copil

by

Învaţă pe copil

1 fatherIsaia 14: 24-32

Isaia 14:24

„Domnul oştirilor

a jurat

şi a zis:

„Da, ce am hotărât

se va întâmpla,

ce am pus la cale

se va împlini”.”

 

Învaţă pe copilul tău sau al altora că Domnul Isus este Stăpânul şi Modelul tău. El este Cel ce hotărăşte şi se împlineşte, Cel ce pune la cale şi se face.

Când alegem să nu-L ascutăm pe Domnul, vine suferinţa în viaţa noastră. Împăratul Nebucadneţar a vrut să conducă poporul cum doreşte el, fără să recunoască autoritatea lui Dumnezeu. Istoria ne dovedeşte că Dumnezeu este în controlul tuturor evenimentelor ce se petrec în lume. În înţelepciunea Lui, l-a pedepsit pe Nebucadneţar, ca el să înveţe cine este adevăratul Conducător peste lumea întreagă. În bunătatea Lui, i-a dat împărăţia înapoi după ce s-a pocăit.

Tatăl nostru, Dumnezeu este întotdeauna înţelept şi bun cu copiii Lui. El este modelul de părinte perfect pentru noi. El poate să ne ajute să fim părinţi care ştiu să-şi crească copiii cu înţelepciune şi bunătate. Ceri tu ajutorul Lui pentru creşterea copilului tău?

Îl pedepseşti tu cu înţelepciune?

Se vede bunătatea ta după pedeapsă?

Noi putem fi încurajate când înţelegem chemarea Domnului de a fi părinţi. Privilegiul chemării este extraordinar. Ajutăm la formarea unei persoane unice. Când înţelegem că Dumnezeu ne-a dat această misiune, fiecare zi o vedem în lumina lui Cristos. Ajungem să pricepem că slujim Domnului prin responsabilităţile şi oportunităţile zilei. Prin puterea Duhului Sfânt minţile noastre sunt reînnoite şi putem vedea totul, de la deciziile majore până la cele mai mici detalii ca parte a planului lui Dumnezeu pentru noi, pentru întreaga perioadă de creştere a copiilor. Poate simţi de multe ori că anii trec fără anumite plăceri. Poate ajungi descurajată. Poate vrei să faci altceva. Dacă te gândeşti că Dumnezeu ţi-a dat copii ca să aducă bucurie în casa ta, face această gândire o diferenţă în tine? Îţi schimbă perspectiva?

Dacă ne plângem sau ajungem la resemnare, ne-am pierdut libertatea, şi aceşti ani sunt pierduţi.

 

Doamne, vreau ca inima mea să se bucure

în orice lucru pe care-l am de făcut!

by

Jaguarul meu

fearIacov 1:19-20
*
,,Stiti bine lucrul acesta,
prea iubitii mei frati!
Orice om sa fie
grabnic la ascultare,
incet la vorbire,
zabavnic la manie
caci mania omului nu lucreaza
neprihanirea lui Dumnezeu.”
*
Un tanar director executiv, conducea pe strada, putin cam prea repede, noul sau Jaguar. Era atent la copiii ce ar fi putut tasni de dupa masinile parcate, si a incetinit atunci cand a crezut ca a vazut ceva.

Pe masura ce masina sa trecea, nici un copil nu a aparut. In schimb, o caramida a lovit una din portierele Jaguarului.
A apasat pe frana si a intors Jaguarul inapoi, la locul unde fusese lovit de caramida. A sarit furios din masina, a pus mina pe primul copil intalnit in cale si l-a lovit de o masina parcata, tipand:

„Ce a fost asta si cine esti tu? Ce crezi ca faci? Aceasta este o masina noua si caramida pe care ai aruncat-o te va costa multi bani. De ce ai facut asta?”

Copilul era speriat. „Va rog, domnule, va rog, imi pare rau dar nu stiam ce altceva sa fac,” a explicat el. „ Am aruncat caramida pentru ca nimeni altcineva nu v-ar fi oprit…” Cu lacrimile siroind pe obraji, copilul a aratat ceva langa masina parcata. „Este fratele meu” a spus. „A luat curba gresit si a cazut de pe scaunul cu rotile, iar eu nu pot sa-l ridic inapoi.”

Trist, copilul i-a cerut apoi, directorului: „Ma ajutati va rog sa-l pun inapoi in scaunul cu rotile? Este ranit si e prea greu pentru mine.”

Miscat de cuvintele copilului, soferul a inghitit cu greu nodul pe care-l simtea in gat. Rapid, el a ridicat copilul handicapat inapoi in scaunul sau, apoi a luat o batista si i-a bandajat zgarieturile si taieturile. Totul arata ca si cum ar fi facut o treaba buna.

„Multumesc si Domnul sa te binecuvanteze” i-a spus copilul recunoscator, strainului.

Prea miscat pentru a mai putea vorbi, omul pur si simplu a privit copilul cum impingea scaunul cu rotile a fratelui sau in josul drumului, spre casa lor.

Jaguarul a facut un drum lung si incet inapoi.
Stricaciunea era foarte vizibila, dar soferul nu a reparat-o niciodata. El a pastrat urma de pe portiera, astfel incat sa-si aminteasca oricand de mesajul primit:

„Nu trece prin viata prea repede, astfel incat cineva sa fie nevoit sa arunce o caramida in tine, ca sa-ti capteze atentia!”

Dumnezeu le sopteste sufletelor noastre si le vorbeste inimilor noastre. Cateodata cand nu avem timp sa ascultam, El arunca o caramida in noi. Este alegerea noastra daca ascultam sau nu.

anonim?
by

IUBIREA

IUBIREA – recita Marcel Iures

by

Un Copil

1 copilIsaia 9:1-7

Isaia 9:6

„Căci un Copil ni S-a născut,

un Fiu ni S-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui.

Îl vor numi: Minunat sfetnic, Dumnezeu tare,

Părintele veşniciilor,

Domn al păcii.”

 

Există speranţă pentru noi! Totuşi întunericul nu va domni veşnic. Există bucurie! Lumina a venit! Ajutorul a fost dat! Un Copil ni S-a născut!

Lumina Domnului aduce eliberare. Lumina Domnului aduce claritate, ne face vederea mai bună. Dumnezeu promite lumină celor ce trăiesc în întuneric.

Cum ai explica tu puterea luminii de a alunga întunericul? Cum explici faptul că un Copil este soluţia ieşirii din întuneric?

Care sunt cele patru nume ale Copilului care S-a născut?

  1. Minunat sfetnic, înseamnă Sfătuitor de excepţie, spectacular, deasupra tuturor, Cel ce dă sfaturi, Cel ce călăuzeşte.
  2. Dumnezeu tare, înseamnă Atotputernic, Creatorul, Alfa şi Omega, singurul Căruia trebuie să ne închinăm.
  3. Părintele veşniciilor, înseamnă pentru totdeauna, fără timp, fără sfârşit, Cel veşnic, Cel ce ţine eternitatea, Cel plin de compasiune, Cel ce protejează.
  4. Domn al păcii, înseamnă nu numai lipsa conflictelor, ci armonie, dreptate şi pace, complet, întreg, Stăpân.

Cum ai explica tu numele Domnului din Isaia 9:6 ?

Cum te încurajează adevărul despre numele lui Cristos?

Cum îţi aduc speranţă aceste nume în problemele tale zilnice? Cum îţi alungă frica? Cum vezi viitorul tău ştiind numele Domnului? Ce ştii tu despre Împărăţia acestui Copil?

Cum vei gândi despre viitorul tău şi cum vei trăi astăzi cu cunoştinţele pe care le ai despre acest Copil?

Doamne Isuse, mulţumesc că Te-ai născut

şi în inima mea!

by

Învaţă pe copil

25 fIsaia 7:14b

*

„Fecioara

va rămâne însărcinată,

va naşte un Fiu

şi-I va pune numele

Emanuel

(Dumnezeu este cu noi).”

* 

Învaţă pe copilul tău sau al altora că Dumnezeu întotdeauna Îşi ţine promisiunile. Dumnezeu ne-a promis pe Fiul (Emanuel) şi El a venit.

Cum poţi să-ţi păstrezi reputaţia de împlinitoare al promisiunilor tale?

Roagă-te Domnului să te facă o persoană care se ţine de cuvânt. Fă din asta o ţintă!

Nu promite niciodată ceea ce ştii că nu vei face.

Dacă nu poţi face ceva pentru copilul tău sau pentru alţii, spune adevărul.

Fereşte-te să dai speranţe false. Fii clară şi exactă în replicile tale.

Cere-ţi iertare dacă ţi-ai călcat promisiunea. Dacă poţi, împlineşte-o altă dată.

Cere-i Domnului să-ţi amintească dacă ai uitat promisiunile tale.

Doamne, mulţumesc că Tu Ţi-ai ţinut promisiunea faţă de mine şi L-ai trimis pe Emanuel să mă salveze. Mulţumesc că eşti cu mine tot timpul. Mulţumesc că mă ajuţi să îmi împlinesc şi eu promisiunile pe care le fac copiilor mei sau celor din jur. Vreau să fiu o persoană care se ţine de cuvânt. Doamne, ajută-mă să nu fac promisiuni pe care nu le pot ţine. Fereşte-mă să dau speranţe false copiilor mei sau celor din jur.

Te rog să mă ierţi că am făcut promisiuni pe care nu le-am împlinit. Dacă se poate să repar, să-mi cer iertare şi să aduc vindecare în relaţiile mele cu copiii mei sau cu alţii, Te rog ajută-mă.

Aminteşte-mi, Te rog, ceea ce am promis şi nu mă lăsa să fiu neglijentă în purtarea şi relaţia mea cu copiii mei sau cu alţii. Învaţă-mă să găsesc metode care să mă ajute să-mi amintesc promisiunile (să le scriu, să cer ajutor).

Te rog să fii pentru copiii mei: Emanuel -Dumnezeu cu noi. Te rog să-i ajuţi să ţină promisiunile pe care le fac şi să înveţe de la Tine mai mult decât de la mine, căci Tu eşti perfect în toate.

Doamne, pune pe inima mea dorinţa şi putinţa

de a-mi împlini toate promisiunile făcute!

by

Promisiunea împlinită

24 fIsaia 7:14b

„Fecioara

va rămânea

însărcinată,

va naşte un Fiu

şi-I va pune numele

Emanuel

(Dumnezeu este cu noi).”

 *

Învaţă pe copilul tău sau al altora, că Dumnezeu întotdeauna Îşi ţine promisiunile.

Pentru toată lumea, dar în special pentru copii, promisiunile sunt foarte speciale. Bucuria că ceva bun urmează sau o să se întâmple, este un simţământ special în viaţă. Promisiunile făcute şi împlinite sunt o comoară. Promisiunile făcute şi apoi călcate, pot să devină o tragedie. Ce îl înveţi tu pe copilul tău prin vorbele tale? Când faci ceea ce vorbeşti îl înveţi despre încrederea în promisiunea făcută. Faci tu ceea ce spui? Când promiţi ceva şi uiţi, să ştii că, copilul tău nu uită. O singură promisiune călcată, rămâne în amintirea copilului.

Un copil care creşte într-o casă unde părinţii îşi ţin promisiunile, este mai bine pregătit să se încreadă în promisiunile Tatălui ceresc. Nu putem nega că relaţia noastră cu Dumnezeu a fost influienţată de caracterul părinţilor noştri. Dacă tatăl nu-şi ţine promisiunea, iar mama este plină de lăcomie şi egoism, lupta pentru a rămâne în promisiunea lui Dumnezeu este mai grea. Poate copilul tău să se încreadă în vorbele tale?

Copilul ai cărui părinţi împlinesc promisiunile făcute, se simte în siguranţă, are libertatea să-şi dezvolte încrederea şi devine o persoană de încredere.

Dacă o mamă îşi lasă copilui pentru îngrijire la alţii, este nevoie de o singură întârziere ca în copil să se instaleze frica (că o să fie părăsit). Nu-i promite o oră dacă nu te poţi ţine de program. Este mai bine să-i spui adevărul. Dacă întârzii, nu uita să explici copilului că îl iubeşti. Nu presupune că el înţelege. Când părinţii îşi calcă promisiunile, copilul lor se îndoieşte de importanţa lui în familie. Nu uita lucrurile importante. Lucrurile importante trebuie făcute primele, apoi celelalte. Părinţii care nu sunt consecvenţi în păstrarea promisiunilor, îşi supun copiii riscului de a deveni lipsiţi de respect şi încredere. Copiii se simt ruşinaţi dacă părinţii nu pot să participe la activităţile lor, întârzie sau nu se ţin de promisiuni.

Situaţii neprevăzute, vizite neanunţate, boală, probleme financiare, tot felul de schimbări sunt motive care cauzează neîmplinirea promisiunilor. Părinţii nu trebuie să se simtă vinovaţi când se întâmplă astfel de lucruri.

Veghează asupra promisiunilor din inima ta!

by

A căzut o stea

10 cristA căzut o stea…

*

Autor: Costache Ioanid

*

A căzut o stea,
steluţă de nea,
pe urechea mea,
şi mi-a povestit,
până s-a topit,
basmul unui vis,
pe care l-am scris,
— pentru cei mărunţi,
nu pentru cărunţi —.
Şi steluţa mea
astfel povestea:

“Mări, se făcea
şi se năzărea…
prin vâlcele sumbre
şoptitoare umbre…
Şi-auzeai cum gem
lângă Betleem
oile, stând ghem,
câinii când şi când,
vitele pe rând,
molcom rumegând.

Iar colo în şură
peste-ngrăditură
se uitau, pleoştite
şi nedumerite,
caprele zburlite.
Se-ndesau amarnic
către cel comarnic,
pe-un mieluţ să-L vadă
în ieslea de zadă,
pe-un mieluţ plăcut
cum n-au mai văzut
să fi fost născut
într-un aşternut
bun doar de… păscut.
Şi Cel miel curat
plângea-nsomnurat,
cu părul inele
şi cu gene grele.

Numai biet măgarul
ce purta samarul
pricepu tot rostu´:
— “Ăsta… nu-i de-al nostru!…
Ochii doar mi-arunc
şi pricep că-i prunc,
copil de păstori
sau de călători…

Atunci ţapii, ciutele
şi caprele slutele,
cu toate cornutele,
capul şi-l dădură
mai fără măsură
peste-ngrăditură.
Sprinten ca o coarbă,
mestecând în barbă
un firuţ de iarbă,
ţapul de îndată
s-a urcat pe-o roată
şi-a sărit buimac
sus pe-un bulumac,
vrând fără ruşine
să vadă mai bine
omenescul fiu.
Iar un ied zglobiu
behăia mereu:
— Neneee… vreau şi eeeu…

Numai Dumănica
n-a-nţeles nimica.
Şi-a cuprins-o frica.

Şi atunci măgarul
ce purta samarul,
cum sta mai deoparte,
spuse, ca din carte:
— Ei, sunt multe-n lume!
Să le ştii anume,
va să fii umblat
ţări în lung şi-n lat,
ape-n curmeziş,
culmi de munţi pieptiş,
fiare să răpui…
precum eu făcui!…
Şi-apoi nu-i oricine
un măgar ca mine!
V-am mai spus, îmi pare,
să sunt de neam mare:
că eu în Sihar
am un unchi măgar
la un cărturar.
Şi că, după tată,
— ştie lumea toată —
mi se trage viţa
chiar din măgăriţa
ce-o purta în ham
însuşi Balaam!
Deci, mai din bătrâni,
mai umblând prin stâni,
multe am în sac!
Dar… mai bine tac,
poate nu vă plac.

Un mieluţ bălai
prinse iute grai:
— Haide, moş Asine,
zi-ne încă, zi-ne!
Că eu tare-aş vrea
să aflu ceva.
Uite, ieri, un baci
povestea dibaci
că i-a spus un vraci
despre un prooroc
tot de prin Iudeea
(de-i zicea… Miheea)
care-a scris răvaş
că-n acest oraş
are să se nască
Odrasla cerească,
Marele Păstor
şi Izbăvitor,
carele va şti
şerpii birui!
Şerpii birui!…
Oare-aşa va fi?

Iar cel întrebat
zise apăsat:
—Da!… E-adevărat.
D-apoi ştiţi voi oare,
când va fi El mare,
cine-L va purta
pe spinarea sa
ca pe-un heruvim,
în Ierusalim?
— Păi… nu ştim! nu ştim!
— Să vă spun atunci.
(Că voi sunteţi prunci…)
Cel ce-L va purta
pe spinarea sa
va fi… un asin…
de ştiinţă plin
ca un cărturar,
ca un fariseu!
(Poate-oi fi chiar eu!…)
Eu, de mă-ntâlnesc
cu-acel Fiu ceresc,
iute-L şi ghicesc.

Şi tăcură toate
vitele mirate.

Numai Dumănica
n-a-nţeles nimica.
Şi-o cuprinse frica…

Atunci o oiţă
cu ochi de crăiţă,
cu glăscior sfiit,
astfel a grăit:
— Eu eram odată
pe-o iarbă-nspicată.
Şi-am văzut în zare
un chip ca de soare
ce zbura aproape
şi striga pe ape
că Isus Păstorul
şi Izbăvitorul
va fi dus pe uliţi
prejmuit de suliţi,
blând şi fără glas
în al morţii ceas,
precum mergem noi
noatine şi oi…
Că va fi hulit
şi batjocorit,
pe lemn ţintuit.
Că-n ceasul de sânge
norii se vor strânge,
munţii se vor frânge,
îngerii vor plânge…

— Asta nu se poate!
se porniră toate.
— Voi sări să-L apăr,
din coarne să scapăr!
zise din proţap
inimosul ţap!
— Dar nici noi, berbecii,
n-om sta ca dovlecii!
Coarnele le-om face
sfredel de bărdace,
foarfec de cojoace,
pentru cel ce-ar fi
şi ar îndrăzni
Pruncu-a-L necăji!
Fie om duşman
sau şarpe viclean!
— Eu… (îmi ştiţi amarul)
glăsui măgarul,
…numai o copită
bine potrivită
în acel zevzec,
şi-apoi pot să plec,
că tot dau în sec…

Dar atunci deodată
o capră tărcată
a rămas mirată,
cu gura căscată,
cu ochii ţintiş
către-acoperiş,
de unde, furiş,
dintr-un ascunziş,
cobora pieziş,
cobora în jos
şarpe veninos,
cu luciri sticloase,
cu limbile scoase,
cu trupul molatec,
cu ochi de jăratec,
iscodind sălbatic.

Iute bieţii boi
se dau înapoi.
Capre, ţapi şi miei
se bagă sub ei.
Tremură-n proţap
inimosul ţap,
legănând în barbă
firul lui de iarbă.
Iar sărman măgarul,
ce purta samarul,
privea tulburat,
cu capul plecat,
pe genunchi lăsat
şi dând în vileag
coada ca un steag
ca semn înălţat
că se dă mâncat…

Numai Dumănica
nu ştia nimica.
Dormea mititica…

Şarpele venea
şi se cobora.
Ceata tremura
măgarul gemea.

Dar atunci… Minune!
Cine-o poate spune?
Toţi privesc grămadă
la ieslea de zadă
unde Bălăiorul
a întors căpşorul,
ochii Și-a deschis,
ca din zări de vis.
Că în ei juca
Şi în ei sclipea
blândă mângâiere…
dar şi o putere!
Flori de busuioc…
dar şi-un arc de foc
săgetând pe loc!

Şarpele se-opreşte
şi înmărmureşte,
neputând să-L vadă,
neputând să şadă.
Bate-ncet din coadă.
Parcă se înnoadă,
parcă se deznoadă…
Apoi, zdup! grămadă
drept sub o cireadă
păgubaş de pradă.

Iar toţi cei din şură
stau şi tac din gură
şi privesc amarnic
ieslea de comarnic
şi privesc umil
tainicul Copil.

Doar abia târziu
prind a îngâna
unul altuia:
— Oare nu cumva?…
— Oare nu cumva??…

Dar steluţa mea,
mări se topea…
basmul contenea…

*

by

Păcatul şi sfinţenia

17 fIsaia 6:3

*

„Sfânt,

Sfânt,

Sfânt

este

Domnul oştirilor.”

*

Învaţă pe copilul tău sau al altora, ce este păcatul, cum să recunoască şi să mărturisească păcatul. Inima lui Isaia a fost plină de bucurie când a fost iertat de păcat. Dumnezeu l-a ajutat să vadă că El este Sfânt. În prezenţa lui Dumnezeu (care este fără păcat), Isaia a putut să vadă păcatul lui. Dumnezeu este bun în toate timpurile şi iartă pe păcătoşi. Recunoaşterea păcatului nu este un lucru natural, uşor, normal. Răspunsul natural este negarea sau învinovăţirea altora. Învaţă pe copil să explice ce a făcut rău (am spart un geam), apoi să spună „îmi pare rău” şi „te rog iartă-mă”. Iartă şi disciplinează după gravitatea faptului. Evită reacţiile care pot aduce frica sau nemărturisirea răului în viitor. Nu fă să pară mai grav decât este, pentru că va urma o altă greşeală în curând. Nimeni nu are copii perfecţi. Tu vrei binele copilului tău şi doreşti ca el să recunoască că a păcătuit (greşit), că trebuie rezolvată problema (păcatul), că nu trebuie să mintă (păcat), nici să ascundă realitatea. Învaţă pe copilul tău să spună mai des (ori de câte ori e nevoie), „îmi pare rău că am greşit” şi „te rog, iartă-mă”. Odată cu încurajările tale vei descoperi că va spune „am fost nervos”, „am fost egoist”, urmate de recunoaşterea lucrurilor care ar putea fi îndreptate: „trebuia să fiu mai răbdător”, „trebuia să mă gândesc şi la alţii”. Această purtare va dezvolta în copil un model de ascultare de părinţi şi de Dumnezeu.

Acţiunile tale vor învăţa copilul. Dacă tu eviţi să recunoşti păcatul sau responsabilităţile tale, dacă te scuzi când întârzii, dacă eşti iritată, neprietenoasă, geloasă, copilul te observă. Cea mai bună învăţătură pentru copil este modelul părintelui.

Foloseşte exemple din Scriptură ca să explici ce este păcatul. De exemplu: Adam a aruncat vina pe Eva (Genesa 3:12), Moise a fost încăpăţânat (Exod 3:11-4:17), David nu a folosit puterea lui spre a face bine altuia şi a pierdut încrederea poporului (2 Samuel 11:2-5), Iona a fost nervos (Iona 1-4), Petru a făcut o promisiune şi a călcat-o (Marcu 14:29-30, 72), Pavel a recunoscut păcatul lui (Romani 7:15-24). Folosind Biblia îl ajuţi pe copil să vadă răspunsul Domnului la păcatul omului. Viaţa de fiecare zi ne ajută să vorbim despre păcat, mărturisire şi iertare. Când vorbeşti despre iertarea altora şi ceri altora iertare, copilul va înţelege că păcatul este serios, grav. Va ajunge să înţeleagă că are nevoie de Domnul mai mult decât de un prieten, va ajunge să înţeleagă că are nevoie de un Salvator din păcat şi din robia păcatului. Nu amâna rezolvarea problemei pe mâine.

Doamne, iartă-mi păcatele şi binecuvântează inima mea!

by

Legea şi Cuvântul

Isaia 5:24-30

*

Isaia 5:24b

„Au nesocotit

Legea Domnului oştirilor

şi au dispreţuit

Cuvântul Sfântului lui Israel.”

* 

Cum ai explica tu cuiva ce este mânia lui Dumnezeu?

Dumnezeu ne pedepseşte pentru că ne iubeşte. Un părinte îl pedepseşte pe copil pentru a-l disciplina, pentru a-l învăţa ce e bine şi ce e rău.

Mânia lui Dumnezeu este reală.

Care oameni crezi că ar trebui să se teamă de mânia lui Dumnezeu? Eu cred că cei ce nu-L ascultă, Îl nesocotesc, Îl dispreţuiesc şi Îl ignoră.

Ce crezi că trebuia să ştie poporul Israel despre mânia lui Dumnezeu?

Îţi aminteşti de potop?

Îţi aminteşti de Sodoma şi Gomora?

Îţi aminteşti de şarpele de aramă?

Îţi aminteşti de Core, Datan şi Abiram?

Îţi aminteşti de blestemele scrise în cartea lui Moise, Deuteronom? Crezi că judecata (mânia) lui Dumnezeu a fost dreaptă? De ce crezi sau de ce nu crezi?

Te mângâie sau te tulbură judecata lui Dumnezeu?

Ce crezi despre faptul că Dumnezeu l-a lăsat pe popor să fie dus în robie (asiriană şi mai târziu în robia babiloniană)? Crezi că a fost un lucru bun?

Ce crezi că a vrut să-i înveţe Domnul prin robie?

Doamne, mulţumesc pentru Legea Ta şi pentru Cuvântul Tău. Ajută-mă să nu nesocotesc Legea Domnului oştirilor şi să nu dispreţuiesc Cuvântul Sfântului lui Israel. Mă uit în cuvântul scris în Scripturi şi văd ce li s-a întâmplat celor care au nesocotit şi au dispreţuit Cuvântul şi mă tem de mânia Domnului în viaţa mea, căci sunt o păcătoasă. De aceea vin să-mi cer iertare mereu şi mereu, ca să nu cad sub judecată. Ai milă de mine.

 

Doamne, pune Cuvântul Tău şi Legea Ta în inima mea!

by

La picioarele Lui

Ioan 12

Ioan 12:3

 „Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ,

a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei

şi s-a umplut casa de mirosul mirului.“

*

Ai văzut vreodată un tablou pictat cu acest subiect – Maria la picioarele Domnului?

Domnul Isus a apreciat mult darul Mariei. Arta este şi ea un dar. Pictura, sculptura, fotografia poate aduce multă bucurie. Nu trebuie să fii artist ca să te bucuri de artă. Dumnezeu Creatorul, primul Artist, a creat o lume a frumuseţilor, a creat omul cu abilitatea de a aprecia ce a făcut El. Părinţii vor ca şi copiii lor să crească în observarea şi aprecierea lucrurilor create, care reflectă frumuseţea lui Dumnezeu. Este bine ca în camerele copiilor să fie cărţi bune şi artă de calitate. Acest lucru le dezvoltă mai târziu gustul pentru artă, literatură şi muzică. Părinţii care sunt artişti au o uşurinţă la acest capitol dar pentru unii părinţi arta este un subiect dificil şi se tem chiar şi de o vizită la un muzeu. Să nu vă lăsaţi intimidaţi – puteţi să învăţaţi odată cu copilul. Contează mult să aveţi o inimă şi o minte deschisă spre învăţătură. Este important să apreciem munca şi creaţia altora.

Bucură-te de creaţia lui Dumnezeu împreună cu copilul tău. Acasă, la ţară, în parc, în pădure, la munte, la mare sau oriunde ai fi, admiră tot ce vezi din creaţia lui Dumnezeu. Tot ce ne înconjoară este darul lui Dumnezeu pentru noi ca să ne bucurăm.

Încurajează-l pe copil să-şi folosească şi el talentele lui şi imaginaţia pentru creaţie. Învaţă-l să aducă un dar Domnului. Acesta va fi un pas mai aproape de Domnul care a creat toate lucrurile bune.

Bucură-te de creaţia lui Dumnezeu şi dă un dar Domnului!