înţelepciunea

by

Un vestitor

1 good newsIsaia 41:21-29

Isaia 41:27

„Eu, Cel dintâi,

am zis Sionului:

„Iată-i, iată-i!”

Şi Ierusalimului:

„Îţi trimit un vestitor de veşti bune!”

* 

Care este provocarea pe care Dumnezeu o face tuturor dumnezeilor neamurilor?

Pot ei controla istoria? Pot idolii să spună trecutul? Pot idolii să spună viitorul? Pot idolii să facă ceva bun sau rău?

Tăcere adâncă!

Cum se deosebeşte Dumnezeu de idoli?

Dumnezeu face ceea ce promite! Ne putem baza pe El, Cel Suveran şi Atotputernic. Dumnezeu plănuieşte viitorul şi duce la îndeplinire planul Lui. El ne trimite un vestitor de veşti bune. Nimeni nu poate face aşa ceva. Idolii nu sfătuiesc, nu răspund, nu ajută în vremuri grele.

La cine alergi prima dată când ai necazuri? Pe cine sau pe ce te bazezi? Pe resursele tale, pe prieteni, pe bani, pe puterea ta, pe înţelepciunea ta, etc.?

Sau te bazezi pe Dumnezeu?

Ce vei face săptămâna aceasta ca să dovedeşti că ai credinţa în Dumnezeu?

Poţi da un exemplu în care se vede felul în care folosesc astăzi oamenii idolii ca să explice trecutul sau viitorul?

Ce zici despre horoscop? Ce zici despre astrologi? Ce zici despre vrăjitoare ,,bune”? (Exod 22:18) Ce zice Dumnezeu despre idoli?

Isaia 41:22-24 ne spune: „Să le arate, şi să ne spună ce are să se întâmple; care sunt proorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele, şi să le vedem împlinirea; sau, vestiţi-ne viitorul. Spuneţi-ne ce se va întâmpla mai tîrziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei, faceţi măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii. Iată că nu sunteţi nimic şi lucrarea voastră este nimic; o scârbă este cine vă alege pe voi.”

Trebuie să schimbi ceva în viaţa ta? Cum te vei ruga după ce ai citit Isaia 41?

Cum vei lăsa ca adevărurile din acest capitol să-ţi schimbe gândirea şi viaţa?

Dumnezeu întotdeauna ajută şi este de partea mea!

 

Doamne, inima mea Te alege pe Tine şi se bucură de vestea cea bună!

 

by

Cel dintâi şi Acelaşi

1 destinIsaia 41:1-4

Isaia 41:4

„Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri?

Acela

care a chemat neamurile

de la început,

Eu, Domnul, Cel dintâi şi Acelaşi

până în cele din urmă veacuri.”

 *

Dumnezeu pune câteva întrebări popoarelor: Cine a ridicat de la răsărit pe acela pe care îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri şi împăraţi? Cine le face sabia praf şi arcul o pleavă luată de vânt? Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri?

Domnul, Cel dintâi şi Acelaşi până în cele din urmă veacuri, a ales pe împăratul Cir ca să-şi împlinească planurile. Ce ştii tu despre împăratul Cir? Acest împărat a permis tuturor popoarelor pe care le-a cucerit să-şi păstreze tradiţiile culturale şi religioase.

Dumnezeu a spus acest adevăr (cu o sută de ani înainte) şi s-a împlinit. Sfântul lui Israel are puterea să ducă la bun sfârşit tot ceea ce a promis. El, Cel suveran, conducătorul întregii istorii pregăteşte paşii tuturor conducătorilor ca să umble în planurile Lui şi pregăteşte evenimentele care aduc sfârşitul tuturor lucrurilor.

Ca şi în trecut, avem şi noi astăzi şi veşti bune şi veşti rele. Copiii Domnului nu sunt imuni la problemele lumii, la probleme în relaţii, la probleme în economie sau dezastre naturale. Totuşi, copiii Domnului au siguranţa prezenţei lui Dumnezeu în orice situaţie. Vestea cea bună este Dumnezeul descris în Isaia 41, Atotputernic şi Răscumpărător.

Cine este adevăratul Stăpân al istoriei? Cine este Autorul şi Conducătorul istoriei? Cine a condus toate evenimentele istoriei? Este totul controlat? De cine?

Toate puterile omeneşti, toţi conducătorii, toate ideologiile, toate valorile, toate priorităţile, trebuie să se plece înaintea Stăpânului istoriei!

Dumnezeu ne cere să păstrăm linişte când El vorbeşte. În tăcere putem să medităm la puterea, înţelepciunea şi bunătatea lui Dumnezeu. Dacă nu tăcem, ne răzvrătim.

Ce facem când ne merge bine? Uităm de umilinţă şi modestie? Avem puţin timp cu Dumnezeu? Avem puţin respect faţă de Cuvânt?

Ce facem când suntem în probleme? Ne împotrivim Domnului sau ne punem viaţa în mâinile Lui? Cum ne gândim la puterea şi bunătatea Lui?

Trebuie să veghem asupra atitudinilor noastre pentru că noi suntem tot timpul în prezenţa lui Dumnezeu.

Doamne, cred că Tu eşti Cel dintâi şi Acelaşi, Cel suveran, Cel Sfânt, Cel atotoputernic. Tu eşti conducătorul istoriei. Vreau să păstrez liniştea când Tu vorbeşti ca să meditez la puterea, înţelepciunea şi bunătatea Ta. Cred că Tu plănuieşti bine pentru toţi cei ce cred în Tine şi Îţi duci la îndeplinire toate planurile Tale.

Mulţumesc că mă ajuţi să rămân în umilinţă şi modestie, să iubesc Cuvântul Tău şi să veghez asupra gândurilor, atitudinilor, faptelor şi vorbelor mele.

 

Doamne, inima mea se bucură că Tu ai un plan cu viaţa mea!

 

by

Cât de mare este Dumnezeul tău? (2)

big 2Isaia 40:12-18

Isaia 40: 18

„Cu cine

voiţi

să asemănaţi pe Dumnezeu?

Şi cu ce asemănare

Îl veţi asemăna?”

*

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Crezi că Dumnezeu poate rezolva orice situaţie, orice problemă? Crezi cu adevărat?

Imaginea noastră despre Dumnezeu ne schimbă vederea despre toate lucrurile vieţii.

Când înţelegem că Dumnezeu nu are egal şi nu poate fi măsurat, atunci perspectiva noastră despre viaţă este schimbată.

Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul nimănui. El creează din nimic. Noi creăm lucruri din ceva existent. Nimeni nu-I dă sfaturi. Când ne credem deştepţi, să ne amintim cine este Dumnezeu şi cine suntem noi.

Puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu sunt superioare oricărei creaţii văzute sau nevăzute.

Care este problema cea grea din viaţa ta?

Ce te copleşeşte acum? Ce anume îţi ţine îngrijorarea constantă?

Unde ai nevoie de puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu?

Dumnezeu nu are o minte finită; noi nu putem să-L limităm, nici nu putem să-I spunem ce să facă.

Dumnezeu poate să pună alegerile noastre şi circumstanţele din viaţa noastră într-o perspectivă corectă.

Cum vei căuta pe Dumnezeu în această săptămână ca să te ajute în problemele vieţii?

Cum ţi-a schimbat argumentul lui Isaia din aceste versete, înţelegerea ta despre Dumnezeul care nu are termeni de comparaţie?

Dumnezeu nu se poate compara cu nimic din creaţie, din lumea cunoscută sau din întregul univers.

Eu nu sunt decât o picătură, o fărâmă, un praf, nimic, dar în ochii lui Dumnezeu am mare preţ pentru că El m-a creat, şi vreau să fiu conştientă de scopul Lui în viaţa mea.

 

Inima mea spune: Doamne, cât de mare eşti!

 

by

Cât de mare este Dumnezeul tău? (1)

big 1Isaia 40:12-18

Isaia 40: 18

„Cu cine voiţi

să asemănaţi

pe Dumnezeu?

Şi cu ce

asemănare

Îl veţi asemăna?”

 *

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Cine a măsurat apele cu mâna lui?

Cine a măsurat cerurile cu palma, şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură?

Cine a cântărit munţii cu cântarul, şi dealurile cu cumpăna?”

Care este răspunsul la aceste întrebări? DUMNEZEU!!!

Cine a cercetat Duhul Domnului, şi cine L-a luminat cu sfaturile lui?

Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învăţătură?

Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii?

Cine L-a învăţat înţelepciunea, şi I-a făcut cunoscut calea priceperii!

Care este răspunsul la aceste întrebări? NIMENI!!!

Care crezi că este scopul lui Isaia prin aceste întrebări?

Dumnezeu nu este ca nici unul din noi. El nu poate fi măsurat. Nu poate fi comparat. El este Creatorul şi Răscumpărătorul nostru. Noi existăm datorită Lui. Nimic nu-i imposibil pentru Dumnezeu. Nimic nu-i posibil fără El.

Care sunt atributele lui Dumnezeu din aceste întrebări?

Dumnezeu este omnipotent, atotputernic şi înţelept.

Cum sunt neamurile în comparaţie cu Dumnezeu? Poţi face o comparaţie?

„Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip. Libanul n-ajunge pentru foc, şi dobitoacele lui n-ajung pentru arderea-de-tot. Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie şi deşertăciune.” Isaia 40:15-17

Inima mea spune: Doamne, cât de mare eşti!

by

Unde cauţi tu siguranţă şi stabilitate?

14 JulyIsaia 40:6-8

„Un glas zice: „Strigă!” Şi eu am răspuns: „Ce să strig?” ,,Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei ca floarea de pe câmp. Iarba se usucă, floarea cade, când suflă vântul Domnului peste ea.” În adevăr, poporul este ca iarba: iarba se usucă, floarea cade;

dar

Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac”.”

Omul nu este constant, chiar dacă încearcă greu. Chiar cele mai bune intenţii sunt scurte. Omul este limitat, uşor influienţat, mândru pentru o clipă, capabil de orice rău, instabil şi necredincios. Biblia spune: Blestemat să fie oricine se încrede în om. Tot ce face omul are un sfârşit. Chiar planurile cele mai bune şi programele cele mai dezvoltate au un sfârşit.

Dumnezeu însă este constant, nelimitat, atotputernic, stabil, credincios şi tot ce spune duce la bun sfârşit.

Dumnezeu este suveran, atotştiutor, atotţiitor, omniprezent şi El, este Păstorul meu.

Dumnezeu nu se schimbă. Este acelaşi ieri, azi şi în veci. La fel este şi Cuvântul Lui.

Cuvântul neschimbat a lui Dumnezeu dă siguranţă poporului Său.

Unde cauţi tu siguranţă şi stabilitate?

Crezi că soţul tău îţi asigură stabilitate în viaţă? Sau bogăţia, sau înţelepciunea, sau cariera, sau personalitatea, sau talentul, sau puterea militară?

Cuvântul lui Dumnezeu întotdeauna dă siguranţă şi stabilitate vieţilor noastre.

Ce ştie copilul tău despre Biblie?

Ştie el că toate întrebările au răspuns în Biblie?

Doamne, mulţumesc pentru Cuvântul Tău. El este sănătate pentru oasele mele şi răcorire pentru trupul meu. Cuvântul Tău este adevărul (Ioan 17:17). El îmi dă înţelepciune şi mulţumire în inimă (Coloseni 3:16). El este viu şi lucrător în viaţa mea (Evrei 4:12).

Inima mea caută siguranţă şi stabilitate în Cuvântul Domnului!

by

O învăţătură de datină omenească

astayiIsaia 29:1-14

Isaia 29:13

„Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească”.”

 

Vai de cei ipocriţi în închinarea lor. Vai de cei ce se închină numai cu gura, nu şi cu inima.

Vai de cei ce nu se bucură înaintea lui Dumnezeu. Vai de Ariel (Ierusalim, cetatea unde este altarul, unde trebuie să fie şi inima). Catastrofa va lovi în popor, plânsete şi gemete, tunete, cutremure de pământ, vijelie, furtună, foc, război, foame, sete, neputinţă, neştiinţă etc., pentru că „poporul acesta Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are faţă de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească” (29:13).

Conducătorii cetăţii au ajuns orbi pentru că au refuzat să vadă şi să asculte poruncile lui Dumnezeu.

Neputinţa de a vedea este judecata lui Dumnezeu.

Când conducătorii nu văd Cuvântul lui Dumnezeu, religia este de suprafaţă, de ochii lumii, fără inimă. Când inima este departe de Domnul, închinarea devine un set de reguli omeneşti. Este dureros când Dumnezeu loveşte înţelepciunea înţelepţilor (vor pieri 29:14).

Dumnezeu vede, ştie, cunoaşte ce face fiecare. Unii se joacă de-a biserica. Inima lor este departe de Domnul.

Este inima mea unde spune gura mea?

Dumnezeu vrea inima noastră în închinare nu ritualul nostru liturgic.

Vezi ipocrizie în viaţa ta? Dacă te examinezi înaintea Domnului cum vezi închinarea ta? Te prinde anturajul şi cânţi doar cu gura, fără inimă?

Oare ce gândeşte Domnul despre închinarea mea de duminca la biserică? Mă duc cu valul?

Ce atitudine, acţiune, schimbare vei avea la următoarea închinare?

Doamne, cercetează-mă şi descopere-mi unde gura mea o ia înaintea inimii. Nu mă lăsa în ipocrizie, căci vreau binecuvântarea, nu judecata. Fereşte-mă de datina omenească şi ajută-mă să văd şi să înţeleg Cuvântul. Mă rog pentru conducătorii religioşi să vadă Adevărul în Scripturi şi să dea învăţătură sănătoasă.

Descopere-mi când închinarea mea este un set de reguli omeneşti şi du-mă pe calea cea bună.

Doamne, îmi doresc ca să-Ţi aduc o închinare adevărată!

Fie ca  inima mea să fie în armonie cu gura mea!

by

Domnul este sprijinul meu!

19mIsaia 10:1-34

Isaia 10:20b

„Se vor sprijini

cu încredere

pe Domnul,

Sfântul lui Israel.”

*

Doamne, mă sprijinesc pe Tine. Mă încred în Tine din toată inima şi nu mă bizuiesc pe înţelepciunea mea. Te recunosc în toate căile mele căci Tu îmi netezeşti cărările. Mă tem de Tine şi mă abat de la rău. Nu dispreţuiesc mustrarea Ta şi nu mă mâhnesc de pedeapsa Ta căci ştiu că mă iubeşti. Nu îndepărtez învăţăturile Tale de ochii mei căci ele sunt viaţa sufletului meu şi podoaba gâtului meu. Merg cu încredere pe drumul Tău ca să nu mi se poticnească piciorul. Tu eşti nădejdea mea. Tu-mi păzeşti piciorul de cădere.

Ce ai învăţat săptămâna aceasta despre suveranitatea lui Dumnezeu?

Dar despre felul cum Domnul Îşi împlineşte planurile Lui?

Ce ai învăţat săptămâna aceasta despre pedeapsa (disciplinarea) lui Dumnezeu?

Cum ai vrea să fie rugăciunea ta pentru tine şi familia ta?

Cum te-ai ruga pentru tine, pentru familia ta, pentru naţiunea ta, având în vedere aceste adevăruri?

Rugăciunea mea pentru tine este să te ajute Domnul să rămâi în umilinţă, să accepţi disciplinarea pe care o face în viaţa ta.

Domnul să te ajute să rămâi în voia Lui ca să nu ai nevoie de disciplinare!

Dumnezeu este suveran, nimic nu-L ia prin surprindere. El a plănuit ca tu să citeşti astăzi aceste cuvinte. Cere Domnului o minte clară, o inimă liniştită, eliberarea din problemele zilei şi o atenţie maximă la ceea ce El vrea să-ţi spună.

Chiar dacă Dumnezeu mă foloseşte ca un instrument de pedepsă, ca El să aducă judecata (în relaţiile mele cu copiii sau cu alţii), trebuie să fiu atentă cum împlinesc această slujbă, ca la rândul meu să nu cad sub judecată, pentru mânia (nervi nestăpâniţi) şi violenţa mea (cuvinte care rănesc). Disciplinarea se face cu dragoste.

Doamne, umple inima mea cu umilinţă

căci vreau să mă sprijinesc pe Tine!

by

Mânia şi harul

2pocainţaIsaia 9

*

Isaia 9:21b

*

„Mânia Lui

nu

se

potoleşte.”

 

Cum înţelegi tu mânia şi harul lui Dumnezeu?

Când sunt mânioasă pe soţul meu nu dovedesc că îl iubesc. Când Dumnezeu este mânios pe mine, El, totuşi mă iubeşte. Dragostea, harul şi mânia Domnului sunt sub controlul Lui. Psalmul 30:5 ne spune: „Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa. Seara vine plânsul iar dimineaţa veselia.” Mânia lui Dumnezeu este sub control.

Ce ai învăţat despre atitudinea lui Dumnezeu faţă de întuneric, păcat şi rău?

Unde în viaţa ta crezi că Domnul îţi cere să te întorci din întuneric la lumină?

Care este răspunsul tău când Domnul îţi spune să ieşi din întuneric la lumină?

Poporul Domnului a continuat să creadă că poate să rezolve problemele prin puterea şi înţelepciunea lor. Domnul i-a pedepsit ca să-i corecteze. Tot nu au priceput. Nu a fost altă cale decât ducerea poporului în captivitate. Mânia lui Dumnezeu a fost dreaptă. A fost provocată de neascultarea poporului. Mânia lui Dumnezeu nu este răzbunare. Este răscumpărare. El mă vrea pentru El. Când oamenii zic: „Cum poate un Dumnezeu bun să lase aşa rău în lume?”, înseamnă că ei nu înţeleg mânia lui Dumnezeu. Mânia lui Dumnezeu este har. Dumnezeu nu pune jos dragostea şi ia mânia, aşa cum facem noi. El este dreptate, har, dragoste în acelaşi timp. Nu se contrazice cum facem noi. Întunericul atrage mânia lui Dumnezeu dar lumina este darul lui Dumnezeu. Cu cât înţeleg mai bine mânia lui Dumnezeu cu atât înţeleg mai bine harul Lui. Noi merităm mânia lui Dumnezeu dar în mijlocul sclaviei şi întunericului nostru El întinde mâna spre noi ca să ne elibereze.

Cum te ajută acest adevăr să ai o privire mai clară despre harul şi dreptatea (mânia) lui Dumnezeu? Care este răspunsul tău la mânia lui Dumnezeu?

Cum răspund cei din jurul tău la mânia lui Dumnezeu?

Cu cine vei împărtăşi ceea ce ai învăţat despre mânia lui Dumnezeu?

Doamne, ajută-mă să am o inimă în care să nu domnească mânia!

Doamne, mulţumesc pentru harul Tău!!!

by

De ce merg la biserică??? ( 7 )

DE CE MERG LA BISERICA??

*

Ce fac EU personal,

in dreptul meu,

pentru a atinge scopul pentru care merg la Biserica, la intalnirea cu fratii mei si impreuna cu ei la intalnirea cu Divinitatea???

*

 

Ce fac eu ca sa ating scopul pentru care merg la biserica?

,,Biserica este un  loc de antrenament unde invat si dau examene de relationare la oameni si situatii, pe care le trec sau le pierd, “pana va lua Cristos chip” in mine (acesta este scopul meu).

Incerc sa imi aminteasc mereu sa deosebesc Trupul Domnului (Textul nu se refera doar la paine si vin, ci in context la frati si surori).

Biserica are o substanta mistica, nu poate fi tratat ca si o afacere sau asociatie.

In Biserica am intodeauna pe cineva desupra mea, dedesubtul meu si de o parte si alta. Recunoscand si apreciind importanta fiecaruia “in zidire” inseamana a avea o relatie organica. Cel mai mare compliment care ti-l poate face cineva este, sa ti se simta lipsa de la partasie. Ma silesc sa stie fratii si surorile ca imi lipsesc. Partasia nu este numai sa vorbesc dar si sa ascult, nu doar sa dau dar sa si primesc cu bucurie.

” cand fratiii mei au rani ce dor/ sa-mi fie pasul mai sfios/ sa nu apas in rana lor/ ca nu eu vindec ci Cristos”.”

 

Iată ce spune cineva:

 

,,De multi ani merg la biserica.

Dumnezeu ne vorbeste in diferite forme, totul este ca noi sa luam seama.

Astazi, spre exemplu intre 9.30 si 9.45 ne-a transmis un mesaj. Direct. La care noi, ca biserica ar fi trebuit sa luam seama. Noi, din pacate ne-am vazut de program, desi din mesaj a reiesit destul de evident ca drumul nostru este infundat. Si totusi, continuam sa mergem pe el. Si culmea, pe acest drum cerem ca Dumnezeu sa ne vorbeasca. Din cand in cand o face, dar noi ne tinem de ale noastre. Si umplem amvonul cu nimicuri, din intelepciunea si priceperea noastra. 

Vine imprastierea iar langa pastori vor sta putini, sau poate si acestia nu vor avea langa cine sa se adune.”

by

Înţelepciunea şi priceperea

Isaia 5:21

*

„Vai

de cei ce se socotesc

înţelepţi

şi se cred

pricepuţi!”

*

 

„Vai” este o exclamaţie a durerii.

Vai de cei ce se cred înţelepţi şi pricepuţi!

Când cineva respinge Cuvântul lui Dumnezeu, singura alternativă care-i rămâne este să se încreadă în puterea şi înţelepciunea lui. Nu-i de mirare că oamenii ajung la moarte spirituală.

Romani 1:22 ne spune că oamenii care au crezut că sunt înţelepţi, au înnebunit. „S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit.” Ce vei face tu ca să te păzeşti de o asemenea gândire şi purtare?

Romani 1:18 se afirmă: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor”.

Apostolul Pavel arată clar faptul că întunecarea minţii este o consecinţă a îndepărtării omului de Dumnezeu : „Fiindcă, cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat” (Romani 1:21).

Ideea se continuă şi în Romani 1:28: „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite”.

Credincioşii adevăraţi recunosc nevoia lor de a fi salvaţi de Dumnezeu din firea lor pământească (egoismul lor).

Consideri tu că faci farte dintre acei care „au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”?

Crezi tu ce spune Proverbe 9:10 „Frica de Domnul este începutul înţelepciunii.”?

Crezi tu adevărul din Proverbe 8:11-12 „Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea. Eu, Înţelepciunea am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.”?

Doamne Isuse, Tu eşti Înţelepciunea de care am nevoie! Fereşte-mă de nebunie.

 

Doamne,

umple inima mea

cu înţelepciunea şi priceperea Ta!