Radu Mureşan a umblat cu Dumnezeu

Faptele Apostolilor 12

*

Faptele Apostolilor 12:5

,,Deci Petru era păzit în temniţă

şi

Biserica nu înceta să înalţe

rugăciuni către Dumnezeu pentru el.”

*

Petru bătea la poartă dar slujnica Roda când i-a auzit vocea a alergat la grupul credincioşilor care se rugau, ca să le dea vestea cea bună. Dar ucenicii nu au crezut că Petru este la poartă. Nu se rugau ei pentru Petru? Oare se rugau ucenicii pentru Irod ca Domnul să-i schimbe inima faţă de Petru?

Cât de adevărat este că atunci când noi ne concentrăm împreună la rugăciune pentru o situaţie sau o persoană, Dumnezeu răspunde mult mai mult decât ne gândim sau ne imaginăm. Efeseni 3:20 ne spune: ,,Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Cristos Isus din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.”

Petru a început să trăiască pe ascuns de frica iudeilor. Mai târziu în scrisorile lui vedem ce om matur în credinţă a ajuns. Scrierile lui sunt adânci, pline de har şi putere.

Iacov a murit ca un martir. Psalmul 116:15 ne spune: ,,Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.”

În contrast cu Iacov, împăratul Irod a murit sub judecata aspră a lui Dumnezeu.

Te-ai gândit vreodată cum ai vrea să mori? Cum te pregăteşti pentru moarte? Crezi că ai timp? Ştii când va fi ultima ta zi pe pământ? Ce ai vrea să rămână scris despre tine? Ce ai vrea să laşi în urma ta? Ce ţi-ar place ca alţii să-şi amintească despre tine?

Mi-aş dori ca alţii să-şi amintească despre mine că L-am iubit mult, mult pe Domnul, că am iubit rugăciunea, Cuvântul, cântarea, biserica şi părtăşia credincioşilor. Mi-aş dori ca oamenii să spună că Duhul Sfânt a rodit în viaţa mea, că am slujit cu umilinţă şi bucurie. Mi-aş dori să spună alţii că au căutat înţelepciunea care vine de sus împreună cu mine. Mi-aş dori ca alţii să spună că s-au apropiat de Cristos prin scrierile mele.

Mi-aş dori ca alţii să spună despre mine că am umblat cu Dumnezeu.

Eu aş vrea să mor ca un copil al Domnului nu sub judecata Lui.

După moartea lui Irod, Cuvântul Domnului se răspândea tot mai mult şi numărul ucenicilor se mărea (12:24). Viaţa merge înainte.

 

L-am cunoscut pe Radu Mureşan. El a fost un ucenic al Domnului care a fost credincios până la moarte. Domnul să mângâie pe toţi cei ce au pierdut pe cineva drag din familie.

 

Doamne, ajută-mă să rămân credincioasă până la moarte!

 

La pescuit

Ai aruncat mreaja?

Eşti pescar?

Ioan 21:1-14

Ioan 21:6  ,,Isus le-a zis: aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi. Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.“

Lucrarea de ,,pescuire de oameni“ trebuie făcută după porunca Domnului (aruncaţi mreaja în partea dreaptă). Dumnezeu are căile Lui, timpul Lui pentru orice lucrare. Numai ceea ce este făcut după planul Domnului are succes şi valoare eternă.

Ce lucrare încerci tu să faci prin puterea ta?

Succesul vine doar în ascultare de Cristos.  Succesul în viaţa de creştin vine de la Dumnezeu şi numai de la El. Ascultarea de Domnul este esenţială în lucrarea încredinţată. La Cuvântul Domnului, la timpul Lui, după planul Lui, după  voia Lui, orice lucru este bun şi frumos. Domnul vrea ca noi să fim credincioşi şi să ascultăm de El mai mult decât să avem success.

Ai tu succes în lucrare? Îl urmezi tu pe Cristos?

Dacă ai succes, te umfli de mândrie? Sau, în umilinţă, recunoşti că Dumnezeu lucrează prin tine?

Crezi că trebuie să-ţi schimbi gândirea în ceea ce priveşte succesul în lucrare?

Crezi că trebuie să-ţi schimbi felul de vorbire (cu întrebări în loc de sfaturi)?

Domnul să te facă ,,pescar de oameni“!

Te aștepți să ai eşec?

„Mare putere

are

rugăciunea fierbinte

a celui neprihănit!”

Iacov 5:14b

Ar trebui să ştii că orice creştin pe care Domnul îl cheamă spre calea lăuntrică, este inevitabil un creştin plin de confuzii şi îndoieli, şi unul, care a avut eşec (şi care va avea eşec), în privinţa acestui fel de rugăciune mai profund. De fapt, ajungi să ai impresia că Domnul nu te mai ajută în rugăciune aşa cum a făcut-o. Simţi că pierzi timpul şi că nu înaintezi deloc.

Urmează confuzia şi nedumerirea. Cu toate acestea, nu te opri, şi nu lăsa pe nimeni, nici chiar pe cineva care este mai vechi în credinţă decât tine, să te oprească din a căuta o relaţie mai profundă cu Domnul tău.

Ce se întâmplă de fapt în viaţa ta? Ai întradevăr eşec? Deloc. Domnul te cheamă să umbli prin credinţa în prezenţa Sa divină. Aruncă-te în adâncul tandru al Domnului tău, având o viziune simplă a Lui şi o dragoste mare pentru El – cum are un copilaş pentru mama sa.  Spiritul ar trebui să devină umil în prezenţa lui Dumnezeu ca un copilaş, şi ca un cerşetor. Este uşor de avut o asemenea relaţie cu Domnul tău – mai ales în perioade care se consideră a fi pline de eşec. De asemenea, este cea mai sigură relaţie pe care o poţi avea cu El.

Nivelul de rugăciune pe care îl cauţi este lipsit de imaginaţia care hoinăreşte şi de analiza mintală. Aceste două activităţi îţi distrag atenţia atât de mult, şi te pot conduce la speculaţii şi introspecţie… mai ales în perioade de eşec! Ţi-aş aminti ca să-i dea cele zece porunci, Domnul l-a chemat pe Moise pe un munte. Acolo, timp de câteva zile, Domnul i-a arătat gloria Sa măreaţă. Aş face o paralelă. De obicei, la începutul umblării creştine, Dumnezeu te va duce la şcoala iubirii cunoştinţei şi la şcoala legilor lăuntrice. Apoi va face să vină peste tine întunericul şi seceta spirituală. Dar de ce aduce seceta spirituală? Din acelaşi motiv pentru care ne-a făcut să cunoaştem dragostea,  ca să ne apropiem de El.

Da, seceta şi eşecul ne apropie de Christos aşa cum o face atingerea dragostei şi a tărâmurilor nevăzute. Domnul îţi aduce seceta pentru că ştie foarte bine: nu prin judecata sau efortul tău vei ajunge să fii aproape de El. Tu nu poţi să faci nimic care să te apropie de El, sau care să-L apropie pe El de tine. Nu! Nimic! Eforturile tale nu te vor ajuta să înţelegi căile Sale înalte şi preamărite.

Atunci cum vei învăţa? Prin abandonare umilă faţă de voia Sa. Aşa vei începe. Noe este un exemplu perfect al acestui lucru. A fost considerat nebun de către lume. Mai târziu, când întregul pământ a fost acoperit de ape, el se găsea fără pânze şi fără vâsle pe o mare înfuriată. În orele acelea întunecate a umblat numai prin credinţă. Să nu crezi că ştia ce vroia Dumnezeu. Nu ştia.

Atunci, pe cât se poate, fii răbdător. Să nu-ţi pese de secetă şi eşecuri. Nu renunţa la căutarea unei rugăciuni mai profunde. Indiferent de câtă secetă şi eşecuri vei avea parte. Umblă cu o credinţă fermă, murind faţă de sine şi faţă de toate celelalte eforturi naturale depuse pentru a-L cunoaşte. Ţine minte, El nu poate greşi, şi nici nu îţi vrea decât binele.

 Nu te-ai gândit vreodată că cineva trebuie să sufere atunci când moare? Cât de bine este folosit timpul atunci, când eşti în secetă, fără cuvinte, supus, totuşi stând şi aşteptându-L pe El! Iată ceva de care ar trebui să ţii cont: binecuvântarea divină nu se manifestă prin cele cinci simţuri ale tale.

Atunci cum se manifestă binecuvântarea divină? Din nou, răspunsul este adânc înlăuntrul tău. De aceea, vino la El, tăcut, crezând, suferind şi cu răbdare. Înaintează cu încredere. Odihneşte-te în El, şi lasă-te călăuzit de mâna Lui.  Acest lucru este mai bun decât toate bunurile din lume.

Priveşte la un bivol cum rumegă mâncarea. Se pare că nu face nimic şi nu se alege cu nimic, totuşi face ceva foarte important. Poţi spune că este un eşec? Nu este! Ţine minte, bivolul nu se alege cu nimic din porumbul pe care îl mănâncă, dar stăpânul primeşte un dar mare, şi stăpânul se bucură de creşterea bivolului. Dacă umblarea ta după Christos este curată, atunci aceasta îţi este o răsplată suficientă. O sămânţă este aruncată pe pământ. În aparenţă, sămânţa este pierdută. Dar mai târziu, când vine primăvara, sămânţa creşte şi se înmulţeşte. La fel face şi Dumnezeu cu tine. Domnul îţi ia confortul şi chiar înţelegerea. Vezi că nu mai ai progres spiritual. Într-un fel, aşa este! Totuşi, lasă să treacă timpul, şi vei vedea adăugându-se bogăţie pe care nici nu ai sperat-o.

Nu te ruşina dacă nu poţi ajunge la ceea ce ai dorit în privinţa acestei rugăciuni mai profunde. Păstrează-ţi pacea, şi stai înaintea Domnului. Perseverează. Încrede-te în harul Lui nemărginit, ca şi cum nu ai avea vedere. Fă-o fără să te gândeşti sau să judeci prea mult. Lasă-ţi viaţa în mâinile Lui bune, părinteşti, decizând să nu faci nimic decât ceea ce este voinţa şi plăcerea Sa divină.

(Ghidul Spiritual de Michael Molinos)

Ce înseamnă această rugăciune pentru tine?

Cum te rogi?

Ioan 16:33b

,,Eu am biruit lumea.“

 

Biruieşte prin rugăciune!

 

Doamne Isuse,

Tu eşti viaţa mea, şi primesc lucrarea triumfătoare a învierii tale prin care am fost şi eu înviată la o viaţă nouă, murind zilnic faţă de păcat şi trăind cu Dumnezeu. Pot să domnesc în viaţă doar cu Tine.

Sfinţenia şi umilinţa, curăţia şi adevărul sunt lucrurile pe care le caut.

Recunosc domnia şi autoritatea Ta, victoria veşnică asupra celui rău şi mă bucur de lucrarea înălţării Tale la dreapta Tatălui. Cred că l-ai dezarmat pe Satan şi puterile întunericului şi ai primit autoritatea peste tot ce este în cer şi pe pământ.

Mă supun ca să ai stăpânire deplină peste viaţa mea, peste familia mea, peste casa mea, peste locul meu de muncă, peste biserica Ta, etc.

Te rog să mă ocroteşti în lupta de fiecare zi cu păcatul.

Mulţumesc că eşti mai puternic în mine decât este cel rău.

Fie şi ruga ta: Duhule Sfânt, mulţumesc că eşti sfătuitorul meu, mângâitorul meu, tăria mea, călăuza mea. Mulţumesc că m-ai pecetluit în Cristos. Mulţumesc că mă călăuzeşti în tot adevărul Scripturilor, mă ajuţi să înţeleg umblarea prin credinţă şi chemarea la sfinţenie. Vreau să fiu umplută de puterea Ta ca să biruiesc orice ispită.

Domnul să-ţi asculte rugăciunea!

 

Cum îndrăzneşti când ai necazuri?

Ioan 16:23-33

Ioan 16:33a 

,,V-am spus aceste lucruri

ca să aveţi pace în Mine.

În lume veţi avea necazuri; dar

îndrăzniţi,

Eu am biruit lumea.“

 

 

Creştinii trebuie să se aştepte la împotrivire din partea lumii. Ei sunt chemaţi să dovedească biruinţa asupra lumii prin vieţile lor transformate prin puterea Duhului Sfânt şi prin vorbirea lor cu har. Ei aduc viaţă unde este moarte, lumină unde este întuneric, linişte şi pace unde este ceartă şi neînţelegere.

 

Noi nu avem, în noi înşine, putere să biruim păcatul, dar Duhul Sfânt ne ajută.

Duhul Sfânt ne ajută să înţelegem pe Fiul şi suferinţa Lui pentru oameni.

Bucuria este asociată deseori cu durerea. Durerea este trecătoare, bucuria este veşnică.

Nimeni nu ne poate lua bucuria Domnului din inimă.

Ne bucurăm de învierea Lui glorioasă, ne bucurăm la gândul că-L vom vedea pe Domnul şi vom petrece o veşnicie împreună cu El şi aleşii Lui.

Ne bucurăm de prezenţa Lui în viaţa noastră, clipă de clipă.

Noi nu înţelegem de multe ori slăbiciunea umană şi nici testarea credinţei.

Credinţa fără umilinţă (smerenie) este mândrie.

De multe ori la testul ,,crucii“, credinţa cade, dar un credincios adevărat îşi reînnoieşte credinţa la ,,înviere“.

Care sunt lucrurile pe care ţi le-a spus Domnul?

Dacă le cunoşti, cum te ajută să fii biruitoare şi roditoare?

 

Duhul Sfânt ne învaţă cum să ne rugăm pentru noi şi pentru alţii

după voia lui Dumnezeu.

 

Cum vorbeşti cu Tatăl tău?


Ioan 15

 

Ioan 15:1b 

,,Tatăl meu este Vierul.”

 

Sfinte Tată,

sunt nespus de onorată să am pe cineva atât de mare şi de  puternic lângă mine. Într-o lume aşa de nesigură Tu eşti siguranţa mea. Tu eşti viaţa mea. Rămânerea mea în Tine îmi asigură viaţă şi rodire. Pentru că Tu eşti cu mine, vreau din viaţa pe care Tu mi-o dai, să dau şi altora.

Mulţumesc că mă ajuţi să rămân indiferentă la ura lumii. Şi pe Tine Te-au urât. Vreau să învăţ mereu şi mereu să răspund cu dragostea Ta, să aleg să iert, să iubesc, să zâmbesc, să fiu înţelegătoare, să trec cu vederea, etc.

Mulţumesc că îmi dai linişte şi putere de acceptare a situaţiilor şi a oamenilor pe care Tu îi trimiţi în viaţa mea. Mulţumesc că mă ajuţi să tac, să nu critic, să nu mă supăr, să vorbesc frumos, să nu mă apăr, să nu mă dezvinovăţesc, să nu mă mânii, etc.

Vreau să trăiesc în umilinţă acceptând pe toţi cei din jurul meu aşa cum sunt şi să-i iubesc cu iubirea Ta. Vreau să mă rog mai mult atât pentru mine ca să stau în ascultare de Tine cât şi pentru alţii fie că sunt credincioşi fie că sunt necredincioşi.

Mă rog ca inima mea să bată cum bate inima Ta.

Ura este un păcat. Să nu se alipească de mine în nici o formă de ură, de indiferenţă faţă de anumite lucruri sfinte sau persoane, sentimente sau vorbe nestăpânite, tulburare, etc.

 

Tu iubeşti neprihănirea şi urăşti nelegiuirea,

de aceea Dumnezeu te-a uns cu un untdelemn de bucurie!

 

 

Cum te rogi pentru vorbirea ta?

Te rogi pentru vorbirea ta?

 

„Mare putere are

rugăciunea fierbinte

a celui neprihănit!”

Iacov 5:14b

 


 

Doamne,

binecuvântează gura mea ca să vorbesc numai cuvinte care aduc viaţă, linişte, pace, bucurie şi zidire sufletească.

În primul rând, Te rog să mă ierţi pentru că vorbirea mea a adus moarte de multe ori în trecut. Am fost nestăpânită şi obraznică (amintirile mă năpădesc). Te rog să mă ajuţi să repar ce se mai poate în relaţii cu cei pe care i-am rănit. Descopere-mi păcatul meu căci vreau să fiu iertată şi eliberată ca Tu să mă poţi folosi în Împărăţia Ta.

Vreau să dau şi eu iertare celor ce mi-au greşit de aceea Te rog pune pace între mine şi toţi ceilalţi.

Doamne, învaţă-mă să pun gânduri bune (dragostea şi Cuvântul) în mintea şi inima mea căci din prisosul inimii vorbeşte gura (Matei 12:34b). Fie vorbirea mea fără cârtiri şi fără şovăieli (Filipeni 2:14). Fie vorbirea mea aducătoare de vindecare, încurajare, mângâiere, confort, linişte, bucurie, speranţă, înţelepciune, adevăr, dragoste. Ajută-mă să spun lucruri care sunt adevărate, nobile, drepte, curate, plăcute, de valoare, vrednice de laudă, vrednice de cinste. Fă din vorbirea mea o vorbire înţeleaptă însoţită de dragoste şi umilinţă. Aminteşte-mi să nu pun în cuvinte orice gând ce îmi trece prin minte ci să mă rog pentru timpul potrivit (Proverbe 29:11). Pune pe inima mea mai mult rugăciunea decât vorbirea. Mă înfior la gândul că voi da socoteală pentru orice vorbă (Matei 12:36), de aceea caut să mă feresc de poveste multă. Nu vreau să sufăr consecinţele nestăpânirii mele.

Tată, ajută-mă să pot spune: „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!” Psalmul 19:14

 

O vorbă bună înseninează faţa!

Cum te rogi pentru lucrarea mâinilor tale?

 „Mare putere are

rugăciunea

fierbinte

a celui neprihănit!”

Iacov 5:14b

Doamne, binecuvântează lucrarea mâinilor mele! Mă rog ca lucrul meu să fie recunoscut, apreciat şi răsplătit financiar. Luminează-mă în lucrul meu, arată-mi noi căi de îmbunătăţire şi descopere-mi ce nu-i bine. Dă-mi putere şi energie să fac un lucru bun. Ajută-mă să am succes, împlinire şi satisfacţie chiar dacă uneori este greu. Ajută-mă să-mi amintesc că oriunde se munceşte este şi câştig dar oriunde numai se vorbeşte este lipsă (Proverbe 14:23). Binecuvântează oamenii alături de care muncesc şi fă-ne o binecuvântare unii pentru alţii. Mulţumesc pentru calităţile şi darurile pe care mi le-ai dat. Învaţă-mă cum să le folosesc cu excelenţă şi să slujesc altora cu umilinţă şi bucurie. Deschide oportunităţi pentru mine ca să slujesc după puterea şi darurile pe care mi le dai şi închide uşile pe care nu ai vrea să merg.

Dă-mi înţelepciune şi direcţie clară. Îmi încredinţez lucrările în mâna Ta ca să-mi izbutească planurile (Proverbe 16:3). Ajută-mă să mă bucur de lucrul mâinilor mele şi să fac ceea ce iubesc. Îmi doresc să fiu sârguitoare şi plină de râvnă cu duhul, slujind cu bucurie Domnului (Romani 12:11). Fă-mi trecere înaintea altora şi fă-mă o binecuvântare pentru mulţi.

 

Domnul să binecuvânteze lucrarea mâinilor tale!

Cunoşti o persoană blândă?

Roada Duhului este blândeţea

 

Ce este Blândeţea?

 

 

Ioan 14:26   ,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este blândeţea.

Blândeţea arată prezenţa Domnului în viaţa unui credincios .

Blândeţea pare cea mai fragilă roadă, totuşi se dezvoltă în adâncimi formând

rădăcini puternice. Blândeţea este un spirit supus care nu intră în competiţia afirmării de sine. Este opusul mândriei. Este umilinţă.

Aşa cum ne încredem în Dumnezeu pentru celelalte roade, trebuie să ne încredem în Dumnezeu că poate să lucreze în noi şi blândeţea prin puterea Duhului Sfânt.

Omul blând nu ţine resentimente şi judecăţi pentru suferinţele lui, ci le duce la crucea Domnului. El renunţă chiar la bunurile lui pentru că ştie că nimeni nu-i poate lua ce are el mai de preţ.

Blândeţea acceptă suferinţa şi lasă în mâna Domnului toate grijile şi îngrijorările. Nu-şi plânge de milă ci îşi găseşte refugiul în Domnul. Blândeţea se bazează pe  credinţă! Credinţa dă putere în suferinţă. Blândeţea îşi dezvoltă adânc rădăcinile în pământul fertil al credinţei. Credinţa este convinsă că absolut orice ni se întâmplă în viaţă este permis de Dumnezeu, şi că El este în stare să ne ajute în orice situaţie. Credinţa are încredere că Dumnezeu se luptă pentru credincios.

Blândeţea creşte odată cu maturizarea credinciosului. Cu cât avem capul mai plecat către Domnul în umilinţă, cu atât rodeşte mai mult blândeţea.

Numai când ne odihnim în Dumnezeu putem avea încredere în suveranitatea Lui. Ştim că El este în control în orice situaţie ne-am afla.

Acceptarea vieţii aşa cum este ea, dovedeşte inima transformată de Duhul Sfânt.

 

Domnul Isus a zis:

,,Învăţaţi de la Mine căci Eu sunt blând şi smerit cu inima”.

Matei 11:29