pace

by

Bucură-te ! (4)

11b*

Isaia 54

Isaia 54:1a „Bucură-te!”

Cine se poate bucura când un dezastru loveşte în casa lui? Ce trebuie să facem când furtunile vin în viaţa noastră?

Imaginea unei cetăţi distruse arată judecata lui Dumnezeu, în timp ce o cetate întărită reprezintă un om salvat de Dumnezeu. Ierusalimul a fost înconjurat de Asiria şi capturat de Babilon, dar până la urmă Dumnezeu a adus restaurare poporului aşa cum a promis. Intenţia finală a lui Dumnezeu este ca Ierusalimul să fie rezidit şi împodobit. Ioan descrie Ierusalimul în ultima carte a Bibliei, în Apocalipsa capitolul 21, ca o cetate veşnică.

Toţi fiii Domnului vor experimenta pacea pentru că Îl urmează pe Domnul. Când Domnul va împărăţi nu va fi frică de nimic. Suveranitatea lui Dumnezeu va fi spre binele lor.

Ai tu pace în sufletul tău în ce priveşte viitorul tău? Te bucuri pentru viitorul tău?

Cum te influenţează comunitatea şi cultura lumii? Contribuie la pacea ta interioară?

Cum influenţezi tu pe cei din jurul tău? Dai din pacea ta şi la alţii?

Este pace în casa ta?

Este pace în sufletul copiilor tăi?

Te rogi pentru pacea sufletului?

Împăcarea noastră cu Dumnezeu trebuie să aducă pace. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi (Isaia 53:5).

Când este vorba de protecţia poporului Lui, nici o armă, nici o acuzare nu poate sta împotriva Lui. În dragostea Lui faţă de noi, Dumnezeu ne-a dat siguranţa vieţii veşnice şi ne-a aşezat în comunitatea celor credincioşi.

Este pace între tine şi cei credincioşi între care te-a aşezat Dumnezeu?

Cum menţii pacea în relaţiile tale?

Doamne, mulţumesc pentru familia mea şi biserica mea şi Te rog să ne ajuţi să trăim în pace unii cu alţii, bucurându-ne de protecţia Ta asupra noastră şi de viaţa veşnică pe care am primit-o prin credinţă. Viitorul nostru este în mâna Ta şi ne bucurăm că ne-ai salvat din robia păcatului şi Prinţul păcii ne mângâie inimile prin furtunile vieţii.

 

Doamne, inima mea este plină de bucurie şi pace!

Eu am un viitor şi o nădejde!

 

by

Proverbe 17

?????????????????????????*

Proverbe 17

*

Tată ceresc, ajută-mă să înţeleg că este mai bine să avem o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă.

Ajută-ne să avem o minte sănătoasă şi să ne ţinem sub stăpânire trupul nostru şi gândirea noastră.

Doamne, Tu eşti Cel ce încearcă inimile. Ascultăm cu luare aminte la învăţăturile Tale, ne păzim de răutate şi minciună, căci cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare; îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; se bucură de o nenorocire şi nu va rămâne nepedepsit.

Binecuvântează familia noastră şi fă ca să fim o binecuvântare unii pentru alţii: copiii copiilor să fie cununa bătrânilor şi părinţii să fie slava copiilor lor.

Fie cuvintele noastre alese şi păzeşte-ne de gura unui nebun care are cuvinte mincinoase în gura lui.

Ajută-ne să dăm daruri bune care par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc şi ori încotro ne întorcem, dă-ne izbândă.

Nu pomenim mereu greşelile altora, căci cine acopere o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni.

Primim mustrarea, căci o mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun.

Nu căutăm cearta şi răscoala, căci cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

Păzeşte-ne de nebuni, căci mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui.

Nu întoarcem rău pentru bine, căci celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa.

Învaţă-ne cum să curmăm cearta, căci începutul unei certe este ca slobozirea unor ape.

Ajută-ne să deosebim pe cel vinovat de cel nevinovat ca nu cumva să iertăm pe vinovat şi să osândim pe cel nevinovat, ci să fim plăcuţi înaintea Ta.

Dă-ne înţelepciune în toate lucrurile, în toate relaţiile, o minte sănătoasă şi prieteni adevăraţi, căci prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate.

Nu iubim certurile, căci cine iubeşte certurile iubeşte păcatul şi cine este plin de mândrie, îşi caută pieirea.

Dă-ne o inimă neprefăcută şi o vorbire curată, căci cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea şi cel cu limba stricată cade în nenorocire.

Binecuvântează familia nostră ca să nu fim o întristare, ci o bucurie unii pentru alţii.

Fie inima noastră o inimă veselă, căci o inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.

Căutăm căile dreptăţii, căci cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii.

Fă-ne oameni pricepuţi, căci înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.

Fereşte-ne de nebunie, căci un fiu nebun aduce necaz tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut.

Preţuim pe cei neprihăniţi, căci nu este bine să osândeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.

Suntem atenţi la vorbele pe care le rostim, căci cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa şi cine are duhul potolit este un om priceput.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să trăim în pace şi bucurie!

by

Proverbe 3

proverbs 3_13*

Proverbe 3

 *

Tată ceresc, eu sunt copilul Tău. Nu uit învăţăturile Tale şi păstrez în inima mea sfaturile Tale! Căci ele îmi vor lungi zilele şi anii vieţii mele, şi-mi vor aduce multă pace.

Să nu mă părăsească bunătatea şi credincioşia! Eu mi le leg la gât, le scriu pe tăbliţa inimii mele, ca astfel să capăt trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

Mă încred în Domnul din toată inima mea şi nu mă bizui pe înţelepciunea mea!

Îl Recunosc în toate căile mele şi El îmi va netezi cărările.

Nu mă socotesc singur înţelept; mă tem de Domnul şi mă abat de la rău, căci aceasta va aduce sănătate trupului meu şi răcorire oaselor mele.

Tată ceresc, ajută-mă să Te cinstesc cu averile mele şi cu cele dintâi roade din tot venitul meu, căci atunci grânarele îmi vor fi pline de belşug şi teascurile vor geme de must.

Nu dispreţuiesc mustrarea Domnului şi nu mă mâhnesc de pedepsele Lui, căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!

Mă rog şi caut să fiu omul fericit care găseşte înţelepciune şi capătă pricepere, căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul; ea este mai de preţ decât mărgăritarele şi toate comorile mele nu se pot asemui cu ea. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă.  Căile ei sunt nişte căi plăcute şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice. Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă şi cei ce o au sunt fericiţi.

Doamne, Tu prin înţelepciune ai întemeiat pământul şi prin pricepere ai întărit  cerurile; prin ştiinţa Ta s-au deschis Adâncurile şi strecoară norii roua.

Nu depărtez învăţăturile acestea de ochii mei: păstrez înţelepciunea şi chibzuinţa, căci ele vor fi viaţa sufletului meu şi podoaba gâtului meu.

Doamne, ajută-mă să merg cu încredere pe drumul Tău şi piciorul nu mi se va poticni; când mă voi culca, să fiu fără teamă şi când voi dormi, somnul să-mi fie dulce; să nu mă tem nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi. Tu eşti nădejdea mea şi Tu îmi vei păzi piciorul de cădere.

Tată ceresc, ajută-mă să nu opresc o binefacere celui ce are nevoie de ea, când pot s-o fac; să nu zic aproapelui meu: „Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!” când am de unde să dau.

Ajută-mă să nu gândesc rău împotriva aproapelui meu, când locuieşte liniştit lângă mine; să nu mă cert fără pricină cu cineva, când nu mi-a făcut nici un rău; să nu pizmui pe omul asupritor şi să nu aleg nici una din căile lui.

Doamne, Tu urăşti pe oamenii stricaţi, dar eşti prieten cu cei fără prihană. Păzeşte-mă de stricăciune şi blestem, de casa celui rău şi de cei batjocoritori, de nebunie şi ruşine.

Binecuvintează, dar, locuinţa mea şi a celor neprihăniţi!

Ajută-ne să rămânem smeriţi, căci celor smeriţi Tu le dai har.

Ajută-ne să fim înţelepţi, căci înţelepţii vor moşteni slava.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

Să câştigăm înţelepciunea cu orice preţ!

 

by

Vestea Cea Bună (6)

111 gospelIsaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

Eşti pregătită să duci vestea cea bună mai departe şi la alţii care nu o cunosc?

Noi nu trebuie să convingem pe nimeni, ci doar să prezentăm Evanghelia.

Duhul Sfânt convinge pe oameni. Te bucură acest lucru că nu trebuie să te lupţi cu nimeni?

Ce înseamnă pentru tine că Evanghelia este o veste bună care vesteşte pacea?

Este pace în tine când vesteşti Evanghelia? Sau un duh de ceartă?

Este smerenie în inima ta sau un simţământ al superiorităţii faţă de cei ce nu cunosc Evanghelia? Vestea bună se duce cu pace!

Ce vesteşte Evanghelia ta? Mântuirea?

Cât de des te rogi pentru ocazii ca să vorbeşti celor pierduţi despre mântuire?

Fii atentă că nu este vorba despre mărturia personală (cum tu te-ai întâlnit cu Cristos), ci Evanghelia este ceea ce tu trebuie să prezinţi. Întotdeauna începe cu Dumnezeu şi autoritatea Lui. Evanghelia este o poruncă pe care trebuie să o ascultăm. Dumnezeu este mult mai interesat ca să ne facă sfinţi, decât sănătoşi şi bucuroşi. Evanghelia ne spune să ne luăm crucea şi să-L urmăm pe Cristos. Fii atentă să nu prezinţi fericirea şi sănătatea pe pământ (1 Tesaloniceni 1:5-10).

Gândeşte-te la câteva întrebări:

A impresionat pe cineva prezentarea mea sau Duhul Sfânt lucrează? Domnul ne cheamă să inspirăm pe alţii, nu să îi impresionăm.

Recunosc cei ce ascultă prezentarea mea că sunt păcătoşi, că au nevoie de harul Domnului?

Recunosc cei ce ascultă cât de bun este Dumnezeu şi cât de rău este păcatul?

Este prezentarea mea uşoară şi confortabilă? Realizează ei seriozitatea problemei?

Începe prezentarea mea cu „omul” sau cu Dumnezeu?

Du vestea cea bună cu pace!

 

Vestea cea bună dă pace inimii mele!

by

Nădejdea mea

1 hope*

Isaia 49:21-26

Isaia 49:23b „Cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi daţi de ruşine.”

*

Domnul poate să facă pustia să înflorească. Unde este pustiu în viaţa ta? Domnul poate să dea viaţă. Există speranţă cu Dumnezeu. Cum vei nădăjdui în Dumnezeu săptămâna aceasta?

Ce văd alţii când se uită la mine? Credinţă şi nădejde? Domnul poate să mărească credinţa noastră. Dacă aşteptăm cu răbdare, dacă ne încredem în El, imposibilul poate fi schimbat în posibil. Dumnezeu avea un plan cum să aducă eliberarea în poporul Israel. Îşi va arăta puterea în favoarea poporului Israel. Îşi va dezvălui măreţia în faţa babilonienilor ca şi în faţa egiptenilor. Va lupta împotriva celor ce luptă cu Israelul. Dumnezeul cel suveran va triumfa. Va străluci înaintea tuturor, pentru că este Răscumpărătorul, Eliberatorul, Salvatorul, Puternicul lui Iacov şi Apărătorul poporului Său. El are planuri pentru fiecare om. El transformă imposibilul în posibil. Cei ce nădăjduiesc în El nu vor fi daţi de ruşine.

Cum te mângâie aceste adevăruri?

Când mă bazez pe Dumnezeu, primesc putere să înfrunt furtunile vieţii cu linişte şi pace. Acest lucru nu înseamnă că nu vor mai fi furtuni sau că furtuna aduce pace, ci atitudinea încrezătoare în Dumnezeu a inimii, aduce pacea în mijlocul furtunii.

Robul Domnului va fi înălţat, chiar dacă a fost dispreţuit la prima lui venire pe pământ, chiar dacă şi astăzi lumea este ostilă faţă de El. Cei ce prin credinţă au harul să fie salvaţi sunt protejaţi în mâna Lui. Cum vezi protecţia lui Dumnezeu în viaţa ta?

Robul Domnului va face ca poporul Israel să se întoarcă în ţara lor. Te rogi pentru poporul Israel, pentru ca promisiunea Domnului să se împlinească?

Robul Domnului este Lumina neamurilor. El este calea de ieşire din întuneric, necredinţă, disperare şi moarte. Neamurile învaţă credinţa pe măsură ce Evanghelia ajunge la marginile pământului. Te rogi pentru cei pierduţi? Te rogi pentru cei ce duc Evanghelia celor pierduţi?

Provocările vieţii ne arată că nu avem control asupra prezentului. Este mai uşor să ne focalizăm asupra provocărilor zilnice decât să ne aţintim privirea la Dumnezeu, cel care este veşnic şi a cărui triumf este sigur? Ce faci tu? Unde este atenţia ta?

Viaţa pe pământ e scurtă în comparaţie cu eternitatea. Acum este timpul să prezentăm adevărul lui Dumnezeu. Cui vei spune adevărul pe care îl ştii? Când? Dumnezeu este glorificat când oamenii sunt mântuiţi. Avem o lucrare de făcut: să-L prezentăm pe Dumnezeu lumii pierdute. Inima lui Dumnezeu bate pentru cei pierduţi. Cum bate inima ta pentru cei pierduţi din familia ta? Vezi oameni pierduţi în jurul tău? Pentru cine te rogi zilnic să fie mântuit?

Doamne, nădăjduiesc în Tine, căci Tu îmi dai linişte şi pace atât cu privire la mine, cât şi cu privire la toate relaţiile mele.

 

Doamne, dorinţa inimii mele este să Te prezint în toate relaţiile mele!

by

Binecuvântare sau povară? (7)

next churchEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

*

Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu?

Ar fi bine să anunţ pe păstorul meu dacă nu pot să merg la biserică?

Ai avea curajul să nu te duci la slujbă o zi, fără să anunţi pe şeful tău? Sau dacă ai face aşa, ai avea curajul să te duci la lucru după o zi lipsă, şi să te porţi ca şi cum nu s-a întâmplat nimic? O asemenea purtare nu va fi tolerată. Totuşi unii credincioşi merg când vor ei la Casa Domnului, lipsesc fără să anunţe pe nimeni şi cred că nu-i treaba nimănui ce fac ei.

Biblia ne spune că păstorul este conducătorul spiritual al poporului Domnului.

1 Tesaloniceni 5:12 ne îndeamnă: ,,Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.”

Dacă noi credem Biblia, trebuie să credem că păstorul este autoritate pentru biserică. Cinstim noi mai mult vorbirea oamenilor decât vorbirea lui Dumnezeu? Cum este purtarea mea? Este păstorul meu un străin neimportant? Depinde sănătatea mea spirituală de el şi de relaţia mea cu el?

Dacă toţi credincioşii din biserica mea ar lipsi de la Casa Domnului aşa cum eu lipsesc, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?

*

Doamne, ajută-mă să dau socoteală păstorului meu

pentru absenţele mele de la Casa Domnului!

 

by

Binecuvântare sau povară? (1)

 

Sunt eu o binecuvântare sau o povară pentru păstorul meu?

11 pray 

Evrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de

mai marii voştri,

care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

Sunt eu o binecuvântare sau o povară pentru păstorul meu?

Îmi doresc eu, ca să fiu mai mult decât un membru înscris în registrul bisericii?

Realizez eu că Dumnezeu se uită la fiecare lucrare, cuvânt, gând, atitudine etc., din viaţa mea?

Mă gândesc eu că voi da socoteală înaintea scaunului de judecată al lui Cristos pentru purtarea mea (2 Corinteni 5:10; Romani 14:10; 1 Corinteni 3:11-15)?

Trebuie să îmi pun viaţa în rânduială şi să am relaţii de respect faţă de conducătorii pe care i-a pus Domnul în viaţa mea?

Dacă cineva ar spune: ,,Un copil trebuie să-şi cinstească părinţii şi să-i asculte”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Dacă cineva ar spune: ,,Un angajat trebuie să-şi cinstească şi să-şi asculte stăpânul”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Dacă cineva ar spune: ,,Un cetăţean trebuie să respecte legile statului şi să se supună autorităţilor”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Şi dacă cineva ar spune: ,,Credincioşii bisericii trebuie să-şi onoreze păstorul şi să asculte de el”, cei mai mulţi creştini ar spune că nu-i aşa. Oare de ce? Este Dumnezeu autorul acestui gând? Oare de ce există acest spirit de rebeliune în biserică? De ce credincioşii nu vor să asculte de conducătorul lor? De ce nu este onorat şi ascultat păstorul?

Scriptura este foarte clară în ceea ce priveşte relaţiile din biserică.

Evrei 13:7 ne spune: ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!”

Evrei 13:17 ne spune: ,,Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.” Nu ne este de folos să refuzăm supunerea faţă de păstorul nostru.

1 Tesaloniceni 5:12-13 ne spune: ,,Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.”

Dumnezeu ne-a dat conducători spirituali ca să fie onoraţi, iubiţi şi ascultaţi. Asta nu înseamnă că păstorul are întotdeauna dreptate. El este om ca şi mine, ca şi tine, şi va face greşeli. Totuşi păstorul meu este un dar al lui Dumnezeu pentru mine (Efeseni 4:11), pentru binele meu. Domnul aşteaptă ca eu să-i arăt aprecierea mea şi să fiu o binecuvântare pentru el, nu o povară, căci aşa voi fi plăcută Domnului.

Dacă nu sunt de acord cu păstorul meu întotdeauna (aşa cum se întâmplă la locul de muncă sau în familie când nu sunt de acord cu ceilalţi), totuşi voi menţine o relaţie bună cu el. De ce relaţia mea cu păstorul să fie mai puţin importantă decât cea cu alţii?

Doamne, nu mă lăsa să fiu o rebelă şi o povară,

ci

o binecuvântare pentru păstorul meu!

 

by

O, de aş fi luat aminte!

1 beauty*

Isaia 48

Isaia 48:16a „Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi!”

*

Dumnezeu vorbeşte unui popor care poartă numele Israel, care a ieşit din apele lui Iuda, care a jurat pe Numele Domnului, care cheamă pe Dumnezeu, care îşi trage numele de la Cetatea Sfântă şi se bizuieşte pe Dumnezeu, Domnul oştirilor. Totuşi, acest popor are o problemă mare: inima lor este departe de gura lor. Adevărul şi neprihănirea nu sunt în inimile lor.

Ei sunt oameni buni (de treabă- ca fraţii lui Iosif) numai că se joacă cu Dumnezeu.

Oare cum sunt eu? Seamăn cu poporul Israel? Unde e inima mea? Vorbesc lucruri care nu sunt adevărate? Am o religie de cuvinte frumoase, dar fără inimă? Vorbesc eu cuvintele lui Dumnezeu ca oamenii să creadă că sunt un om bun? Cine se uită la mine, spune că sunt o persoană bună (dar eu ştiu unde este inima mea)? Vreau ca eu să arăt bine înaintea altora sau caut gloria lui Dumnezeu?

Dumnezeu este bun şi nu ne dă ceea ce merităm. El este credincios şi adevărat şi a promis că va aduce lucruri noi în viaţa poporului Israel. Dar El cere mereu un lucru: ascultare de El. Inima lui Dumnezeu parcă plânge când spune: „O, de ai fi luat aminte!”.

De câte ori în viaţă spui: O, dacă nu aş fi făcut aşa!? O, dacă nu aş fi zis aşa!? O, dacă nu m-aş fi dus acolo!? O, dacă aş fi luat aminte!?

Supunerea noastră faţă de Dumnezeu ne ajută să nu avem regrete.

Dumnezeu are har pentru cei ce nu merită, dar pentru cei răi, nu este pace. Fără credinţa în Dumnezeu, nu este pace. Dumnezeu este credincios, chiar şi când oamenii sunt necredincioşi.

În istorie vedem că Dumnezeu a rămas credincios poporului Israel, chiar dacă i-a pedepsit.

Cum ţi-a arătat Dumnezeu credincioşia Lui anul acesta? Cum ţi-a arătat Dumnezeu credincioşia Lui săptămâna aceasta? Cum îi răspunzi? Cu recunoştinţă? Cu răzvrătire?

Deşi noi Îl dezamăgim pe Dumnezeu, El ne-a promis că nu ne va părăsi. Îşi duce la îndeplinire promisiunile pentru că este credincios şi adevărat.

Cum te cercetezi ca să ştii dacă eşti pe drumul cel bun?

Doamne, vreau să trăiesc fără regrete, de aceea Te rog ajută-mă să-mi cercetez inima mea, să mă apropiu de Tine şi să Te ascult. Tu eşti bun cu mine şi eşti credincios promisiunilor Tale. Mulţumesc că îmi dai mai mult decât merit, de aceea Te rog ajută-mă să trăiesc în curăţie şi credincioşie faţă de Tine, ca să ajung să am o inimă curată şi o gură binecuvântată.

 

Doamne, dă-mi harul să armonizez gura mea cu inima mea!

 

by

Eu sunt Domnul

1 worshipIsaia 45

Isaia 45:5a

„Eu

sunt

Domnul

şi nu este altul.”

*

Când viitorul este nesigur, când problemele te apasă, când rătăceşti prin pustiul vieţii tale, aminteşte-ţi cine este Domnul şi încrede-te în El.

Prin creaţie Dumnezeu S-a descoperit pe Sine Însuşi ca fiind adevăratul Dumnezeu. El a creat pământul ca să fie locuit, nu pustiu.

Dumnezeu S-a descoperit poporului Israel şi le-a dat Legea. Dumnezeu nu a vorbit în zadar sau într-un fel misterios, ci Şi-a descoperit planurile Lui de-a lungul veacurilor, declarând ce este drept, S-a descoperit prin Scriptură, S-a descoperit prin Fiul Său Isus Cristos şi prin Duhul Sfânt. Astăzi Îl cunoaştem prin mesajul de răscumpărare al Domnul Isus Cristos, care nu refuză pe nimeni dintre cei ce vin la El. El ţine în mâna Lui viitorul, El ne vede în prezent şi ne cheamă să ne încredem în El pentru salvare şi securitate, căci sunt veşnice. Pentru că Dumnezeu este Stăpân peste viitor, poate să spună prin profeţii Lui ce se va întâmpla. Profeţia despre Cir s-a dovedit a fi adevărată.

Dumnezeu Şi-a descoperit caracterul: autoritatea, dreptatea, sfinţenia şi harul Lui. Putem să trăim cu încredere în promisiunile Lui. Putem să avem pace în ceea ce priveşte viitorul.

Chemarea la mântuire este punctul culminant din acest capitol. Domnul cheamă toate neamurile, toate popoarele să se întoarcă să fie mântuite, căci va veni o zi când orice genunchi se va pleca înaintea Lui şi orice limbă va mărturisi despre El (v.23b).

Dumnezeu poartă de grijă tuturor oamenilor de pe pământ.

Dumnezeu ni S-a descoperit ca să ne închinăm Lui şi să mărturisim despre El!

Filipeni 2:9:11 ne spune: „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca, în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul.”

Ce înseamnă aceste adevăruri pentru tine? Cum ţi se descoperă Dumnezeu? Cum înţelegi caracterul Lui? Cum înţelegi planurile Lui în istorie? Cum înţelegi planurile Lui în viaţa ta?

Crezi că El îţi va purta de grijă în viitor (chiar vremuri grele de ar veni)?

Te cheamă Domnul să te întorci la El?

Cum îţi pleci genunchii în faţa Domnului Isus şi cum mărturiseşte gura ta despre El?

Doamne, inima şi gura mea mărturisesc credinţa în Domnul Isus Cristos!

Nu este alt dumnezeu, ci numai Tu eşti Dumnezeu!

by

Eu sunt Domnul şi nu este altul !!!

1 Spirit*

Isaia 45:1-8

Isaia 45:5a

„Eu sunt Domnul şi nu este altul.”

*

Împăratul Cir nu a eliberat poporul Israel din robie pentru o răsplată.

Este uimitoare asemănarea împăratului păgân Cir cu Împăratul Isus Cristos.

Dumnezeu îl numeşte pe împăratul Cir, păstorul Meu.

Domnul Isus este Păstorul cel bun.

Dumnezeu îl numeşte pe împăratul Cir, unsul Meu.

Domnul Isus este Unsul Tatălui.

Scopul lui Dumnezeu este atins şi El foloseşte instrumentele (oamenii) pe care le alege.

Mesia a fost pus de o parte ca să facă o lucrare, a venit ca să aducă eliberare din robia păcatului.

Cir a fost ales de Dumnezeu să facă o lucrare, a adus eliberare pentru Israel. Toată asemănarea pare ciudată, dar Domnul i-a dat şansa lui Cir să ajungă la adevărata închinare. Toţi conducătorii acestei lumi sunt sub autoritatea lui Dumnezeu.

Domnul l-a luat pe Cir de mână şi l-a condus spre victorie. Toate uşile s-au deschis înaintea lui şi a stăpânit peste popoare, bucurându-se de averile şi bogăţiile lor. Dumnezeu l-a întărit pe Cir şi l-a folosit ca să elibereze poporul Israel, care era de fapt în centrul atenţiei lui Dumnezeu.

Dumnezeu se prezintă: „Eu sunt Domnul şi nu este altul”. Când suferinţă grea vine în viaţa noastră, ne punem întrebări şi avem îndoieli cu privire la puterea şi caracterul lui Dumnezeu. Să ne amintim că El are toată autoritatea şi toate lucrurile lucrează spre binele celor ce se încred în El.

Ce îţi vei aminti tu în ziua suferinţei?

Dumnezeu aduce bucurie şi eliberare, mântuire şi izbăvire (v.9). Când dreptatea învinge pe pământ, vin vremuri de înviorare de la Domnul, căci fără mântuire şi pace, nici pământul, nici oamenii nu prosperă.

Cauţi tu mântuirea, pacea şi bucuria?

Cauţi tu eliberarea, dreptatea şi vremurile de înviorare?

Cauţi tu neprihănirea? „Ferice de cei însetaţi după neprihănire căci ei vor fi săturaţi.” Matei 5:6

Cauţi tu pentru familia ta o atmosferă plăcută prin prezenţa Domnului între voi?

Cauţi tu să ai aceste calităţi pentru reputaţia ta? Sau pentru că Îl iubeşti pe Domnul?

Doamne, cred că Tu eşti Domnul şi nu este altul ca Tine: Suveran şi Atotputernic, Măreţ şi Minunat, Stăpân şi Domn peste întregul univers, Dătătorul oricărui lucru bun: pace, bucurie, mântuire, vremuri de înviorare, izbăvire.

Doamne, inima mea caută pacea şi bucuria!