Lutul şi Olarul

1 olarul*

Isaia 45:8-13

Isaia 45:9b

„Oare lutul zice el celui ce-l făţuieste: Ce faci?”

*

Cine se ceartă cu Dumnezeu? Care sunt subiectele de ceartă?

Vai de cei ce întreabă pe Domnul „ce faci?”!

Vai de cei ce se ceartă cu părinţii!

Vai de cei ce pun întrebări lui Dumnezeu ca să-L tragă la socoteală despre ceea ce face.

Vai de cei ce se ceartă cu Făcătorul lor!

Cred că oamenii s-au certat cu Dumnezeu pentru alegerea lui Cir. De ce a fost ales împăratul păgân Cir, ca răscumpărător pentru poporul Israel (v.13)?

Dumnezeu dă răspunsuri la întrebările oamenilor. Ce înveţi tu despre Dumnezeu din răspunsurile Lui? Răspunsul meu este: eu sunt lutul, iar El este Olarul! Care ar fi întrebările bune pe care putem să le punem lui Dumnezeu?

Sunt întrebări acceptabile şi întrebări inacceptabile?

Dacă suntem sinceri şi căutăm adevărul, dacă ne gândim şi ne rugăm pentru lumină în viaţa de credinţă, întrebările noastre ne ajută să-L descoperim pe Dumnezeu.

Dacă întrebările noastre Îl judecă pe Dumnezeu pentru ceea ce face El, nu sunt acceptabile.

Nu trebuie să punem la îndoială felul în care Dumnezeu alege să folosească oamenii în lucrare.

Nu putem să-L întrebăm pe Dumnezeu de ce lucrează aşa. Nu putem să-I spunem lui Dumnezeu ce are de făcut. Noi nu ştim mai bine ce are El de făcut şi pe cine să folosească (ca ajutor sau disciplină) în viaţa noastră. Trebuie să avem mai mult respect faţă de Dumnezeu.

Care sunt întrebările tale? Care întrebări te-ar ajuta să ai mai multă încredere în Dumnezeu?

Când ne îndoim de ceea ce face sau a făcut Dumnezeu, este greşit să punem întrebări.

Când ne îndoim de ceea ce facem sau am făcut noi, uităm cine este Dumnezeu şi ce face El. Noi niciodată nu Îl vom înţelege pe deplin pe Dumnezeu pentru că suntem limitaţi.

Uneori este greu să ducem informaţia de la minte la inimă.

Dumnezeu are tot dreptul să ducă la îndeplinire voia Lui, pentru că voia Lui este bună, plăcută şi desăvârşită, chiar dacă noi nu vedem.

În care domeniu din viaţa ta cauţi voia ta şi neglijezi voia Domnului?

Doamne, Te rog să mă ajuţi să nu mă îndoiesc când e greu în viaţă, ci să cred că Tu m-ai făcut, Tu eşti Creatorul, Tu eşti Tatăl meu şi cunoşti totul despre mine şi problemele mele. Te rog să mă ierţi pentru întrebările mele greşite şi pentru atitudinea mea rea faţă de disciplina Ta. Vreau să am respect faţă de Tine indiferent de ceea ce Tu trimiţi în viaţa mea.

Mulţumesc pentru iertare şi ajutor. Tu mă eliberezi de ceartă şi îndoială. Mulţumesc că mă ajuţi să înţeleg şi cu inima nu numai cu mintea. Cred că voia Ta este cea mai bună şi de aceea o caut.

 

Doamne, păzeşte inima mea de îndoială şi ceartă!

 

Cât de mare este Dumnezeul tău? (13)

8 bigIsaia 40:12-31

Isaia 40: 18

„Cu cine voiţi

să asemănaţi pe Dumnezeu?

Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?”

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Ce ştie copilul tău despre măreţia şi puterea lui Dumnezeu?

Învaţă pe copilul tău sau al altora că Dumnezeu este Cel mai mare. El dă putere celui obosit şi îl ajută să nu cadă. Spune copilului că Dumnezeu este aşa de puternic că poată să ţină toate stelele ca să nu cadă. Noi mulţumim Domnului că are grijă de noi şi ne dă odihnă când suntem obosiţi.

Copilul trebuie să ştie că inima omului nu este mulţumitoare. Oamenii se îngrijorează pentru viaţa lor în loc să se încreadă în Dumnezeu pentru nevoile zilnice.

Dumnezeu este foarte mare, are toată puterea în cer şi pe pământ, poate să ne ajute, şi noi trebuie să-i mulţumim cu bucurie.

Oamenii nu se nasc cu mulţumirea pe buze. Niciodată un copil nu va spune mamei că este recunoscător pentru nopţile nedormite. Nu va spune tatălui său că este frumos din partea lui că îi schimbă scutecul.

Mulţumirea se învaţă. Fără învăţătură, copilul tău va deveni un egoist care nu va recunoaşte contribuţia lui Dumnezeu sau a celor din jur în viaţa Lui. Cu multă răbdare copilul tău va învăţa să fie recunoscător şi mulţumitor. Este o plăcere să fii în jurul unui om cu o inimă generoasă şi va trebui să explici copilului cum să devolte o inimă generoasă şi mulţumitoare.

Dacă nu ai început încă, acum este momentul să-l instruieşti pe copilul tău.

Trebuie să-l înveţi pe copil ce spune Dumnezeu despre mulţumire ca nu cumva să creadă că este un lucru care ţine de cultura ţării. Dumnezeu aşteaptă de la copiii Lui să fie mulţumitori. Tot ce avem în viaţă vine din mâna Domnului. El are grijă de noi. Nemulţumirea este păcat. Este ca şi cum am zice că Dumnezeu nu are grijă de noi.

Citeşte versete din Biblie despre mulţumire. Memorează câteva versete.

Efeseni 5:20 ,,Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Cristos.”

1 Tesaloniceni 5:18 ,,Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi.”

Domnul să te ajute să fii o persoană mulţumită cu viaţa pe care ţi-a dat-o.

 

Doamne, inima mea este plină de mulţumire!

 

Fără frică

Ioan 12:42-50

„Totuşi chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El, dar, de frica Fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi cine mă vede pe Mine Îl vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Eu am venit ca să fiu o lumină în lume pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: „Cuvântul“  pe care l-am vestit Eu.  Acela îl va osândi în ziua de apoi. Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc, şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.“

Sunt şi astăzi oameni care cred, dar de frica altora nu-L mărturisesc pe Domnul. Dacă Domnul este cu tine, nu are de ce să-ţi fie frică. Încrede-te în El.

Cum Îl mărturiseşti tu pe Domnul? Prin vorba ta? Prin tăcerea ta? Prin răbdarea ta? Prin faptele tale bune?

Domnul este gata să ne elibereze din tot întunericul acestei lumi. Auzirea şi păzirea cuvintelor Lui ne mută din întuneric la lumină.

În ziua de apoi va fi o judecată a celor ce nesocotesc cuvintele Domnului. Ce crezi tu despre ziua judecăţii?

Credinţa în Domnul Isus ne dă victorie şi putere să-L mărturisim

Domnul să pună cuvintele Lui în gura ta ca să-L mărturiseşti fără frică!

Slava este a lui Dumnezeu

Ioan 5

Ioan 5:41

„Eu nu umblu după

slava

care vine de la oameni.“

*

Doamne Isuse,

Tu eşti Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Deşi eşti Dumnezeu, ai arătat spre Tatăl nu spre Tine. Nu ai mărturisit despre Tine Însuţi, ci a mărturisit Tatăl şi Scripturile, şi au mărturisit faptele Tale şi alţi oameni. Tu nu ai căutat slava Ta, ci slava Tatălui care Te-a trimis. Ai lucrat în dependenţă totală de Tatăl.

Fă-mă ca Tine. Ajută-mă să Te pun pe Tine pe primul loc în viaţa mea, Cuvântul Tău, lucrarea Ta. Vreau să Te onorez cu credinţa mea şi să mă străduiesc, cu tot ce pot, să fii slăvit Tu prin viaţa mea.

Vin la Tine ca să primesc viaţă. Cercetez Scriptura ca să Te găsesc.

Nu contează ce spun eu despre mine, contează numai ceea ce spui Tu despre mine, contează ce mărturisesc alţii despre mine şi lucrările mele.

Schimbă-mi punctul de vedere, schimbă-mi interesele, schimbă-mi perspectiva.

Ajută-mă să mă opresc din păcătuire. Vindecă-mă, Doamne, pentru că nu am pe nimeni care să mă ajute! Toată speranţa mea este în Tine.

Domnul să te ajute prin tot ceea ce faci,

să arăţi înspre Tatăl şi Fiul, nu spre tine!

Ce-i de făcut?

Matei 6:14

„Dacă iertaţi oamenilor

greşelile lor

şi Tatăl vostru cel ceresc

vă va ierta

greşelile voastre.”

 

Îţi este uşor să ierţi pe alţii?

Îţi doreşti să dai iertare tuturor?

De ce trebuie să dăm iertare?

Nu primim iertare dacă nu acordăm iertare?

Este condiţionată primirea iertării (de la Tatăl) de darea iertării (către alţii)?

 

Doamne, vreau să fiu iertată de Tine de aceea Te rog să mă ajuţi să iert pe cei ce mi-au greşit, tot şi complet. Vreau vindecare de la Tine în toate relaţiile mele. Nu mă lăsa să umblu cu uşurătate în acest domeniu. Vreau să iert, să dau har altora căci şi Tu mi-ai dat mie. Voi trece cu vederea greşelile altora, le voi pune la crucea Ta pentru că nu le pot duce, sunt prea grele pentru mine, nu mă voi împovora cu păcatele altora. Voi căuta pacea şi unitatea în relaţii prin iubire şi iertare. Voi accepta slăbiciunile altora. Nu mă voi supăra ci voi zâmbi şi voi tăcea. Voi fi înţelegătoare pentru că oricine poate greşi. Nu vreau ca să am dureri de inimă. Mă voi proteja, mă voi apăra, mă voi îmbrăca în Cuvântul Tău. El va fi izbânda mea în toate relaţiile mele. Doamne ajută-mă.

Domnul să te ajute să ierţi tot ce trebuie iertat!

Cât semeni cu Cristos în ceea ce faci?

 Roada Duhului este facerea de bine

Ce este Facerea de bine?

 

 Ioan 14:26   ,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

 

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este facerea de bine.

Facerea de bine este bunătatea în acţiune. Facerea de bine îi ajută pe alţii să traiască mai bine. Bunătatea ia intenţiile bune şi le transformă în fapte.

Facerea de bine se roagă şi dă, face, acţionează.

Duhul Sfânt prin prezenţa Lui în noi transformă felul nostru de a trăi şi de a-i trata pe alţii. Nu este un lucru natural să fii bun şi să faci fapte bune. Este o alegere. Oamenii ne rănesc iar noi alegem dacă să răspundem cu răbdare, bunătate şi facere de bine.

Binele trebuie să biruiască răul. Domnul ne spune: ,,Biruieşte răul prin bine.” Romani 12:21

Este responsabilitatea mea ca şi copil al Domnului să umblu în faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru mine. În primul rând în familia mea. Să fiu un exemplu de bunătate în familia mea în primul rând. Să nu mă grăbesc să fac lucruri bune, ci binele pe care Domnul mi l-a spus să-l fac. Nu-i suficient să fac bine ci este important să fac ceea ce trebuie făcut.

Lucrurile bune se fac cu răbdare şi bunătate nu cu acuzare, plângere, bârfă, ceartă, nemulţumire, neatenţie, mândrie, invidie, supărare sau amărăciune. Roada Duhului trebuie să biruiască pofta trupului pentru ca în urma faptelor bune, Dumnezeu să fie glorificat. Alegerea este a noastră dacă să facem binele sau nu. Lucrarea este a noastră. Gloria este a Tatălui. Numai ceea ce rodeşte Duhul Sfânt în noi contează înaintea lui Dumnezeu.

Caracterul omului nu este ceea ce face el, ci cât seamănă cu Cristos în ceea ce face.

 Alege astăzi bunătatea şi facerea de bine!

Cum te-ai îmbrăcat azi-dimineaţă?

Roada Duhului

este

îndelunga răbdare

 

Ce este Îndelunga răbdare?

Ioan 14:26   ,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu,

vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

 *

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este îndelunga răbdare.

Unde sunt oameni, sunt şi probleme.

Ce-i de făcut într-o relaţie dificilă? Cum pot ieşi victorioasă şi cum poate fi Dumnezeu glorificat?

Felul cum tratăm oamenii este un test real al lucrării Duhului Sfânt în noi.

Primele trei: dragostea, bucuria, pacea, ne ajută să mergem mai departe chiar şi în relaţii dificile cu oamenii şi să experimentăm îndelunga răbdare, bunătatea şi facerea de bine.

,,Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de indurare!” Coloseni 3:12 Aceasta este o poruncă.

Cum te îmbraci tu în fiecare dimineaţă? Cu îndurare?

Cum îţi pregăteşti tu inima ta în fiecare dimineaţă ca să poţi înfrunta o zi necunoscută?

Răbdarea înseamnă să nu sari în sus la greşelile altora, să nu comentezi vorbele altora, să nu critici pe alţii. Răbdarea nu se răzbună. Dumnezeu a zis: ,,Răzbunarea este a Mea.” Romani 12:19 şi Deuteronom 32:35

Răbdarea nu face nimic, ea aşteaptă să vină bunătatea în ajutor.

Nu uita, tu trebuie să ai relaţii bune cu toată lumea. Răbdarea este cheia armoniei în relaţii.

Du-te la Domnul în gândul tău în rugăciuni scurte şi cere ajutor, oriunde te-ai afla. Cere ajutor să taci. Practică răbdarea, renunţă la mânie, închide gura la vorbe rele.

Fie ruga ta: Doamne, mulţumesc că astăzi mă vei ajuta să tac

şi să nu spun nimic rău despre alţii,

aşteptând bunătatea să glorifice Numele Tău.

 

Cine are o inimă plină de credincioşie?

Roada Duhului este credincioşia

 

Ce este Credincioşia?

 

 

Ioan 14:26   ,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

 

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte.Roada Duhului este credincioşia.

 

Credincioşia arată prezenţa lui Dumnezeu în viaţa credinciosului.

Criteriul după care ne judecă Domnul nu este succesul ci credincioşia.

Credincioşie înseamnă loialitate, înseamnă să fii demn de încredere în vorbă şi în fapte.

O femeie ,,credincioasă” se ţine de cuvânt, ajunge la întâlnirile programate, ca să nu-i îngrijoreze pe alţii, nu-şi neglijează datoriile.

Credincioşia nu se schimba după ,,cum bate vântul”. Este stabilă, nu capricioasă, nici impulsivă, ci respectabilă.

Credincioşia nu este uşoară. Este lucrarea Duhului Sfânt.

Umblarea în credincioşia lui Dumnezeu cuprinde trei paşi:

1.      Dorinţa de a umbla în Harul Domnului,

2.      Părtăşia zilnică în Cuvânt,

3.      Umblarea prin puterea şi călăuzirea Duhului Sfânt.

Credincioşia are mulţi duşmani.

Oboseala care spune; ,,Nu pot să fac”. Oboseala este o barieră fizică.

Lenea spune: ,,Nu vreau să fac”. Lenea este o bariera mintală.

Lipsa sperantei spune: ,,Nu contează ce fac eu”.

Frica spune: ,,Mă tem”.

Amânarea spune: ,,Mâine”.

Raţiunea spune: ,,Altcineva să facă”.

Apatia spune: ,,Nu-mi pasă”.

Rebeliunea spune: ,,Nu voi face”. Încăpăţânarea este cea mai grea.

Numai Dumnezeu ne poate scăpa de aceşti duşmani ai credincioşiei şi numai El ne poate ajuta să facem ceea ce ne cere El.

 

Credincioşia spune: ,,Pot totul prin Cristos care mă întăreşte”. Filipeni 4:13

 

Domnul să te binecuvânteze cu o inimă plină de credincioşie!

 

Cunoşti o persoană blândă?

Roada Duhului este blândeţea

 

Ce este Blândeţea?

 

 

Ioan 14:26   ,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este blândeţea.

Blândeţea arată prezenţa Domnului în viaţa unui credincios .

Blândeţea pare cea mai fragilă roadă, totuşi se dezvoltă în adâncimi formând

rădăcini puternice. Blândeţea este un spirit supus care nu intră în competiţia afirmării de sine. Este opusul mândriei. Este umilinţă.

Aşa cum ne încredem în Dumnezeu pentru celelalte roade, trebuie să ne încredem în Dumnezeu că poate să lucreze în noi şi blândeţea prin puterea Duhului Sfânt.

Omul blând nu ţine resentimente şi judecăţi pentru suferinţele lui, ci le duce la crucea Domnului. El renunţă chiar la bunurile lui pentru că ştie că nimeni nu-i poate lua ce are el mai de preţ.

Blândeţea acceptă suferinţa şi lasă în mâna Domnului toate grijile şi îngrijorările. Nu-şi plânge de milă ci îşi găseşte refugiul în Domnul. Blândeţea se bazează pe  credinţă! Credinţa dă putere în suferinţă. Blândeţea îşi dezvoltă adânc rădăcinile în pământul fertil al credinţei. Credinţa este convinsă că absolut orice ni se întâmplă în viaţă este permis de Dumnezeu, şi că El este în stare să ne ajute în orice situaţie. Credinţa are încredere că Dumnezeu se luptă pentru credincios.

Blândeţea creşte odată cu maturizarea credinciosului. Cu cât avem capul mai plecat către Domnul în umilinţă, cu atât rodeşte mai mult blândeţea.

Numai când ne odihnim în Dumnezeu putem avea încredere în suveranitatea Lui. Ştim că El este în control în orice situaţie ne-am afla.

Acceptarea vieţii aşa cum este ea, dovedeşte inima transformată de Duhul Sfânt.

 

Domnul Isus a zis:

,,Învăţaţi de la Mine căci Eu sunt blând şi smerit cu inima”.

Matei 11:29

Ce este înfrânarea poftelor?

                                      Roada Duhului este

înfrânarea poftelor

 Ioan 14:26  

,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt,

pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu,

vă va învăţa toate lucrurile

şi vă va aduce aminte

de tot ce v-am spus Eu.”

*

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este înfrânarea poftelor sau stăpânirea de sine.

Stăpânirea de sine mă ajută să experimentez dragostea, bucuria şi pacea. Nu-i de ajuns să vreau dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie, blândeţe, ci trebuie şi să le experimentez în viaţa de fiecare zi.

Stăpânirea de sine ca roadă a Duhului Sfânt îmi dă harul să nu fac nimic în firea pământească (supărare, mânie, iuţime, asprime, vorbe rele, minciună, etc.). Numai Duhul Sfânt mă poate ajuta să fac viaţa celor din jur mai uşoară, nu mai grea şi aceasta prin stăpânirea de sine.

Stăpânirea de sine mă ajută să rămân în credincioşie, să nu cedez la lene şi egoism care sunt aşa de uşoare.

Stăpânirea de sine mă ajută să rămân în blândeţe.

Stăpânirea de sine este atât de puternică, atât de esenţială în viaţa de creştin ca şi piatra în fundaţia unei clădiri. Este controlul puterii voinţei în prezenţa Duhului Sfânt.

Roada Duhului Sfânt, stăpânirea de sine implică stăpânirea dorinţelor şi a poftelor, pasiunilor, impulsurilor a tot ce este fizic, senzual, sexual, a tot ce vedem, auzim, atingem, gândim sau tânjim. Este o bătălie continuă între fire şi duh. Pentru biruinţa Duhului Sfânt trebuie să cerem ajutorul Domnului şi să ne încredem în El. Depindem de El pentru că noi nu avem stăpânire de sine în firea noastră pământească.

Stăpânirea de sine se referă de obicei la exercitarea controlului apupra trupului care este Templul Duhului Sfânt. În acest templu, ,,Preotul” este Duhul Sfânt care controlează, disciplinează, stăpâneşte, comandă şi spune ,,Nu “ firii pământeşti.

Trebuie să ne aducem trupul nostru în ascultare de Cristos. Cel mai mare duşman al omului este firea pământească.

Stăpânirea de sine este abilitatea de a spune ,,Nu” firii pământeşti.