voia lui Dumnezeu

by

Cum te pregăteşti tu pentru Casa Domnului?

Ioan 2:17b

*

„Râvna

pentru

Casa

Ta

mă

mănâncă.“

*

Care este atitudinea ta la Casa Domnului?

Am pus această întrebare de multe ori pentru că am văzut că atât eu cât şi alţii, nu avem o atitudine corectă la Casa Domnului. Este o anumită uşurătate în purtatea noastră. Mă rog Domnului să avem respect şi umilinţă în Casa Lui. „Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa Domnului!“, era scris la intrare în multe biserici.

Ca să ne bucurăm la Casa Domnului trebuie să ne pregătim de acasă. Noi ducem toate problemele şi stările noastre cu noi chiar şi la Casa Domnului.

Cum te pregăteşti tu pentru Casa Domnului?

Iată câteva lucruri scrise în Psalmul 15 pe care le putem face:

„Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu şi spune adevărul din inimă. Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său şi nu aruncă ocară asupra aproapelui său.

El priveşte cu dispreţ pe cei vrednic de dispreţuit dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul.

El nu-şi ia vorba înapoi dacă face un jurământ în paguba lui.

El nu-şi dă banii cu dobândă şi nu ia mită împotriva celui nevinovat.

Cel ce se poartă aşa nu se clatină niciodată.“

Cum trăieşti Psalmul 15?

Doamne, cine va locui în Cortul Tău? Vrei să locuieşti în Cortul Lui? Vrei să locuieşti în locul unde este prezenţa Domnului?

Domnul să te ajute să umbli în neprihănire, să faci voia Lui şi să spui adevărul din inimă!

Pregăteşte-te pentru Casa Domnului!

by

Ungerea de sus

1 Ioan 2:18-29

,,Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trece, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. Copilaşilor, este  ceasul cel de pe urmă. Şi după cum aţi auzit că are să vină antichrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă. Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri, căci dacă ar fi fost dintre ai noştri ar fi rămas cu noi; ci au ieşit ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri. Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt, şi ştiţi orice lucru. V-am scris nu că n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi, şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr. Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Cristosul? Acela este Anticristul care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl. Ce aţi auzit de la început, aceea să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ce aţi auzit de la început, şi voi veţi rămâne în Fiul şi în Tatăl. Şi făgăduinţa pe care ne-a făcut-o El este acesta: viaţa veşnică. V-am scris aceste lucruri în vederea celor ce caută să vă rătăcească. Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o mincună, rămâneţi în El după cum v-a învăţat ea. Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El pentru ca atunci când se va arăta El, să avem îndrăsneală, şi la venirea Lui să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El. Dacă ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El.“

Ce este ungerea de sus? Ce este ungerea Duhului Sfânt? Cui îi este dată şi de ce?

De multe ori nu realizăm cât de mare nevoie avem de ungerea de sus. Cauţi ungerea de sus? Ceri ungerea de sus?

De multe ori nu realizăm cât de trecători suntem. Suntem la fel de preocupaţi de lucrurile din lume ca şi ceilalţi oameni. Domnul ne aminteşte că ceea ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii, nu este de la Tatăl.

Cum te lupţi tu cu pofta firii pământeşti?

Cum te lupţi tu cu pofta ochilor?

Cum te lupţi tu cu lăudăroşenia vieţii?

Domnul să-ţi dea ungerea Lui care te învaţă toate lucrurile!

by

Cercetează-te!

,,Matei 10:38  

Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.
Matei 16:24  

Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.”
Marcu 8:34

 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.”
Marcu 10:21  

Isus s-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”
Luca 9:23

 Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.
Luca 14:27  

Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.”

Crucea şi purtarea ei

Crucea, respectiv purtarea crucii, vin în viaţa noastră numai atunci când alegem deliberat să împlinim voia lui Dumnezeu şi să ne îndeplinim chemarea noastră specifică. Fuga de înfăptuirea voii lui Dumnezeu, nu de cunoaşterea ei teoretică, este fuga de cruce, şi îngroparea talantului are acelaşi motiv.

Evlavia nu se vede în darul pe care îl ai, ci în crucea pe care o porţi.

Caută să te apropii nu de oameni cu daruri deosebite, ci de cei care poartă crucea.

Observă diferenţa între un om care are un dar şi unul care poartă o cruce. Dacă porţi crucea, orice dar pe care îl ai, îl foloseşti pentru gloria Lui. Fără cruce tot ceea ce ai foloseşti pentru gloria ta. Fuga de cruce este fuga de a-L glorifica pe Dumnezeu. Dacă cauţi daruri şi refuzi să porţi crucea, crezi că nu eşti suficient de lăudat, de apreciat, de înălţat de oameni, şi tânjeşti după alte daruri care să realizeze tânjirile inimii tale.

Şi de ce ai căuta alte daruri, dacă cele pe care le ai nu le întrebuinţezi pentru slava lui Dumnezeu ?

De aceea iubesc crucea, căci fară ea nu pot să fac nimic pentru a-L glorifica pe Dumnezeu.

Oamenii care nu poartă crucea nu pot să nască oameni purtători de cruce.

Orice lucrare în care se implică astfel de oameni are verdictul morţii asupra ei înainte de a fi îndeplinită. Tot ceea ce vine din firea pământească este dat nimicirii. Ea se poate implica în lucrări „mari”: evanghelizare, predicare, rugăciune (în special publică), etc.

Nu aprecia oamenii după lucrările în care se implică, ci după roadele lor. Fă distincţia între lucrări şi roade. Oamenii care produc roadele firii pământeşti în viaţa lor, nu trăiesc pentru gloria lui Dumnezeu indiferent de ceea ce fac. Mulţi oameni şi multe adunări sunt moarte şi sunt în drum spre cimitir… Au nevoie de înviere, de o întâlnire cu Domnul Bisericii, dacă nu, curând vor fi îngropate. Ceremonia înmormântării a început… Se fac opriri, se roseteşte o predică, se cântă o cântare, dar e în drum spre cimitir. Tot ceea ce mai fac este să împodobească coşciugul (clădirea). Suntem într-o vale de oase uscate…

Scris de

Valentin Leonaş

by

În mâna Olarului

Ieremia 18:2-6 

„Scoală-te şi pogoară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!” Când m-am pogorât în casa olarului, iată că el lucra pe roată. Vasul pe care-l făcea n-a izbutit, cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă. „Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel!”

O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie. Amândorura le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: ,,Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.”
În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: ,,Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argila roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: ,,Nu face asta!”, ,,Nu-mi place!” ,,Lasă-mă în pace,” dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: ,,Încă nu!”. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ,,Opreşte!” Ameţesc! O să-mi fie rău!” am strigat. Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: ,,Încă nu.” M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit, şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa . ,,Ajutor! Scoate-mă de aici!”. Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: ,,Încă nu.” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft unde am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! Ei, aşa este mult mai bine m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot. Mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. ,,O, te rog, încetează, încetează”, am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: ,,Încă nu!” Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat, am insistat, am strigat, am plans, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afara şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă: ,,Oare ce are de gând să-mi mai facă?” O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ,,Uită-te la tine.” Şi m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!! El a vorbit blând: ,,Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevarat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine.”

Morala este aceasta: Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta, sfânta SA voie. Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când ţi se pare că lumea se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşează-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu OLARUL. ,,Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire. De alte gânduri şi rosturi sunt străin.”

Pr. Arsenie Boca

Tu eşti în mâna Olarului!

by

Rugăciune pentru familie

Coloseni 1:9-12
,,De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu: întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie, mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină.”

Doamne, Te rog pentru mine şi familia mea ca să ne umpli de cunoştinţa voiei Tale, să ne dai înţelepciune şi pricepere duhovnicească, pentru ca să ne purtăm într-un chip vrednic de Domnul. Vrem ca să-I fim plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu. Mulţumim că ne întăreşti, ne dai putere şi răbdare, ne dai bucurie şi mulţumire în inimă. Tu eşti lumina şi moştenirea noastră.

Mulţumeşte Domnului pentru familia ta!

by

Cum trăieşti rugăciunea ,,Tatăl nostru”?

Câtă importanţă are pentru tine  rugăciunea Domnului Isus?
Ioan 17

Ioan 17:20a   

,,Şi mă rog…“

Învaţă pe copilul tău sau al altora rugăciunea Domnului Isus.

,,Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău.
Vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi;
şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri;
şi nu ne duce pe noi în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.
Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!“ Matei 6:9b-13
Ce simte inima ta când rosteşti această rugăciune? Te gândeşti adânc la cuvintele pe care le rosteşti? Spui această rugăciune în grabă? Cunoşti înţelesul ei? Te cercetează Duhul Sfânt prin această rugăciune?
Tatăl nostru cel veşnic, care este în ceruri, are o Împărăţie unde se face voia Lui. Noi învăţăm aici pe pământ să cunoaştem şi să recunoaştem voia Lui.
El poartă de grijă nevoilor noastre zilnice, ştiind că avem nevoie de pâine. Trebuie să cerem pâine (şi aici se includ toate nevoile materiale cum sunt putere de lucru, fie că este plătit, fie că este neplătit (de exemplu: grădinărit, curăţenie, îngrijirea animalelor, etc.), înţelepciune, sănătate, hărnicie, oportunităţi, etc.).
Trebuie să cerem şi să dăm iertare.
Dumnezeu este Izbăvitorul nostru. Numai El ne poate scăpa de cel rău, numai El ne poate ierta păcatele căci are toată puterea în cer şi pe pământ.
Te-ai gândit vreodată să te rogi rugăciunea Domnului Isus (Tatăl nostru) în fiecare zi? Crezi că rugăciunea Tatăl nostru este numai pentru cei ce nu ştiu alte rugăciuni?
Te-ai gândit vreodată să te rogi rugăciuni din Psalmi, în fiecare zi? Simţi bucuria sau durerea din inima lui David, atunci când citeşti psalmii lui?
Te-ai gândit vreodată să te rogi rugăciuni cum simte inima ta, în fiecare zi? Spui Domnului zilnic bucuriile, mulţumirile şi durerile tale?
Ceri Domnului ca ucenicii: Doamne, învaţă-mă să mă rog!?

Domnul este Izbăvitorul tău!

by

Două experienţe spirituale

„Mare putere

are

rugăciunea fierbinte

a celui neprihănit!”

Iacov 5:14b

 

În toată călătoria ta în calitate de credincios, vei avea numai două feluri de experienţe spirituale. Unul este blând, minunat, şi plăcut. Celălalt poate fi neclar, uscat, întunecat şi  dezolant. Dumnezeu ni-l dă pe primul pentru a ne câştiga; pe al doilea ni-l dă pentru a ne curăţi.

La început te tratează ca şi cum ai fi un copil. Apoi, începe să te trateze ca şi cum ai fi un om puternic. În primul fel, experienţa spirituală este dependentă foarte mult de ceea ce poţi simţi în exteriorul tău. (Te simţi atras de experienţele plăcute, exterioare; de fapt poţi ajunge să fii dependent de ele). Dar celălalt fel de experienţe creştine îi cer credinciosului să nu-i mai pese de simţămintele exterioare. Mai degrabă trebuie să cunoască lupta împotriva propriilor pasiuni, şi să aibă o voinţă, care este în acord deplin cu Domnul.. aceasta este ocupaţia pe care ar trebui să o avem fiecare.

Perioadele de secetă sunt folosite de Dumnezeu, pentru binele tău. Da, este adevărat că în astfel de perioade, cele cinci simţuri ale tale sunt deposedate de plăcerea lor şi se sfârşeşte progresul şi pietatea exterioară. Află că în astfel de vremuri, fie vei ajunge să abandonezi rugăciunea, şi poate o bună parte a umblării creştine, fie vei ajunge la o stare de alinare, care nu are nimic de-a face cu simţămintele exterioare. Întotdeauna, în perioade de secetă spirituală, există un văl care ascunde relaţia cu El; este un timp în care nu ştim ce vrea să facă. Dacă am şti întotdeauna ce face, (atunci când lucrează asupra omului nostru exterior şi când lucrează asupra omului nostru interior), am deveni foarte încrezuţi. Dacă am şti ce face, ne-am imagina că ne descurcăm foarte bine, nu-i aşa? Am putea chiar să considerăm că ne-am apropiat foarte mult de Dumnezeu.

O astfel de concluzie ar fi imediat spre regresul nostru.

Dependenţa de circumstanţele exterioare, dependenţa întregii înţelegeri spirituale de simţămintele exterioare – toate acestea trebuie să plece. Cum? Prin secetă spirituală! Domnul foloseşte terenurile aride, deşerturile. Fermierul seamănă într-un anotimp şi seceră în altul; la fel este şi Dumnezeu.

La timpul Lui îţi dă putere în faţa ispitei.  Adesea această putere o primeşti când te aştepţi mai puţin. Care sunt roadele unui credincios, care continuă să-L caute pe Domnul în asemenea perioade de secetă?

Dacă supravieţuieşti şi continui să-L cauţi cu umilinţă, care este rezultatul la care te aştepţi?   Vei cunoaşte darul de a persevera, care are multe roade şi avantaje. Încet, încet te vei sătura de lucrurile acestei lumi, şi dorinţele vieţii tale trecute îşi vor pierde câte puţin din putere; se vor forma unele noi, îndreptate către Domnul. De asemenea, vei învăţa să reflectezi şi să-ţi îndrepţi atenţia asupra unor lucruri faţă de care nu prezentai nici un interes în trecut.

Când vei fi pe punctul de a comite vreun rău, vei simţi adânc în lăuntrul tău o avertizare, o avertizare care te va reţine de la a face răul acela.

Va fi spulberat ataşamentul faţă de plăcerea aceea pământească, sau te vei depărta repede de situaţia aceea sau de la conversaţia aceea, sau orice altceva, care te trage înapoi.

Vei abandona lucruri ale vieţii în legătură cu care conştiinţa nu te deranjase înainte  niciodată.     Când vei greşi, sperând că nu prea tare, te vei simţi mustrat foarte tare.

Va creşte în tine o determinare şi o dispoziţie pentru suferinţă şi pentru a face voia lui Dumnezeu.

De asemenea, se va forma o înclinaţie tot mai mare pentru lucrurile sfinte, (probabil chiar şi o uşurinţă de a trata cu natura sinelui, cu pasiunile şi chiar cu duşmanul care te aşteaptă).

Vei învăţa să-ţi recunoşti  propria  natură şi s-o dispreţuieşti.

Fără această pricepere adâncă chiar revelaţie – toate celelalte încercări de a ajunge „spiritual” sunt fără succes.

Vei experimenta o mare stimă faţă de Dumnezeu, mult mai tare decât faţă de celelalte creaturi. Vei fi foarte determinat să nu pleci din prezenţa Sa, pentru că părăsirea Lui, abandonarea Lui, va fi în ea însăşi cea mai mare suferinţă şi cea mai mare pierdere. Vei avea în tine pace. O încredere în suveranitatea lui Dumnezeu şi chiar o detaşare de toate  celelalte lucruri.

      Toate acestea pot fi rezultatul perseverenţei într-o rugăciune care este uscată şi aridă. Nu vei simţi aceste lucruri când te rogi, ci mai târziu, poate mult mai târziu – la timpul Lui – când El şi numai El consideră că este timpul potrivit pentru ca aceste atribute să apară. Toate lucrurile pe care le-am menţionat, şi multe altele, sunt ca lăstarii care cresc din acest copăcel al rugăciunii spirituale.

Vei abandona acest tufiş, doar pentru că pare a fi uscat, sau pentru că nu este prea mult rod în el, sau pentru că lăstarii par să fie atât de mici, sau pentru că se pare că nu va fi niciodată o recoltă? Dragul meu, fii constant, perseverează. Din aceasta, sufletul tău va avea câştig.

(Ghidul Spiritual de Michael Molinos)

by

Cum răspunde Dumnezeu la rugăciune?

Ioan 17

 

Ioan 17:20a 

,,Şi Mă rog…“

 

Învaţă pe copil cum răspunde Dumnezeu la rugăciune.

 

Dumnezeu spune ,,NU“, când nu cerem lucruri bune. Dumnezeu nu ascultă o rugăciune care aduce rău. Uneori nu înţelegem şi nu ştim de ce Dumnezeu spune ,,NU“ la rugăciunea noastră. Atunci trebuie să ne amintim că Dumnezeu face binele chiar când noi nu înţelegem.

Dumnezeu spune ,,DA“, când cerem lucrurile pe care El vrea să le cerem. Cum ştim ce să cerem? Noi ştim că Dumnezeu vrea să fim ca Domnul Isus. De aceea, orice crezi că Domnul Isus ar cere, cere şi tu. Dacă cer putere să fiu bun şi să vorbesc frumos cu cineva care mi-a făcut rău, Dumnezeu mă ajută, pentru că Domnul Isus a fost bun şi a vorbit frumos cu toţi cei ce I-au făcut rău. Ne rugăm Domnului pentru toate nevoile noastre pentru că El a promis că va avea grijă de noi. Câteodată nu ştim cum să ne rugăm. Atunci putem spune Domnului situaţia noastră şi să cerem voia Lui să se facă.

Dumnezeu spune ,,AŞTEAPTĂ“, când nu suntem gata pentru un lucru cerut. Este ca şi cum ai cere de la părinţi o maşină adevărată, când tu ai doar zece ani. Aşteptarea ne învaţă răbdare şi încredere în Dumnezeu. Uneori aşteptarea ni se pare prea lungă şi nu înţelegem cum lucrează Dumnezeu dar ştim că Dumnezeu are planurile Lui, care sunt cele mai bune pentru noi.

 

Domnul îţi răspunde la rugăciune!

 

by

Cum îndrăzneşti când ai necazuri?

Ioan 16:23-33

Ioan 16:33a 

,,V-am spus aceste lucruri

ca să aveţi pace în Mine.

În lume veţi avea necazuri; dar

îndrăzniţi,

Eu am biruit lumea.“

 

 

Creştinii trebuie să se aştepte la împotrivire din partea lumii. Ei sunt chemaţi să dovedească biruinţa asupra lumii prin vieţile lor transformate prin puterea Duhului Sfânt şi prin vorbirea lor cu har. Ei aduc viaţă unde este moarte, lumină unde este întuneric, linişte şi pace unde este ceartă şi neînţelegere.

 

Noi nu avem, în noi înşine, putere să biruim păcatul, dar Duhul Sfânt ne ajută.

Duhul Sfânt ne ajută să înţelegem pe Fiul şi suferinţa Lui pentru oameni.

Bucuria este asociată deseori cu durerea. Durerea este trecătoare, bucuria este veşnică.

Nimeni nu ne poate lua bucuria Domnului din inimă.

Ne bucurăm de învierea Lui glorioasă, ne bucurăm la gândul că-L vom vedea pe Domnul şi vom petrece o veşnicie împreună cu El şi aleşii Lui.

Ne bucurăm de prezenţa Lui în viaţa noastră, clipă de clipă.

Noi nu înţelegem de multe ori slăbiciunea umană şi nici testarea credinţei.

Credinţa fără umilinţă (smerenie) este mândrie.

De multe ori la testul ,,crucii“, credinţa cade, dar un credincios adevărat îşi reînnoieşte credinţa la ,,înviere“.

Care sunt lucrurile pe care ţi le-a spus Domnul?

Dacă le cunoşti, cum te ajută să fii biruitoare şi roditoare?

 

Duhul Sfânt ne învaţă cum să ne rugăm pentru noi şi pentru alţii

după voia lui Dumnezeu.

 

by

El era la inceput cu Dumnezeu

La început cu Dumnezeu

Motto: „Deschide-mi ochii ca sa vad lucrurile minunate ale Legii Tale” Psalmul 119.18

MEDITATIA DE AZI – Ioan 1:2 „El era la început cu Dumnezeu.“

de Ana Tatar Andras

Sunt eu cu Dumnezeu?

Caracterul unui om este ceea ce face el când nu-l vede nimeni.

Ce faci tu când nu te vede nimeni?

Ce faci tu când ai o ora libera? Ce faci tu când ai o zi libera?

Care este pasiunea vietii tale? Cât timp dai pentru ea?

Cum ai vrea sa petreci o saptamâna libera? Unde? Cu cine?

Ti-ai dorit vreodata sa petreci o saptamâna numai tu cu Domnul, undeva departe de lume, într-un loc pitoresc, linistit?

Ti-amintesti de un timp special în trecut, petrecut cu Domnul? Ce ti-a spus El?

Cum ti S-a descoperit? Ce ai învatat despre El?

Care a fost pentru tine cea „mai de neuitat partasie“ cu Domnul?

Poti sa prezinti o experienta a ta cu Domnul?

Ce este mai important pentru tine: experienta ta cu Domnul sau Cuvântul si relatia ta cu Domnul?

Care este visul vietii tale? Ce îti doresti în viata? Îti doresti sa fii o femeie dupa inima lui Dumnezeu?

Dupa cine sau dupa ce îti tânjeste inima? Îti place la picioarele Lui? Esti o persoana prea ocupata? Ai timp de Domnul? Îl auzi când îti vorbeste? Ce înseamna pentru tine sa-L auzi pe Domnul cu mintea si cu inima?

Unde te simti în siguranta?

Dorinta mea cea mai mare este sa fiu o femeie dupa inima lui Dumnezeu. Vreau sa fiu o cautatoare a inimii Lui. Am mare nevoie de El. Doamne ajuta-ma!