umilinţă

by

Totul este sub controlul Lui

14aIsaia 15-18

Isaia 18:4

„Căci aşa mi-a vorbit Domnul:

„Eu privesc liniştit din locuinţa Mea

pe căldura arzătoare

a luminii soarelui

şi pe aburul de rouă,

în vipia secerişului”.”

 

Lumea în care trăim este într-o schimbare rapidă. Internetul, televizorul, ziarele şi magazinele ne spun acest lucru. Piaţa financiară este în necaz, ne îngrijorează teroriştii, căsătoriile sunt în crize, locurile de muncă tot mai puţine. Ne întrebăm unde este Dumnezeu, şi ce face.

Dumnezeu ţine totul sub controlul Lui. El îşi împlineşte scopul cu fiecare individ şi cu fiecare naţiune. El nu este pasiv. Este implicat într-un mod activ în viaţa mea.

Chiar dacă sunt judecată pentru păcatul meu, ştiu că Dumnezeu este drept.

Judecata lui Dumnezeu aduce consecinţe pentru păcatului meu. Păcatul este pedepsit.

Judecata lui Dumnezeu este întotdeauna spre restaurarea mea. El nu este răzbunător, nici rău. Mă disciplinează în dragoste, ca să mă întorc la El. Dumnezeu nu mă distruge prin pedeapsă pentru că mă încred în El pentru protecţia Lui. El îmi oferă ajutorul Lui, şi vreau să-l accept. Îmi cer iertare pentru mândria şi aroganţa mea care mi-au adus căderea.

Dumnezeu urăşte mândria. Mândria este un păcat grav.

Nu vreau ca mândria mea să încurce planul Domnului în viaţa mea. Aleg să depind de Domnul, nu de ceea ce ştiu eu. Aleg să mă încred în Domnul. Aleg să mă întorc la El ori de câte ori cad. El este tot ce am nevoie. În El singur îmi găsesc siguranţa.

Dumnezeu nu mă va dezamăgi niciodată. Promisiunile Lui sunt da şi amin.

Doamne, ajută-mă să nu mă bazez pe bani, pe prieteni, pe familia mea, pe soţul meu, pe profesia mea, ci numai pe Tine, căci toate celelalte pot cădea, dar Tu rămâi veşnic.

Păzeşte de asemenea pe roaba Ta de mândrie ca să nu stăpânească peste mine. Descoperă-mi dacă se furişează în inima mea şi fă-mă vegheatoare. Aminteşte-mi mereu de umilinţă.

Doamne, dă-mi o inimă veghetoare!

by

Oameni umili folositi de Dumnezeu

niciodataIacov 4:6b
*
,,Dumnezeu da har celor smeriti.”
*
*
Te-ai oprit vreodată să te gândeşti cât de mulţi oameni deosebiţi ai lui Dumnezeu provin din medii sociale umile?
Gândeşte-te la următorii oameni:
     1. Iosif a fost sclav şi prizonier.
     2. Moise şi David au fost păstori.
     3. Estera şi Daniel au fost deportaţi şi făceau parte dintr-un neam detestat.
     4. Iosif a fost tâmplar, iar Maria o fată simplă dintr-un sătuc.
     5. Simeon şi Ana au fost profeţi fără mare faimă.
     6. Petru, Iacov şi Ioan au fost pescari.
     7. Dorca a fost croitoreasă.
     Priveşte cum i-a folosit şi i-a înălţat Dumnezeu pe aceşti oameni umili, datorită faptului că ei L-au pus pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa lor.
     1. Iosif a devenit al doilea după Faraon în conducerea Egiptului ~Genesa 41:40, 41~
     2. Moise şi David au devenit conducătorii lui Israel ~Exod. 3:9-11; 1 Samuel 16:1, 11-13~
    3. Daniel a devenit prim-ministru în Babilon ~Daniel 2:47-49~, iar Estera împărăteasa Persiei şi a salvat poporul lui Dumnezeu de la pieire ~Estera 8~
     4. Iosif, tâmplarul, a fost ales „tatăl vitreg” al Fiului lui Dumnezeu, iar Maria, mama Lui ~Luca 1:26-35~
    5. Simeon şi Ana au fost folosiţi de Dumnezeu ca să profeţească despre copilul Isus şi să proclame cine este El şi de ce a venit pe pământ ~Luca 2:25-38~
     6. Petru, Iacov şi Ioan au devenit primii ucenici ai lui Isus şi prietenii Lui cei mai apropiaţi. Petru şi Ioan au scris prin inspiraţie divină câteva cărţi ale Bibliei ~Matei 17:1-3~
     7. Dorca a fost înviată din morţi şi mulţi s-au întors la Hristos din această cauză ~Fapt. 9:36-42~
     Şi apoi a fost Isus. Deşi era Fiul lui Dumnezeu, El S-a născut în cele mai umile condiţii, într-o familie săracă şi a fost pus într-o iesle. Nu S-a născut într-un spital vestit şi nici nu a fost aclamat de lume, aşa cum este aclamat un prinţ născut în Anglia. Doar păstorii umili au îngenuncheat lângă ieslea Lui să-I aducă omagiu. Când Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, El nu a trăit într-un palat măreţ precum alţi împăraţi. Odată a spus că vulpile au vizuini, iar păsările cuiburi, dar El nu avea un loc unde să-Si plece capul ~Matei 8:20~. Apoi S-a dat pe Sine în mâinile duşmanilor Săi ca să fie biciuit cu răutate, batjocorit şi scuipat. Apoi i-a lăsat să-L ţintuiască pe o cruce. El, Dumnezeul Atotputernic ~Isaia 9:6~, a permis, smerit, să se întâmple acestea, pentru că El ne-a iubit şi a venit să ne mântuiască.
     În Filipeni capitoul 2 ni ne spune: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Insuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor… De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult.” ~Filp. 2:5-7, 9~
_________________

 

by

Domnul este sprijinul meu!

19mIsaia 10:1-34

Isaia 10:20b

„Se vor sprijini

cu încredere

pe Domnul,

Sfântul lui Israel.”

*

Doamne, mă sprijinesc pe Tine. Mă încred în Tine din toată inima şi nu mă bizuiesc pe înţelepciunea mea. Te recunosc în toate căile mele căci Tu îmi netezeşti cărările. Mă tem de Tine şi mă abat de la rău. Nu dispreţuiesc mustrarea Ta şi nu mă mâhnesc de pedeapsa Ta căci ştiu că mă iubeşti. Nu îndepărtez învăţăturile Tale de ochii mei căci ele sunt viaţa sufletului meu şi podoaba gâtului meu. Merg cu încredere pe drumul Tău ca să nu mi se poticnească piciorul. Tu eşti nădejdea mea. Tu-mi păzeşti piciorul de cădere.

Ce ai învăţat săptămâna aceasta despre suveranitatea lui Dumnezeu?

Dar despre felul cum Domnul Îşi împlineşte planurile Lui?

Ce ai învăţat săptămâna aceasta despre pedeapsa (disciplinarea) lui Dumnezeu?

Cum ai vrea să fie rugăciunea ta pentru tine şi familia ta?

Cum te-ai ruga pentru tine, pentru familia ta, pentru naţiunea ta, având în vedere aceste adevăruri?

Rugăciunea mea pentru tine este să te ajute Domnul să rămâi în umilinţă, să accepţi disciplinarea pe care o face în viaţa ta.

Domnul să te ajute să rămâi în voia Lui ca să nu ai nevoie de disciplinare!

Dumnezeu este suveran, nimic nu-L ia prin surprindere. El a plănuit ca tu să citeşti astăzi aceste cuvinte. Cere Domnului o minte clară, o inimă liniştită, eliberarea din problemele zilei şi o atenţie maximă la ceea ce El vrea să-ţi spună.

Chiar dacă Dumnezeu mă foloseşte ca un instrument de pedepsă, ca El să aducă judecata (în relaţiile mele cu copiii sau cu alţii), trebuie să fiu atentă cum împlinesc această slujbă, ca la rândul meu să nu cad sub judecată, pentru mânia (nervi nestăpâniţi) şi violenţa mea (cuvinte care rănesc). Disciplinarea se face cu dragoste.

Doamne, umple inima mea cu umilinţă

căci vreau să mă sprijinesc pe Tine!

by

Cei mai mari

18mIsaia 10:26-34

*

Isaia 10:33b

„Cei mai mari

sunt tăiaţi,

cei mai înalţi

sunt doborâţi.”

* 

Mândria este păcat. Cum îmi afectează mândria relaţia mea cu Domnul? Dar cu alţii? Care este anitidotul pentru mândria omului? Umilinţa!

Romani 12:16 „Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.”

Doamne, vreau să rămân la cele smerite!

Psalmul 118:9 „Mai bine să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în cei mari.”

Doamne, Tu eşti adăpostul meu! Nu mă încred în cei mari. Caut un adăpost în Tine.

Proverbe 16:18-19 „Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii.  Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decât să împarţi prada cu cei mândri.”

Doamne, păzeşte inima mea de mândrie! Dorinţa inimii mele este să rămân smerită.

1 Petru 5:5b „În legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har”.”

Doamne, mulţumesc că îmi dai harul ca să mă împodobesc cu smerenie.

Proverbe 3:34b „Celor smeriţi le dă har.”

Tată, mulţumesc că îmi dai har.

1 Ioan 2:16 „Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.”

Doamne, dă-mi harul să rămân în Tine şi Tu să fii modelul meu de trăire!

2 Cronici 7:14 „Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.”

Doamne, mă smeresc, mă rog, caut faţa Ta şi mă abat de la căile mele rele căci doresc să mă asculţi, să-mi ierţi păcatele şi să mă tămăduieşti!

 

Doamne, umple inima mea de umilinţă!

by

Suveranitatea lui Dumnezeu

12mIsaia 10:5-19

*

Isaia 10:12b

*

„Voi pedepsi,

zice

Domnul.”

*

 

Când te gândeşti la Dumnezeu, care este primul lucru care îţi vine în minte?

Cei mai mulţi se gândesc la dragostea, harul, bunătatea şi pacea Lui. Puţini se gândesc la mânia sau la dreptatea Lui.

Cum împăcăm suveranitatea lui Dumnezeu cu responsabilitatea omului? Nu se exclud una pe alta. Ele lucrează împreună.

Asiria n-a recunoscut suveranitatea lui Dumnezeu. A crezut că şi poporul Domnului este ca celelalte popoare.  A crezut că ea, Asiria, este în control. A crezut că ea, Asiria, este conducătoarea lumii care subjugă popoarele.

Credinţa, dacă nu e bazată pe adevăr, nu ajută.

De ce oare a folosit Dumnezeu o naţiune păgână să pedepsească pe poporul Lui?

Totuşi Dumnezeu i-a pus un hotar pentru că El vrea să restaureze, să reabiliteze, să aducă înapoi la El pe copiii Lui.

Cei care împlinesc judecata lui Dumnezeu, dacă nu sunt şi supuşi Lui, vor fi pedepsiţi. Domnul are autoritate asupra întregii Sale creaţii, şi are acelaşi standard de moralitate şi de credinţă pentru întreaga creaţie.

Faptul că suntem folosiţi de Dumnezeu, nu ne dă dreptul să uităm să ne umilim înaintea Lui.

El ne alege; suntem instrumente în mâna Lui, de aceea să fim smerite şi responsabile.

Ce atitudine ai tu când te foloseşte Dumnezeu într-o lucrare?

Te mândreşti cu talentele tale, cu capacitatea ta mintală sau cu bogăţia ta?

 

Doamne, pune în inima mea credinţa şi umilinţa!

Doamne, recunosc suveranitatea Ta

şi

îmi asum responsabilitatea pentru tot ce fac.

 

by

Ocultismul

2mIsaia 8:19-22

Isaia 8:19b

„Nu va întreba oare

un popor pe

Dumnezeul său?

Va întreba el pe cei

morţi pentru cei vii?”

*

 

Cuvântul Domnului este foarte clar în ce priveşte ocultismul.

Levitic 19:31, ne spune: „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori. Să nu-i întrebaţi ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”

În Levitic 20:6-7, Dumnezeu afirmă: „Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce faţa împotriva omului aceluia şi îl voi nimici din mijlocul poporului lui. Voi să vă sfinţiţi ca să fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”

Deuteronom 18:9-14, ne atenţionează să spunem nu pentru: ghicitor, cititor în stele, vestitor al viitorului, vrăjitor, descântător, cel ce cheamă duhurile sau dă cu ghiocul, cel ce întreabă pe morţi, ci, să ne ţinem în totul totului tot numai de Domnul.

Istoria poporului Israel dovedeşte că ocultismul este păcat. Dumnezeu a pedepsit poporul pentru neascultarea de legile şi poruncile Lui. Împăratul Saul a cerut unei vrăjitoare să vorbească cu Samuel (mort) şi acesta i-a vestit moartea.

De ce să trecem prin agonia sufletului şi a minţii?

De ce să suferim întunericul când Lumina a venit?

Trebuie să ne examinăm cu umilinţă pe noi înşine înainte de a arăta cu degetul spre alţii. Dumnezeu nu ia păcatul cu uşurinţă. Tot păcatul îşi are originea în refuzul de a recunoaşte autoritatea lui Dumnezeu în viaţa noastră. Interesul în lumea ocultă creşte şi este evident că oamenii întorc spatele lui Dumnezeu. Să nu ne înşelăm. Jocul cu ocultismul ne duce departe de Domnul Dumnezeu. Pas cu pas ne trage într-o bătălie pe care nu o putem stăpâni, nu o putem controla. Romani 6:16,  ne spune că suntem robii celui de care ascultăm: ai păcatului, care duce la moarte, sau ai ascultării de Domnul, care duce la neprihănire.

Ai experimentat vreodată întuneric spiritual? Ştii pe cineva care trece prin întuneric spiritual? Unde te uiţi după ajutor când eşti în întuneric?

Cum ai putea ajuta pe cineva care este în întuneric?

Doamne, fie lumina Ta în inima mea!

by

În prezenţa TA

Isaia 6

Isaia 6:3b

*

„Sfânt,

sfânt,

sfânt

este Domnul oştirilor!”

 *

Doamne, vreau să stau în prezenţa sfinţeniei Tale ca să Te văd şi să recunosc păcatele mele pentru care să fiu iertată. În umilinţă vreau să recunosc că sunt pierdută fără de Tine. Mulţumesc că datorită Domnului Isus sunt iertată. El a murit pentru păcatele mele. Mulţumesc că îmi curăţeşti gura şi inima şi mă pregăteşti pentru lucrarea Ta.

Mulţumesc că mi Te descoperi, mă ierţi şi mă foloseşti în lucrarea Ta.

Mă bucur că am o viziune. Mă bucur că am iertarea Ta şi mi-ai dat o misiune.

Dumnezeul Cel sfânt, ne cheamă la o viaţă separată de lume şi în unitate cu El. El fixează standardul pentru gândirea noastră, pentru purtarea noastră, care este foarte diferit de standardele societăţii în care trăim.

Cine îţi fixează ţie standardele: Domnul sau societatea?

Recunoşti tu că Domnul împărăţeşte (este pe scaunul de domnie)?

Crezi că S-a dat o Jertfă pentru tine?

Dacă nu crezi, de ce nu crezi? Nu pierzi nimic, doar câştigi dacă alegi să crezi.

Dacă tu crezi, cum Îi mulţumeşti?

Chemarea lui Dumnezeu nu este numai pentru cei angajaţi de biserică sau pentru cei ce au o slujbă în biserică. Fiecare are o chemare! O viaţă pusă de o parte pentru Domnul, pentru gloria Lui, este chemarea fiecărui credincios.

Ce anume în viaţa ta trebuie curăţit ca să auzi chemarea Lui?

Cum este închinarea ta? Cum este cântarea ta? Cânţi Domnului sau cânţi despre Domnul?

Doamne, în închinarea mea ajută-mă să văd (recunosc) sfinţenia Ta, ca să mă închin cu umilinţă şi respect, cu bucurie şi în adevăr.

Doamne, umple inima mea cu cântare despre sfinţenia Ta!

by

Sfinţenia şi slujirea

Isaia 6

Isaia 6:3b

„Sfânt,

sfânt,

sfânt

este Domnul oştirilor!”

 *

Înţelegi şi recunoşti tu harul Domnului?

Recunoaşterea sfinţeniei lui Dumnezeu ne ajută să vedem clar păcatul nostru.

Este ca o oglindă curată în care privim şi vedem clar murdăria noastră. În oglinda aceasta vedem cum cade orice mască, orice făţărnicie, orice spoială.

Care este standardul cu care te compari: sfinţenia lui Dumnezeu sau opiniile oamenilor?

Când vezi sfinţenia lui Dumnezeu te schimbi, nu mai eşti acelaşi om niciodată. Cine-L vede pe Domnul, aude chemarea Lui. Chemarea Lui este la slujire. Ca să slujesc, El îmi dă:

–          o vedere profundă a sfinţeniei Lui

–          puterea de a vedea păcatul meu

–          curăţire de păcate

–          dorinţa de a sta în umilinţă

–          ocazia să răspund chemării Lui zi de zi.

Auzi tu chemarea lui Dumnezeu?

Întrebarea este aceeaşi: „Cine va merge cu mesajul Domnului”?

Cum vei răspunde? Vei spune tu: „Iată-mă, trimite-mă!”?

Dumnezeu vorbeşte prin Cuvânt, prin oameni evlavioşi, prin diferite evenimente, circumstanţe, ca să auzim.

Eu nu mă calific pentru lucrarea lui Dumnezeu. Întotdeauna va fi mai înaltă decât puterile mele, pentru ca să se vadă lucrarea Lui nu a mea.

Înainte de a vorbi despre Dumnezeu (misiune, lucrare), credinciosul are nevoie de curăţire şi inimă nouă.

Crezi că înainte de lucrare, Domnul trebuie să atingă buzele „cu un cărbune aprins”?

Ţi-a atins Domnul vreodată buzele? Ai avut vreodată buze arse de foc?

Dacă ai avea buze arse, crezi că ai putea face ce vrei tu cu buzele tale?

Doamne, dă-mi o inimă nouă!

by

Ţara ta, inima ta

Isaia 1:7-9

„Ţara vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc ca nişte sălbatici.

Şi fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într-un câmp de castraveţi, ca o cetate împresurată.

De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca şi Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.”

 *

Dacă ţara ta ar fi pustiită, cetăţile arse de foc, dacă străinii ţi-ar mânca toată averea sub ochii tăi, ar pustii şi nimici tot ce ai, ca nişte sălbatici şi ai rămâne ca o colibă în vie, ca o covercă într-un câmp de castraveţi, ca o cetate împresurată, cum ţi-ar fi inima?

Cum ţi-ar fi relaţia ta cu Dumnezeu?

Oare realizăm pericolul care ne paşte?

Ce crezi că va aduce viitorul?

Totuşi, mai este har. Astăzi, Domnul oştirilor este Salvatorul care întinde mâna oricui acceptă salvarea Lui.

Doamne, Tu eşti un Tată perfect şi bun cu mine. Tu vrei să ai o relaţie bună cu mine, păcătoasa. Recunosc că de multe ori sunt rebelă şi Ţi-am întors spatele dar îmi mai dai şanse să refac relaţia mea cu Tine. Ştiu că Te doare tare neascultarea mea, dar vreau să vin în umilinţă la Tine şi să-mi recunosc păcatul.

 

Doamne, vindecă inima mea!

 

by

Slujeşti cu bucurie?

Ioan 13

Ioan 13:5

„Isus a turnat apă într-un

lighean şi a început să spele

picioarele ucenicilor

şi să le şteargă

cu ştergarul cu care S-a încins.“

*

Domnul Isus a spălat picioarele ucenicilor cu bucurie.

Domnul a dat acest privilegiu părinţilor: să ajute copiii să experimenteze bucurie în slujirea, servirea altora cu o atitudine de umilinţă şi respect. Nu este un impuls natural pentru un copil ca să-i ajute pe alţii. Dă-i ocazii să ajute pe alţii cât poţi de repede. Creşte-i treptat responsabilităţile în casă.

Învaţă-l cum se fac lucrurile, deoarece el nu ştie. Nu uita că vrei să-l înveţi să slujească cu bucurie, nu vrei să pui poveri pe umerii lui. Copilul observă o atitudine egoistă la părinţi şi începe să se plângă, să fie dezinteresat şi nu mai cooperează cu tine. Păzeşte-te de pornirea ta de a face din nou lucrurile făcute de copil. Nu trebuie să fie perfecte sau cum faci tu. Mai degrabă laudă-l că este un ajutor bun.

Fiind blândă cu observaţiile vei încuraja eforturile copilului. Prin practicare îşi va dezvolta aptitudinile.

Cântă cu copilul tău când lucraţi împreună şi vorbeşte cu el despre anumite nevoi. Lucraţi cu bucurie. Roagă-te ca el să observe nevoile altora. Laudă-l când are o iniţiativă bună.

Un copil care învaţă să vadă nevoile altora şi îşi foloseşte responsabil calităţile, deprinderile şi ştiinţa lui, este o plăcere pentru Dumnezeu, pentru părinţi, pentru alţii şi pentru el.

Domnul să te binecuvânteze cu bucurie în slujirea ta!