Drepturile omului

Isaia 5:22-23

„Vai de cei tari când este vorba de băut vin, şi viteji când este vorba de amestecat băuturi tari, cari scot cu faţa curată pe cei vinovaţi, pentru mită şi iau drepturile celor nevinovaţi.”

 

„Vai” este o exclamaţie a durerii.

Vai de cei ce iau drepturile celui nevinovat!

Vai de cei investiţi cu autoritatea să facă dreptate dar folosesc puterea pentru câştig mârşav. Fac legi în favoarea lor.

Vai de cei ce iau mită ca să nedreptăţească pe cel nevinovat şi să scoată cu faţa curată pe cel vinovat.

Cei ce sunt în poziţii de conducere îi influienţează pe alţii şi au o mai mare responsabilitate înaintea lui Dumnezeu.

Cunoşti tu scopul lui Dumnezeu pentru viaţa ta? Cauţi tu să trăieşti pentru binele altora? Sau totul este doar pentru tine?

Vai de cei ce se cred eroi la lucruri rele (băut vin şi amestecat băuturi).

Ce vei face tu ca să te păzeşti de o asemenea gândire şi purtare?

Domnul aşteaptă să facem dreptate celui nevinovat.

Nu avem nici o scuză ca să ignorăm aşteptările (cerinţele) Domnului.

Care din aşteptările Domnului le ignori?

Domnul vrea să aibă primul loc în inima mea. Este El primul în viaţa ta?

Domnul aşteaptă să petrec timp cu El. Petreci tu zilnic timp cu El?

Cum te supui sub autoritatea soţului tău?

Te concentrezi mai mult la fericirea ta sau la căutarea sfinţeniei?

Doamne, iartă-mă pentru scuzele mele că nu am timp pentru Tine. Numai Tu mă înveţi ce este drept. Numai Tu îmi dai o inimă care simte cu alţii.

Doamne, vreau ca Tu să ai primul loc în inima mea!

Doamne, ajută-mă să respect drepturile altora!

 

Înţelepciunea şi priceperea

Isaia 5:21

*

„Vai

de cei ce se socotesc

înţelepţi

şi se cred

pricepuţi!”

*

 

„Vai” este o exclamaţie a durerii.

Vai de cei ce se cred înţelepţi şi pricepuţi!

Când cineva respinge Cuvântul lui Dumnezeu, singura alternativă care-i rămâne este să se încreadă în puterea şi înţelepciunea lui. Nu-i de mirare că oamenii ajung la moarte spirituală.

Romani 1:22 ne spune că oamenii care au crezut că sunt înţelepţi, au înnebunit. „S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit.” Ce vei face tu ca să te păzeşti de o asemenea gândire şi purtare?

Romani 1:18 se afirmă: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor”.

Apostolul Pavel arată clar faptul că întunecarea minţii este o consecinţă a îndepărtării omului de Dumnezeu : „Fiindcă, cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat” (Romani 1:21).

Ideea se continuă şi în Romani 1:28: „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite”.

Credincioşii adevăraţi recunosc nevoia lor de a fi salvaţi de Dumnezeu din firea lor pământească (egoismul lor).

Consideri tu că faci farte dintre acei care „au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”?

Crezi tu ce spune Proverbe 9:10 „Frica de Domnul este începutul înţelepciunii.”?

Crezi tu adevărul din Proverbe 8:11-12 „Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea. Eu, Înţelepciunea am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.”?

Doamne Isuse, Tu eşti Înţelepciunea de care am nevoie! Fereşte-mă de nebunie.

 

Doamne,

umple inima mea

cu înţelepciunea şi priceperea Ta!

 

Minte sănătoasă

Isaia 5:20

*

„Vai

de cei ce numesc răul bine,

şi binele rău,

care spun că întunericul

este lumină, şi lumina întuneric,

care dau amărăciunea

în loc de dulceaţă şi

dulceaţa în loc de amărăciune!”

 

„Vai” este o exclamaţie a durerii.

Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău.

Vai de cei ce numesc lumina întuneric şi întunericul lumină.

Vai de cei ce dau amărăciune în loc de dulceaţă şi dulceaţă în loc de amărăciune.

Doar o minte bolnavă poate face aceste lucruri. Adevărul este aşa de distorsionat că viaţa şi realitatea par a fi răsturnate (cu capul în jos). Oamenii acţionează repede, egoist, condamnând pe cei nevinovaţi. Nu mai au discernământ, sunt în confuzie totală.

Cei ce fac judecată abuzează sistemul. Ceea ce contează pentru ei este banul în buzunarul lor.

În zilele noastre relativismul şi toleranţa devin un „bun absolut” şi sub acest standard interzicerea imoralităţii devine intolerabilă.

Trebuie să ne întrebăm unde este compromis în definirea binelui şi răului după standardul lui Dumnezeu. Suntem noi acceptaţi în ochii lumii necredincioase?

Ce vei face tu ca să te păzeşti de o asemenea gândire şi purtare?

Doamne, vin la Tine să mă înveţi Tu ce e bine şi ce e rău. Nu vreau să încurc lumina cu întunericul. Dă-mi o minte sănătoasă şi nu mă lăsa să mă complac în societatea care are o minte bolnavă. Caut adevărul Tău ca să nu trăiesc în confuzie. Pune standardul Tău în faţa ochilor mei ca să-l văd clar şi păzeşte-mă de rău. Nu doresc aprecierea lumii ci caut să fiu plăcută înaintea Ta.

Doamne, fereşte-mi inima

de rău, întuneric, confuzie şi amărăciune!

Limba este un foc!!!

Isaia 5:18-19

„Vai de cei ce trag după ei

nelegiuirea

cu funiile minciunii,

şi păcatul cu şleaurile unei căruţe

şi zic: „Să-Şi grăbească,

să-Şi facă iute lucrarea, ca s-o vedem!

Să vină odată hotărârea

Sfântului lui Israel

şi să se aducă la îndeplinire,

ca s-o cunoaştem.”

 

„Vai” este o exclamaţie a durerii.

Vai de cei ce-şi bat joc de Dumnezeu!

Vai de cei mincinoşi!

Vai de cei ce se joacă cu Dumnezeu zicând că El nu pedepseşte.

Unii oameni vorbesc aşa de uşor despre păcat, chiar fac glume la care lumea râde. Decăderea morală este pedepsită de Domnul.

Mândria şi aroganţa sunt păcate care trebuie pedepsite de Domnul. Unii oameni se cred mai importanţi decât Dumnezeu, totul se învârte în jurul lor.

O viaţă trăită fără Dumnezeu este păcat. Păcatul înşeală. Plăcerea pe care o promite îşi face aripi şi zboară. Nimeni nu o poate prinde.

Numai binecuvântările pe care le dă Cristos sunt veşnice.

Spui că ţinta ta este Cristos?

Sau Îl învinuieşti pe Dumnezeu pretinzând că vrei să vezi planul Lui pe care îl crezi doar în parte? Este dorinţă în tine pentru pocăinţă?

Vrei să te scape Domnul de păcat sau numai de consecinţele lui?

Care păcat ţi se pare acceptabil şi te-ai obişnuit cu el?

Ce vei face tu ca să te păzeşti de o asemenea gândire şi purtare?

Doamne, ajută-mă să-mi păzesc gura şi limba ca să nu vorbesc minciuni şi să nu batjocoresc Numele Tău. Nu mă lăsa să râd la glume proaste. Învaţă-mă ce înseamnă să nu iau în deşert Numele Tău.

Doamne, păzeşte inima mea de minciună, joacă şi batjocură!

Dis-de-dimineaţă

Isaia 5:11-17

Isaia 5:11a

„Vai

de cei ce

dis-de-dimineaţă

aleargă după băuturi.”

 

„Vai” este o exclamaţie a durerii. Vai de beţivi şi de cei ce iubesc petrecerile!

În loc de pasiunea pentru Domnul şi sensibilitate pentru cei din jur, atenţia multora este pentru plăceri. Unii oameni (credincioşi) vor totul acuma (să trăiască în plăceri). Osea 4:1 spune că ei nu-L cunosc pe Dumnezeu şi nu au pricepere. Ei nu cunosc lucrările Domnului. Versetul 12 spune că ei nu iau seama la lucrarea Domnului şi nu văd lucrul mâinilor Lui.

Ce vei face tu ca să te păzeşti de o asemenea gândire şi purtare?

Cum nesocoteşti tu lucrarea Domnului? Cum respecţi tu lucrarea mâinilor Lui?

Care este atenţia ta în viaţă? Petrecerile şi întâlnirile la un pahar (de vorbe)?

Este atenţia ta la Domnul sau la lume?

Dacă vrei să ştii, uită-te la calendarul tău (ce faci cu timpul) şi la banii tăi (pe ce cheltuieşti banii). Vei afla unde este interesul tău.

Aceşti iubitori de mâncare şi băutură vor muri de foame şi se vor usca de sete (v.13b). Sfinţenia lui Dumnezeu este manifestată prin dreptatea Lui. Domnul va umili pe cei beţivi şi pe cei ce iubesc petrecerile. Vor rămânea cu nimic, vor ajunge robi, vor fi doborâţi.

În versetul 17 vedem o societate în ruine şi pământul bogaţilor rămas pentru animale.

Efeseni 5:18 ne spune: „Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare, dimpotrivă fiţi plini de Duhul Sfânt”. O viaţă plină de Duhul Sfânt şi de roadă după voia lui Dumnezeu bea în mod repetat din Duhul lui Dumnezeu ca să-şi înnoiască mintea, să-şi bucure inima şi să primească energia necesară să trăiască prin harul Domnului, spre gloria şi onoarea Lui.

Ce ai vrea să vadă alţii în viaţa ta? Vei cere tu puterea de la Domnul ca să trăieşti pentru plăcerea Lui prin gândurile tale, cuvintele tale, faptele tale, situaţiile tale?

 

Doamne, îmi doresc ca inima mea să fie plină de Duhul Sfânt

nu de plăceri!

Casă lângă casă

Isaia 5:8-10

Isaia 5:8a

„Vai de cei ce

înşiră casă lângă casă

şi lipesc

ogor lângă ogor.”

 

„Vai” este o exclamaţie a durerii. Pofta rea şi lăcomia sunt păcate.

Vai de cei lacomi! Vai de cei ce nu sunt mulţumiţi cu o casă şi fug după avere. Ambiţia poate fi folosită într-un scop bun sau într-unul egoist. Ambiţia nestăpânită este lăcomie.

Care este ambiţia ta? După ce fugi tu?

Lăcomia spune „nu-mi ajunge ce am”, „vreau mai mult”. Dumnezeu pedepseşte lăcomia.

Dumnezeu a blestemat pământul care nu-şi mai dă roadele din cauza lăcomiei oamenilor.

Mulţi oameni şi-au pierdut casele şi averile din cauza lăcomiei lor sau lăcomiei altora.

Oamenii vor să fie stăpâni peste pământ şi oameni, să controleze şi să aibă privilegii.

Domnul spune că cei ce umblă după avere nu ajung să se bucure de ea (v.9).

Chiar şi pământul strigă împotriva lor căci nu-şi mai dă roadele.

Lăcomia în orice formă este expresia respingerii harului lui Dumnezeu şi nemulţumirea cu ceea ce am primit de la El.

Consecinţa lăcomiei este dezamăgire şi deşertăciune. Lucrurile dorite niciodată nu împlinesc aşteptările celui lacom. Psalmul 112:10b ne spune: „Poftele celor răi rămân neîmplinite”. „Lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea” (Proverbe 1:19b).

În care domeniu din viaţa ta vezi lăcomie?

Pentru care lucruri lucrezi aşa de greu şi mult?

Vrei să ai mai mult? Cu ce preţ?

Ce vei face tu ca să te păzeşti de o asemenea gândire şi purtare?

Doamne, ajută-mă să scap de lăcomie şi să mă mulţumesc cu ceea ce mi-ai dat Tu.

Doamne, păzeşte inima mea de lăcomie!

Dreptatea, mila şi smerenia

Isaia 5:1-7

*

Isaia 5:4b

*

„Eu

mă aşteptam

să facă

struguri

buni.”

*

*

 

Aşteptările lui Dumnezeu sunt foarte clare şi rezonabile. Nu ne putem juca cu Dumnezeu.

Nu pot să fiu nestatornică şi schimbătoare tot timpul, ci trebuie să învăţ ascultarea de El.

Sunt aşteptările Domnului clare pentru tine? Sunt rezonabile? Le cunoşti?

Aşteptările (cerinţele) Domnului sunt: să judecăm drept, să iubim mila şi să umblăm smeriţi cu Dumnezeul nostru.

Mica 6:8 ne spune: „Ţi s-a arătat omule, ce este bine şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău.”

Cum este judecata ta? Dreaptă?

Iubeşti tu mila?

Umbli tu cu smerenie pe calea credinţei?

Crezi că Domnul cere prea mult de la tine?

Cauţi să împlineşti cerinţele lui Dumnezeu?

Domnul îmi dă tot ce am nevoie ca să trăiesc o viaţă de credinţă.

Cum te binecuvântează Domnul ca să poţi trăi o viaţă pentru El?

Cum primeşti binecuvântarea Lui? La ce o foloseşti?

Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu ca să poţi trăi o viaţă de biruinţă? Ce faci cu ceea ce ai de la El?

Pe cine a pus Domnul în viaţa ta ca să te înveţe cum să trăieşti?

Cum mulţumeşti Domnului pentru cei ce te învaţă şi te ajută pe calea credinţei?

 

Doamne, dă-mi o inimă în care locuieşte

dreptatea, mila şi smerenia!

 

La Radio Vocea Evangheliei

Ana Tatar Andras in studioul Radio Vocea Evangheliei Cluj!

In studioul Radio Vocea Evangheliei din Cluj am avut placerea de a o intervieva pe autoarea Ana Tatar Andras din SUA. Motivatiile care au stat la baza scrierii a 2 carti –  “Deschide-mi ochii” o carte de meditatii si “Biruieste!”, o carte de rugaciuni bazate pe Cuvantul lui Dumnezeu, precum si provocarile lansate de autoare de a ne apropia mai mult de Dumnezeu, in fiecare zi, le puteti asculta asadar cumulate in acest interviu.

Nu uitati: “Viata de rugaciune este singura viata pe care cerul o pune la socoteala!” si

“O carte buna, citita la timp, va poate schimba viata in mod radical!”

Pentru a afla date despre modul in care puteti intra in posesia acestor carti, dati clic aici: schimba-mi-inima-o-noua-carte-de-meditatii-scrisa-de-ana-tatar-andras.

Puteti asculta interviul dand clic aici: 386-int-cu-autoarea-ana-tatar.

Preluat de pe blogul: danieladelibas.wordpress.com

Via Domnului

Isaia 5:1-7

Isaia 5:1b

„Preaiubitul meu

avea o vie

pe o câmpie foarte mănoasă.”

 *

Via Domnului este poporul Domnului. Domnul a făcut tot pentru poporul Lui. În primul rând a ales un pământ fertil (Canaanul) unde l-a aşezat. Când a venit foametea l-a dus în Egipt unde l-a hrănit. L-a scos din Egipt cu mână tare şi cu braţ puternic şi l-a dus prin pustie, unde timp de patruzeci de ani l-a hrănit cu pâine din cer (mană) şi apă din stâncă. Hainele nu li s-au învechit şi papucii nu li s-au stricat.

Domnul poartă de grijă dar are şi aşteptările Lui de la cei îngrijiţi.

Domnul ne dă tot ce avem nevoie ca să trăim o viaţă evlavioasă.

El va veni şi va judeca pe credincioşi (prin har) şi pe necredincioşi (prin judecată dreaptă).

Judecata Domnului pentru credincioşi (disciplina) este diferită de judecata necredincioşitor (condamnare veşnică).

Dreptatea lui Dumnezeu cere pedepsă pentru păcat.

Doamne, mulţumesc că ai grijă de mine şi sunt parte din poporul Tău. Fă-mi clare aşteptările Tale de la mine şi nu mă lăsa să mă înşel că sunt bine aşa cum sunt. Învaţă-mă cum să trăiesc o viaţă evlavioasă. Ajută-mă să recunosc disciplina Ta şi să mă îndrept ca să nu ajung pedepsită pentru păcatul meu. Fie gândul meu la revenirea Ta şi ajută-mă să Te aştept cu drag.

În timp ce Îl aşteptăm pe Domnul, să umblăm în lumina Lui.

 

Preaiubitul inimii mele este Domnul!

Când vine ispita

*

Când vine ispita, şi drumul e greu,

Atunci când n-am pace în sufletul meu,

Alerg la Golgota! La cruce, plângând,

La mila lui Isus, la Mielul cel blând.

*

*

Mă-ntreb în tăcere, şi strig către Cer!…

Când vine necazul, nădejdile pier?

Şi fiinţa mea slabă, făcută din lut

In mâna Lui Sfântă ia nou început!

*

M-aşează pe roată şi-ncepe uşor

Să dea formă nouă la fragedul ol,

Apoi cu blândeţe, mă pune la loc

Şi-n marea-i Iubire, mă curăţă-n foc!

*

Şi focul mă arde! Dar jarul rămas

Aprinde într-una al rugilor ceas,

Şi Domnul mi-arată acum, şi mereu,

Că El e Olarul, iar lutul sunt…eu!

Victoriţa Florea

Arad  Sega