuns?

Memorează acest verset din Romani 1:16 „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos, fiindcă că ea este puterea lui Dumnzeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului, deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă, şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă”.”

*

Să nu-ţi fie ruşine de prezentarea Evangheliei! Evanghelia este puterea lui Dumnezeu!

Inima mea este plină de bucurie pentru

 Evanghelia care este puterea lui Dumnezeu!

by

Vestea Cea Bună (5)

faith and repentanceIsaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce

veşti bune,

care vesteşte pacea,

picioarele celui ce aduce veşti bune,

care vesteşte mântuirea!

Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

*

Vestea bună, Evanghelia ne spune că suntem datori cu un răspuns lui Dumnezeu.

4. Adevărul despre răspunsul rezonabil al omului:

Suveranitatea lui Dumnezeu în ce priveşte mântuirea nu neagă responsabilitatea omului.

Credinţa – încrederea în Dumnezeu şi pocăinţa – supunerea faţă de Domnul, sunt un răspuns rezonabil pentru ceea ce a făcut Cristos pentru om.

Răspunsul credinţei se bazează pe încrederea în promisiunile lui Dumnezeu -iertarea de păcat, siguranţa mântuirii, speranţă pentru viaţa nouă după voia lui Dumnezeu- (Romani 12:1; Tit 3:4-7). Credinţa este darul lui Dumnezeu (Efeseni 2:8). Vei primi darul Lui?

Pocăinţa este evidenţa credinţei adevărate.

Pocăinţa este o schimbare a minţii şi a inimii, care se vede în purtare. Este o renunţare la sine şi slujire faţă de Împăratul salvator (Romani 12:2; Tit 3:8).

Pocăinţa este refuzul de a pune limite lui Dumnezeu în ce priveşte lucrarea pe care El o face în inima şi viaţa omului. El este Împăratul şi are tot dreptul să lucreze cum doreşte.

Singurul răspuns rezonabil la ceea ce a făcut Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos cuprinde două părţi: credinţa şi pocăinţa.

Pe ce se bazează credinţa ta?

Cum se vede pocăinţa prin purtarea ta?

Care este răspunsul tău în lumina acestor adevăruri?

Care este relaţia ta cu Dumnezeu?

Este Domnul Isus, Mântuitorul tău?

Doamne, inima mea a ales credinţa şi pocăinţa!

by

Vestea Cea Bună (4)

4 gospelIsaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!”

*

Vestea cea bună, Evanghelia, Îl prezintă pe Domnul Isus Cristos.

3. Adevărul despre Domnul Isus Cristos:

Ştii cine este Domnul Isus şi ce a făcut El?

Domnul Isus S-a întrupat.

 Isus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu care a devenit om ca să salveze pe păcătoşi după planul şi scopul veşnic a lui Dumnezeu (Ioan 1:14; Coloseni 1:19). Cuvintele şi viaţa Domnului Isus revelează natura lui Dumnezeu. A trăit o viaţă perfectă şi în dependenţă totală de Tatăl. Nu a făcut nimic fără acordul Tatălui.

Domnul Isus a murit şi a fost îngropat.

El a trăit ca şi om ca să poată muri pentru oameni. A luat vinovăţia păcatelor noastre asupra Lui şi a îndurat judecata lui Dumnezeu prin moartea Lui pe cruce. Moartea Lui a satisfăcut mânia dreaptă a lui Dumnezeu împotriva păcatului. Suferinţa şi moartea Lui au rezolvat păcatele lumii întregi (Ioan 1:29, 36). Moartea Lui a demonstrat harul şi dragostea lui Dumnezeu (Romani 5:8).

Domnul Isus a înviat.

Prin învierea din morţi, Domnul Isus a dovedit că are putere asupra păcatului şi asupra morţii (Fapte 2:24).

Domnul Isus S-a înălţat.

Domnul Isus S-a întors înapoi la dreapta lui Dumnezeu şi a fost încoronat ca Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor (Evrei 1:3; Matei 28:18; Efeseni 1:20-21). El dă har tuturor păcătoşilor care Îl primesc în inima lor ca Domn şi Mântuitor.

Domnul Isus este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. El a dovedit că este singura cale de împăcare a omului cu Dumnezeu. Ce crezi tu despre Domnul Isus Cristos?

Tată, cred din toată inima mea că

Domnul Isus Cristos este Fiul Tău

care S-a întrupat, a murit, a fost îngropat, a înviat şi S-a înălţat la cer!

by

Vestea Cea Bună (3)

12 gospelIsaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

 *

Vestea bună, Evanghelia ne spune ce este păcatul.

2. Adevărul despre păcat:

Păcatul este o ofensă împotriva lui Dumnezeu care ne separă de El (Isaia 59:1-2).

Noi ne simţim vinovaţi pentru unele lucruri rele pe care le-am făcut sau pentru unele lucruri bune pe care nu le-am făcut (Psalmul 32:1-5, 38:4).

Noi toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava Lui. Nici unul nu se ridică la standardul lui Dumnezeu (Romani 3:23).

Toţi am păcătuit neascultând de poruncile Lui şi nefiind supuşi autorităţii Lui (Exod 20:1-17, Matei 22:37-40).

Toţi trebuie să ne împăcăm cu Dumnezeu, toţi suntem vinovaţi, în păcat şi sub mânia lui Dumnezeu (Romani 1:18, 3:10-12).

Noi avem o natură rea de aceea facem lucruri rele sau nu facem lucruri bune (Romani 7:18).

Nimic din ceea ce facem nu ne aduce favoare înaintea lui Dumnezeu (Romani 3:20).

Păcatul aduce moartea (Romani 6:23).

Păcatul ne desparte de Dumnezeu şi trebuie să ne împăcăm cu El.

*

Crezi că eşti păcătoasă, vinovată pentru lucrurile rele pe care le-ai făcut şi pentru lucrurile bune pe care nu le-ai făcut?

Crezi că păcatul este ceea ce spune Dumnezeu sau ceea ce crezi tu sau alţii?

Crezi că păcatul te separă de Dumnezeu?

Faptul că funcţionăm, trăim, mergem la biserică, mai facem ceva bine,  nu garantează că păcatul a fost rezolvat şi noi ne-am împăcat cu Dumnezeu. Crezi?

Vezi păcatul tău? Crezi că omul este bun în esenţă sau crezi că are o natură rea?

Ce înseamnă să te împaci cu Dumnezeu?

 

Doamne, recunosc că inima mea este rea şi înşelătoare.

 

by

Vestea Cea Bună (2)

1cIsaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

*

Vestea cea bună, Evanghelia, Îl prezintă pe Dumnezeu. Noi Îl vestim pe Dumnezeu.

1. Adevărul despre Dumnezeu:

Dumnezeu este Creatorul care are toată autoritatea asupra creaţiei Lui (Genesa 1:1)

Lui îi datorăm faptul că trăim (Fapte 17:25).

Noi întotdeauna suntem în mâinile Lui şi sub privirea Lui (Psalm 139:7-12)

Suntem creaţi ca să ne închinăm Lui şi să-I slujim (Matei 4:10).

Noi trăim ca să-I dăm slavă Lui (Romani 11:36).

Noi suntem absolut dependenţi de Dumnezeu, Creatorul nostru, El are toate drepturile asupra noastră.

Crezi că eşti creată de Dumnezeu?

Crezi că aparţii lui Dumnezeu?

Crezi că El este Stăpânul şi Lui îi datorezi faptul că trăieşti?

Crezi că eşti sub privirea Lui tot timpul?

De ce te-a creat Dumnezeu?

Te bucură faptul că eşti dependentă de Dumnezeu?

Psalm 19 ne spune; „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit, dar răsunetul lor străbate tot pământul şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui. Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz: răsare la un capăt al cerurilor şi îşi isprăveste drumul la celălalt capăt; numic nu se ascunde de căldura lui.”

Psalmul 100:2a ne spune: „Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem!”

 Doamne, inima mea se bucură că am un Creator!

 

by

Mângâiere în ceasul greu

1c*

Isaia 50:1-52:12

Isaia 51:12a

„Eu,

Eu

vă

mângâi.”

*

Pentru cei credincioşi, suferinţa este calea către gloria lui Dumnezeu.

Dacă Îl cunoaştem pe Dumnezeu, în necazurile şi în crizele vieţii ştim la cine să apelăm.

Cei ce-L ascultă pe Domnul primesc putere şi tărie de la El când trec prin suferinţă.

Cei ce suferă în prezent vor primi răsplată în eternitate.

Dumnezeu îi înconjoară pe cei ce sunt ai Lui pe dinainte şi pe dinapoi ca să-i protejeze şi să-i conducă la bucuria salvării lor.

Psalmul 139:1-6 ne spune: „Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol şi de departe îmi pătruzi gândul. Ştii când umblu şi cînd mă culc şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine. O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele; este prea înaltă ca s-o pot prinde.”

Te cheamă Dumnezeu să fii trează la o înţelegere mai profundă a adevărului Său care aduce mângâiere în ceasul greu?

Ce vei face ca să asculţi cu grijă la şoapta Domnului?

Dumnezeu poate să schimbe întristarea în bucurie!

Psalmul 30:11-12 ne spune: „Tu mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea să-Ţi cânte şi să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!”

Doamne, cred că Tu poţi schimba întristarea din inima mea în bucurie!

by

Robul Domnului are limba iscusită

11 hope*

Isaia 50:1-11

Isaia 50:4a

„Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită,

ca să ştiu să înviorez cu vorba.”

De ce are Robul o limbă iscusită? De ce I-a dat Stăpânul o limbă iscusită?

Care este relaţia Robului cu Stăpânul?

Dumnezeu i-a dat Robului o limbă iscusită (versetul 4 ne spune că în fiecare dimineaţă stă de vorbă cu Tatăl), ca să învioreze cu vorba pe cel doborât de întristare.

Este mintea ta antrenată în conversaţie cu Dumnezeu după ce ai citit Cuvântul?

Este limba ta iscusită?

Dumnezeu I-a deschis urechea şi El nu S-a împotrivit, nici nu S-a tras înapoi. De bunăvoie Şi-a dat trupul să fie bătut şi răstignit. S-a lăsat scuipat şi batjocorit.

Este urechea ta deschisă pentru şoapta Domnului? Te împotriveşti? Te tragi înapoi? Slujeşti de bunăvoie? Suferi de bunăvoie?

Dumnezeu L-a ajutat, de aceea nu S-a ruşinat. S-a încrezut în Dumnezeu că nu-L va lăsa de ruşine.

Recunoşti ajutorul Domnului? Te ruşinezi de Tatăl? Crezi tu că El nu te va lăsa de ruşine niciodată?

Dumnezeu a fost aproape de El şi L-a îndreptăţit. Nimeni nu poate să-L osândească. Duşmanii au fost reduşi la tăcere. Nimeni nu a putut să-L acuze, deşi oameni puternici au încercat. A murit conform planului lui Dumnezeu ca să plătească pentru păcatul omenirii (ca să ne scape de mânia lui Dumnezeu care se descoperă din cer împotriva oricărei nelegiuiri sau neascultări de Dumnezeu). A trăit o viaţă perfectă, a murit şi a înviat. Pavel ne spune că cei ce au credinţă în Cristos nu pot fi acuzaţi (Romani 8:33-34). Credincioşii sunt păcătoşi, dar sunt declaraţi îndreptăţiţi prin Cristos şi nimeni nu poate să le ia acest drept.

Ai tu această asigurare? Ai tu această siguranţă?

Cât de aproape de tine, Îl vezi pe Dumnezeu?

 

Doamne, Tu înviorezi inima mea când îmi vorbeşti!!

by

Limba iscusită

1 his voice*

Isaia 50:1-11

Isaia 50:4a

„Domnul Dumnezeu Mi-a dat

o limbă iscusită,

ca să ştiu să înviorez

cu vorba.”

*

Cine are o limbă iscusită?

Cine înviorează cu vorba?

Sunt multe voci (la televizor, Internet, celular, prieteni şi străini) care strigă, ne intimidează, ne atrag atenţia, dar ajutorul promis este foarte puţin şi nu alină frământările din viaţă. Care este diferenţa între vocea lui Dumnezeu şi mulţimea de voci din jurul nostru?

Dumnezeu a mustrat încăpăţânarea poporului Israel. Ne spune şi nouă să ascultăm ca să primim mântuirea care aduce bucuria în viaţă.

Dumnezeu răspunde temerilor poporului Israel. Poporul se teme că Dumnezeu i-a abandonat, dar Dumnezeu spune că nu este nici o evidenţă, nici o carte de despărţire (divorţ). Dumnezeu îi aminteşte că nu a vândut poporul pentru bani pentru că El este Creatorul universului şi nu are nici o datorie.

Dumnezeu nu a găsit credinţă şi ascultare la popor. De ce nu se încredea poporul în Dumnezeu? Nu Şi-a dovedit Dumnezeu puterea de-a lungul istoriei? Nu i-a salvat din necaz tăria mâinii Lui? Au uitat ce s-a întâmplat la Marea Roşie? Au uitat de pedepsele (cele zece plăgi) aduse peste Egipt? De ce s-au îndoit de puterea şi ajutorul Domnului? S-a scurtat mâna Lui?

În comparaţie cu poporul, Robul Domnului aude, înţelege şi trăieşte adevărul lui Dumnezeu. El are o limbă iscusită şi învorează cu vorba.

În misiunea Lui pe pământ, Domnul Isus S-a supus Tatălui. Cuvintele Domnului Isus reflectă relaţia deosebită a Tatălui cu Fiul şi ne aminteşte că Fiul întotdeauna a făcut voia Tatălui. Domnul Isus este modelul nostru. Atunci când nimeni nu a ascultat, nici nu a auzit cuvântul Tatălui, El, Domnul Isus, a auzit şi a ascultat chiar cu preţul vieţii.

Ce reflectă cuvintele tale? Înviorează cuvintele tale? Este limba ta iscusită? Cum cauţi tu voia Tatălui? Care este preţul pe care tu îl plăteşti pentru ascultarea ta de Cristos?

Doamne, mă bucur să aud vocea Ta. Ea îmi dă siguranţă. Mă înviorează. Vreau s-o ascult în fiecare dimineaţă. Binecuvântează limba mea ca şi eu să aduc înviorare celor care aud cuvintele mele.

Doamne, inima mea alege ascultarea de Cristos!