părinţi

by

Crăciunul meu

viorel iuga“Crăciunul meu”

*

De Viorel Iuga

*

Meditând la a Ta-ntrupare,

La tot ce a însemnat,

Am încondeiat în versuri,

Ce nu s-a mai spus vreodat.

*

Am aflat cu bucurie ca s-a scris mult despre stea,

Despre îngerii ce-n glorie an cântat nasterea Ta.

*

Despre magii de departe, despre darurile lor,

Despre ura de aproape, despre umilii pastori,

*

Multi au cântat dedicarea sfintilor, umili parinti,

Criticat-au nepasarea preotilor ,,supersfinti”.

*

Scrise-s multe si frumoase, si se scriu mereu, mereu,

Însa nimeni n-a scris, Doamne, cum a fost ,,Craciunul meu”.

*

Într-o zi, nu o zi mare, am vazut ca-s pacatos,

Am simtit atunci nevoia, dupa harul lui Hristos.

*

Am privit spre El cu ruga sufletului ce-mi ofta,

Implorând în umilinta ,,Doamne, da-mi iertarea Ta”.

*

Ce adânca bucurie am simtit atunci îndata,

Inima din grea robie s-a simtit eliberata.

*

Am gustat a Lui iertare… Si de-atunci eu cant mereu,

Nu-i mai mare sarbatoare, cum a fost ,,Craciunul meu !”

by

Păcatul şi sfinţenia

17 fIsaia 6:3

*

„Sfânt,

Sfânt,

Sfânt

este

Domnul oştirilor.”

*

Învaţă pe copilul tău sau al altora, ce este păcatul, cum să recunoască şi să mărturisească păcatul. Inima lui Isaia a fost plină de bucurie când a fost iertat de păcat. Dumnezeu l-a ajutat să vadă că El este Sfânt. În prezenţa lui Dumnezeu (care este fără păcat), Isaia a putut să vadă păcatul lui. Dumnezeu este bun în toate timpurile şi iartă pe păcătoşi. Recunoaşterea păcatului nu este un lucru natural, uşor, normal. Răspunsul natural este negarea sau învinovăţirea altora. Învaţă pe copil să explice ce a făcut rău (am spart un geam), apoi să spună „îmi pare rău” şi „te rog iartă-mă”. Iartă şi disciplinează după gravitatea faptului. Evită reacţiile care pot aduce frica sau nemărturisirea răului în viitor. Nu fă să pară mai grav decât este, pentru că va urma o altă greşeală în curând. Nimeni nu are copii perfecţi. Tu vrei binele copilului tău şi doreşti ca el să recunoască că a păcătuit (greşit), că trebuie rezolvată problema (păcatul), că nu trebuie să mintă (păcat), nici să ascundă realitatea. Învaţă pe copilul tău să spună mai des (ori de câte ori e nevoie), „îmi pare rău că am greşit” şi „te rog, iartă-mă”. Odată cu încurajările tale vei descoperi că va spune „am fost nervos”, „am fost egoist”, urmate de recunoaşterea lucrurilor care ar putea fi îndreptate: „trebuia să fiu mai răbdător”, „trebuia să mă gândesc şi la alţii”. Această purtare va dezvolta în copil un model de ascultare de părinţi şi de Dumnezeu.

Acţiunile tale vor învăţa copilul. Dacă tu eviţi să recunoşti păcatul sau responsabilităţile tale, dacă te scuzi când întârzii, dacă eşti iritată, neprietenoasă, geloasă, copilul te observă. Cea mai bună învăţătură pentru copil este modelul părintelui.

Foloseşte exemple din Scriptură ca să explici ce este păcatul. De exemplu: Adam a aruncat vina pe Eva (Genesa 3:12), Moise a fost încăpăţânat (Exod 3:11-4:17), David nu a folosit puterea lui spre a face bine altuia şi a pierdut încrederea poporului (2 Samuel 11:2-5), Iona a fost nervos (Iona 1-4), Petru a făcut o promisiune şi a călcat-o (Marcu 14:29-30, 72), Pavel a recunoscut păcatul lui (Romani 7:15-24). Folosind Biblia îl ajuţi pe copil să vadă răspunsul Domnului la păcatul omului. Viaţa de fiecare zi ne ajută să vorbim despre păcat, mărturisire şi iertare. Când vorbeşti despre iertarea altora şi ceri altora iertare, copilul va înţelege că păcatul este serios, grav. Va ajunge să înţeleagă că are nevoie de Domnul mai mult decât de un prieten, va ajunge să înţeleagă că are nevoie de un Salvator din păcat şi din robia păcatului. Nu amâna rezolvarea problemei pe mâine.

Doamne, iartă-mi păcatele şi binecuvântează inima mea!

by

Thanksgiving, no black Friday

La vremea înserării…

*

*

Cu ochii blânzi, ușor încețoșați

Privim la binecuvântările primite

Și ne uimim, cum au trecut ca-n zbor,

Atâția ani și visuri împlinite.

*

Copiii ne-au crescut și sunt maturi

La rândul lor având și ei vlăstare,

Ce-ncoronează capul nostru alb,

Cu bucurii și binecuvântare.

*

Și cât de minunat a conceput

Părintele ceresc a vieții roată,

Ești tânăr, plin de zel și-apoi matur

Dar, prea curând, doar alții te mai poartă…

*

Cuvântul sfânt vorbește, însă, clar

Cum că la bătrânețe-n noua haină,

Cei ce-s aleși sunt încă plini de suc

Și verzi. Chiar dacă în viața lor e toamnă…

*

Dar, ce frumoasă-i toamna cu Isus

Și câtă frumusețe e-ntr-o frunză,

Ce-a ruginit ușor în vii și-n duzi,

Dar… încă luminează și din umbră…

*

Așa sunt cei ce-n Domnul se încred

Privind spre orizont cu bucurie

Și pentru care cerul nu-i noros

Ci-i plin de o culoare azurie.

*

Mai multe flori și frunze am păstrat

Cu dragoste-n ierbarul vieții mele

Și nu arareori îl răsfoiesc

Când amintiri mă copleșesc rebele.

*

Părinți, bunici, mătuși și unchi iubiți,

Privesc acum din ceruri a lor muncă,

Cu bucurie că au împlinit,

În viața de aici sfânta poruncă.

*

Aceștia sunt cei care-n viața mea

M-au învățat și m-au hrănit la vreme,

Cu tot ceea ce fost-a necesar,

Pentru-a străbate ceasurile grele.

*

La ceasul înserării-Ți mulțumim

Ne-ai copleșit cu binecuvântare.

De-aceea, toți bunicii azi rostim :

”Slăvit să fii în veci, al nostru Soare !”

*

Aurelia Gabor, Vancouver, WA august 2012

 

by

Slujeşti cu bucurie?

Ioan 13

Ioan 13:5

„Isus a turnat apă într-un

lighean şi a început să spele

picioarele ucenicilor

şi să le şteargă

cu ştergarul cu care S-a încins.“

*

Domnul Isus a spălat picioarele ucenicilor cu bucurie.

Domnul a dat acest privilegiu părinţilor: să ajute copiii să experimenteze bucurie în slujirea, servirea altora cu o atitudine de umilinţă şi respect. Nu este un impuls natural pentru un copil ca să-i ajute pe alţii. Dă-i ocazii să ajute pe alţii cât poţi de repede. Creşte-i treptat responsabilităţile în casă.

Învaţă-l cum se fac lucrurile, deoarece el nu ştie. Nu uita că vrei să-l înveţi să slujească cu bucurie, nu vrei să pui poveri pe umerii lui. Copilul observă o atitudine egoistă la părinţi şi începe să se plângă, să fie dezinteresat şi nu mai cooperează cu tine. Păzeşte-te de pornirea ta de a face din nou lucrurile făcute de copil. Nu trebuie să fie perfecte sau cum faci tu. Mai degrabă laudă-l că este un ajutor bun.

Fiind blândă cu observaţiile vei încuraja eforturile copilului. Prin practicare îşi va dezvolta aptitudinile.

Cântă cu copilul tău când lucraţi împreună şi vorbeşte cu el despre anumite nevoi. Lucraţi cu bucurie. Roagă-te ca el să observe nevoile altora. Laudă-l când are o iniţiativă bună.

Un copil care învaţă să vadă nevoile altora şi îşi foloseşte responsabil calităţile, deprinderile şi ştiinţa lui, este o plăcere pentru Dumnezeu, pentru părinţi, pentru alţii şi pentru el.

Domnul să te binecuvânteze cu bucurie în slujirea ta!

by

Dragostea este Apă Vie

Ioan 4:1-14 

Domnul Isus şi Samariteanca

Ioan 4:14

„Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete. Ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un

izvor de apă,

care va ţâşni în viaţa veşnică.”

*

Domnul a iubit-o pe samariteanca de la fântână aşa cum era, păcătoasă.

Spune copilului tău că îl iubeşti.

Dragostea este cea mai mare nevoie a omului. Casa în care dragostea este condiţionată sau este puţină, sau lipseşte complet, nu este fericită, nici sănătoasă. Copilul învaţă dragostea prin observaţie şi experienţă. Nu-i de ajuns să ştie, ci vrea să audă şi să vadă. Femeia de la fântână nu a fost iubită în cetatea ei (s-a dus singură după apă). Viaţa ei s-a schimbat când L-a întâlnit pe Isus. Domnul a ştiut păcătele ei, dar a iubit-o aşa cum era.

Numai când iubeşti pe cineva aşa cum este, poţi să-l ajuţi.

Domnul Isus ne iubeşte aşa cum suntem. Un copil trebuie să ştie că îl iubeşti chiar dacă este neascultător şi rău. Trebuie să-i spui că nu-i bine ce a făcut rău, dar niciodată să nu-i spui că nu îl iubeşti.

Nu orice părinte are o dragoste mare faţă de copilul lui şi lucrul acesta se vede şi se simte. Nu poate fi ascuns pentru multă vreme. Mulţi copii spun că părinţii nu i-au iubit cu adevărat, nu i-au acceptat şi nu au fost mândri de ei.

Eşti tu dezamăgită pentru că ai vrea copilul tău să fie altfel? Să arate altfel? Seamănă cu cineva din familie care nu-ţi place? Ai vrut să fie fetiţă sau băiat? Crezi că nu-i îndeajuns de deştept? Te deranjează temperamentul lui? Ai resentimente pentru că îţi ia timpul şi energia? S-a născut acest copil înainte de căsătorie? S-a născut cu un handicap? Eşti supărată că din cauza lui nu ai terminat şcoala? Este problema financiară o povoară pentru tine? Eşti supărată pe copil pentru că iubeşte mai mult socrii decât pe părinţii tăi? Iubeşti tu copilul numai când te ascultă şi îţi primeşte sfaturile?

Încearcă să fii onestă. Du-te la Domnul în rugăciune şi cere ajutor. Cere Domnului să pună dragoste în inima ta pentru copilul tău. Începe să iubeşti necondiţionat pe copilul tău şi arată aceasta prin vorbe, acţiuni şi atitudini. Schimbarea poate aduce o nouă atmosferă în casa ta aşa cum a adus şi în oraşul femeii samaritence.

Domnul te iubeşte fără nici o condiţie, odihneşte-te în braţele Lui!

by

Lumina sau întunericul?

1 Ioan 2:1-17

,,Copilaşilor vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos, cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: ,,Îl cunosc“, şi nu păzeşte poruncile Lui este un mincinos, şi adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită. Prin aceasta ştim că suntem în El. Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus. Preaiubiţilor, nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche pe care aţi avut-o de la început. Porunca aceasta veche este Cuvântul pe care l-aţi auzit. Totuşi vă scriu o poruncă nouă, lucru care este adevărat atât cu privire la El cât şi cu privire la voi; căci întunericul se împrăştie şi lumina adevărată şi răsare chiar. Cine zice că este în lumină şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric până acum. Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi în el nu este nici un prilej de poticnire. Dar cine urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii. Vă scriu copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele lui. Vă scriu părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V-am scris părinţilor fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris tinerilor, fiindcă sunteţi tari şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi aţi biruit pe cel rău.“

Este cu neputinţă să nu păcătuim. Cristos este singurul fără păcat.

Bucuria noastră este că avem un Mijlocitor la Tatăl, pe Isus Cristos, Cel neprihănit, care a murit pentru păcatele noastre. Odată cu creşterea noastră în cunoaşterea Lui, creşte înţelegerea noastră cu privire la poruncile Lui şi dorinţa de a le păzi. Umblarea noastră în adevărurile pe care le ştim este dovada că Îl iubim pe Domnul.

Cum mulţumeşti tu Domnului pentru iertarea zilnică pe care o primeşti?

Cum dovedeşti că îi iubeşti pe alţii? Asculţi porunca Lui?

Ce înseamnă să urăşti pe alţii? Cum biruieşti tu pe cel rău?

 

Domnul să te păzească de întuneric în relaţii

şi să te ajute să biruieşti pe cel rău!

 

by

Este credinţă în inima ta?

Ioan 20:1-9
*

Ioan 20:8 

,,Celălalt ucenic

a intrat,

a văzut,

şi a crezut.“

*

Fiecarea ia decizii pentru sine.
Învaţă pe copilul tău sau al altora despre relaţia lui cu Dumnezeu. Relaţia lui cu Dumnezeu îl va ajuta să ia decizii bune în viaţă. Te-ai gândit că învăţăturile pe care le-ai dat copilului pot fi folosite de Duhul Sfânt să pregătească inima lui pentru primirea Domnului ca Mântuitor? Ca şi părinţi creştini, toţi ne dorim şi aşteptăm ziua când copiii vor face un legământ cu Domnul. Copilul a auzit acasă, la şcoală, la biserică, la radio şi televizor despre Domnul. Tu poţi să pregăteşti şi să încurajezi, dar nu poţi lua decizii pentru copilul tău. Oricât îţi doreşti să-l vezi împăcat cu Domnul, nu-l împinge să facă ceva sub presiune. Copiii caută să placă părinţilor, şi uneori ştiu ce vor părinţii. Lasă-L pe Duhul Sfânt să folosească Cuvântul, şi să-l aducă pe copil de bunăvoie la răspunsul corect. Un început cu incertitudini nu e bun.

Când Duhul Sfânt lucrează în inima unui copil se vede. Copilul este gata să facă un angajament pe viaţă. Unii copii, foarte devreme în viaţă, fără să înţeleagă bine, au dorinţa să urmeze pe Domnul. Nu descuraja micuţul interesat. Cu multă sensibilitate, discută cu copilul despre ceea ce înseamnă să fii copilul lui Dumnezeu. Dacă este gata, roagă-te cu el să-L primească pe Isus în viaţa lui. Cu timpul va creşte în cunoştinţa şi înţelegerea Scripturilor. Domnul nu aşteaptă ca un copil să aibă o deplină cunoştinţă a adevărului.

Domnul a zis: ,,Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi…“ Matei 19:14
Cere Domnului să pregătească inima copilului tău, roagă-te şi încrede-te în Dumnezeu pentru viitorul lui.

Roagă-te şi încrede-te în Domnul pentru viitorul tău!

Alege astăzi să crezi Cuvântul lui Dumnezeu!

by

O inimă recunoscătoare

Ioan 19
Aduci Domnului mulţumirile tale?
Ioan 19:39 

*

,,Nicodim

a venit şi el

*

şi a adus…“

*

Nicodim a adus la mormânt mir şi aloe, ca expresie a iubirii şi mulţumirii. Practică mulţumirea cu copilul tău.
Spune-i cum şi când să mulţumească. Ca să stabileşti obiceiuri bune trebuie timp. Spune copilului că aştepţi de la el să spună ,,mulţumesc“ ori de câte ori primeşte ceva (un lucru mic sau mare, un ajutor). Ajută-l să-şi amintească acasă mai mult decât între oameni.

Să nu fii descurajată sau nervoasă dacă nu-şi aduce aminte să mulţumească. Spune tu ,,mulţumesc“ câteodată, fără să atragi atenţia prin observaţii în public.
Dacă vei continua să-l înveţi cu dragoste şi vei aprecia când spune ,,mulţumesc“, vei avea roade.

Ceea ce părinţii doresc mai mult decât o vorbă, este o inimă recunoscătoare. Şi acest lucru se învaţă când vedem câte daruri minunate avem de la Domnul şi aducem mulţumire Domnului.

Mulţumeşte Domnului în fiecare seară pentru ce a făcut şi ţi-a dat peste zi. Mulţumeşte pentru protecţia lui Dumnezeu, pentru cei din jur, pentru frumuseţea naturii, etc.
Ajută-l pe copilul tău sau al altora să vadă bogăţia vieţii.
Când copilul nu e de faţă, roagă-te Domnului să dezvolte El în copil această calitate. Noi putem ajuta, dar Domnul este Cel ce schimbă inima.

Orice părinte îşi doreşte să crească un copil cu o inimă mulţumitoare care atunci când va creşte mare, va recunoaşte darul (Domnul Isus) şi va spune lui Dumnezeu (Dătătorul) ,,Mulţumesc“, din toată inima.

Domnul să-ţi dea o inimă recunoscătoare!

Tu învaţă să vezi şi să te bucuri de bogăţiile vieţii,

în fiecare zi!

 

by

Ce îi înveţi pe copiii din jurul tău?

 

1 Ioan 4:8b  

,,Dumnezeu

este

dragoste.”

 

Învaţă pe copilul tău sau al altora că Dumnezeu este dragoste. El este originea şi sursa dragostei.

Domnul Isus vrea ca noi să cunoaştem dragostea lui Dumnezeu şi să-i iubim pe alţii.

Copiii au nevoie de aprobarea, acceptarea şi dragostea părinţilor şi bunicilor.

Când ascultă şi iubesc pe alţii, vor să fie recunoscuţi.

Când copiii nu sunt iubiţi şi apreciaţi, ei nu pot înţelege nici dragostea lui Dumnezeu.

Este important pentru părinţi să-şi amintească nevoia copiilor de a auzi mereu şi mereu că sunt iubiţi de părinţi şi de Domnul. Spune-i copilului tău că este darul lui Dumnezeu pentru tine şi societate. Anii trec repede aşa că ocupă-te acum de copil.

Gândeşte-te în fiecare seară cum ai comunicat cu copilul tău. Cât timp a fost instrucţie? Cât timp a fost corectare? Cât timp a fost încurajare şi acceptare? Cât timp a fost apreciere şi mulţumire?

Tu eşti un model pentru el şi mâine se va purta ca şi tine în relaţiile lui.

Cum apreciezi şi încurajezi copilul tău?

Ştie copilul tău că îl iubeşti? El nu poate trăi fără dragoste! Nici tu!

Învaţă pe alţii prin purtarea ta, că

Dumnezeul tău este dragoste!

 

by

Vrei să mori sătul de bogăţie?

1 Cronici 29:28a

,,David a murit la

o

bătrâneţe fericită,

sătul de zile,

de bogăţie

     şi de slavă.”

Ce a spus Dumnezeu despre moartea lui David?

Ce vrei să spună Dumnezeu despre moartea ta?

David a murit sătul de bogăţie.

A avut aur şi argint. A vrut să construiască Templul pentru Dumnezeu. Dumnezeu i-a zis să nu construiască un Templu pentru El, ci, să fie templu pentru El. Noi nu avem nevoie de clădiri mari ci de trupuri mai bune care să fie temple pentru Duhul Sfânt. Deşi David a avut aur şi argint, bogăţia lui a fost alta: credinţa, familia, libertatea, roada şi favoarea lui Dumnezeu.

  1. Credinţa este cel mai preţios lucru. David a avut credinţă. Vedem din ceea ce a rămas scris pe paginile Scripturii. Şi eu sunt bogată căci am credinţă.
  2. Familia este un lucru preţios. David a iubit familia lui. A suferit pentru familia lui, dar atenţia lui nu a fost la relele ce au fost făcute, ci, la ceea ce a făcut Dumnezeu. Şi eu sunt bogată căci am o familie. Pot spune că nu dau familia mea pentru un oraş întreg. Nu mi-e ruşine de familia mea chiar dacă avem probleme. Fiecare familie are probleme mai mici sau mai mari. Să nu ne ruşinăm, ci, să ne mărturisim păcatele şi să ne îndreptăm. Mărturisirea păcatului lui David a rămas scrisă pentru toţi cei ce citesc Biblia (Psalmul 51). Căderea lui David este o mare binecuvântare pentru noi pentru că ne învaţă ce să facem când cădem. Ce mare binecuvântare să lucrez cu familia mea. Stau în familia mea, nu fug când diavolul mă îndeamnă să părăsesc familia. Sunt bogată pentru că am nepoţi şi nepoate. Poate spui că nu ai familie, dar ai o biserică. Ea poate să fie familia ta. Sunt bogată că am biserică. Stau în biserica mea nu fug când diavolul mă îndeamnă să părăsesc biserica. Dacă Domnul ţi-a dat o familie, ţi-a dat o biserică, ţi-a dat Duhul Sfânt ca mângâietor, ţi-a dat prieteni în biserică, sănătate etc., cum mulţumeşti pentru bogăţia pe care o ai? Cum mulţumeşti pentru prietenia cu Cristos? Ce minunat prieten şi frate avem în Cristos!
  3. Libertatea este o bogăţie. Dumnezeu ne-a făcut liberi prin credinţa în Cristos. Adevărul ne face liberi. Sunt bogată că am primit libertatea lui Cristos.
  4. Roada pe care o aducem este o bogăţie. David a adus roadă prin scrierile lui. Ce minunată roadă avem în Psalmul 23. Noi vrem să vedem pe alţii mântuiţi. Ne bucurăm să ajutăm, să încurajăm, să binecuvântăm. Este mult de lucru. Ne rugăm ca nici unul din familia noastră, dintre vecini, colegi, oameni din jur să nu rămână nemântuiţi. Doamne, fă-mă bogată în fapte bune şi în rugăciune.
  5. Favoarea lui Dumnezeu este o bogăţie. David a avut favoarea lui Dumnezeu. A cerut iertare de păcat şi a primit-o. Noi trăim în favoarea lui Dumnezeu. El este bun şi vrea să ne facă bine. Orice părinte îşi favorizează copiii. Tatăl cel ceresc ne binecuvântează cu favoarea Lui. Mă bucur să fiu aşa de binecuvântată. Dumnezeu m-a binecuvântat în multe feluri. Sunt aşa de bogată. El mi-a dat mai mult decât am visat şi am crezut. Mi-a dat lucruri pe care nici nu le merit.

 

Fie inima ta plină de adevărata bogăţie!