Învaţă pe copil

1childIsaia 65-66

Isaia 66:14a „Şi când veţi vedea aceste lucruri, inima vi se va bucura şi oasele voastre vor prinde putere ca iarba.”

Este bucurie în familia ta ? Este bucurie în inima copilului tău ? Care lucruri dau bucurie în familia ta ? Dumnezeu dă bucurie în inimă.

Sunt lucruri pe care Dumnezeu le cere părinţilor să le facă.

Sunt lucruri pe care le face Dumnezeu.

Care sunt lucrurile pe care vrea Dumnezeu ca părinţii să le facă?

Răspunde întrebărilor puse de copilul tău. El va avea întrebări despre Dumnezeu. Răspunde simplu şi cinstit cu cuvinte uşor de înţeles. Poţi spune: „Noi nu ştim cum Domnul Isus a intrat prin uşa închisă, dar ştim că El are toată puterea să facă aşa ceva”. Nu intra în domenii pe care copilul tău nu ţi le-a cerut sau pe care el nu le poate înţelege. Roagă-te Domnului ca el să te întrebe la vremea potrivită când este gata să înţeleagă. Fii deschisă ca să mai vină la tine şi cu alte întrebări.

Cum răspunzi întrebărilor copilului tău?

Învaţă cu claritate despre mesajul Scripturilor. Vestea cea bună a Evangheliei trebuie prezentată clar. Spune-i că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu. El a venit pe pământ să moară pentru păcat. Nu este mort acum, ci este viu şi stă în cer cu Dumnezeu, Tatăl. Numai oamenii care se încred în Domnul sunt iertaţi de păcatele lor şi aparţin familiei lui Dumnezeu.

Este învăţătura pe care o dai copilului tău destul de clară?

Aşteaptă cu răbdare timpul potrivit pentru copil să ia decizia de a-L urma pe Domnul Isus. Nu-l împinge, nu-l obliga în nici un fel să primească pe Domnul Isus în inima lui ca Salvator, dar îndrumă-l în fiecare zi ca să-L cunoască şi iubească pe Domnul. Copilul trebuie să fie interesat să aparţină familiei lui Dumnezeu fără presiunea familiei.

În timp ce aştepţi cu răbdare predarea copilului în mâna Domnului de bună voie şi nesilit de nimeni, cum te rogi? Cum îi prezinţi Evanghelia prin viaţa şi vorba ta?

 Domnul să te ajute să ai în înima ta valorile Lui,

care ajută la formarea caracterului copilului tău !

 

Cu cine Mă veţi pune alături?

1 God*

Isaia 46

Isaia 46:5a

„Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi?”

*

În mod repetat, Isaia avertizează poporul despre nebunia idolatriei în comparaţie cu puterea şi înţelepciunea unicului Dumnezeu, Creatorul. Idolii duc la corupţie şi distrugere. Dumnezeu rămâne credincios, plin de bunătate şi îndurare.

În ciuda încăpăţânării poporului Israel, Dumnezeu rămâne neclintit în promisiunea Lui în ceea ce priveşte restaurarea poporului. Oare de ce nu renunţă Dumnezeu la poporul Israel?

Oare de ce nu renunţă Domnul la mine?

De ce continuă să lucreze în viaţa mea cu o răbdare pe care eu nu o înţeleg?

Ce mare diferenţă între relaţia zeilor cu popoarele lor şi relaţia lui Dumnezeu cu poporul Lui!

Doamne, cred că Tu eşti Dumnezeu şi nu este altul (46:9); cred că ceea ce ai vestit vei duce la împlinire (46:10). Hotărârile Tale rămân în picioare şi voia Ta se face.

Tu ai chemat de la răsărit o pasăre de pradă (Cir), ca să împlinească planurile Tale, pentru că ai toată puterea să plănuieşti şi să împlineşti. Tu ai pedepsit idolatria.

Te-ai gândit tu dacă este idolatrie în viaţa ta sau dacă tu te închini la idoli?

Iată ce scrie Pavel în Coloseni 3:5 „De aceea omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia care este o inchinare la idoli”. Te-ai gândit vreodată că lăcomia este închinare la idoli? Cum te rogi ca acest păcat să nu-ţi fure inima?

Doamne, mulţumesc că Te apropii de mine cu neprihănirea Ta. Tu nu zăboveşti ca să-mi descoperi mântuirea Ta. Ce mare bucurie şi speranţă pentru mine şi pentru cei ce cred! Mulţumesc că mă ierţi când am o inimă împietrită şi mă chemi din nou la Tine. Zideşte în mine o inimă curată Dumnezeul meu şi pune în mine un duh nou şi statornic. Pune-mi piciorul pe stâncă şi întăreşte-mi paşii. Fie slava Ta, prezenţa Ta, peste mine.

Mulţumesc că Tu mă porţi şi vrei să mă susţii prin Cuvântul Tău, prin rugăciuni, prin comunitatea celor credincioşi pe care i-ai pus în jurul meu şi mă înveţi să renunţ la lăcomie şi la voia mea ca voia Ta să se facă în viaţa mea.

Doamne, mă bucur că Tu, Cel care nu poate fi asemănat cu nimeni, eşti Domnul şi Mântuitorul meu. Tu mă vei ajuta să Te urmez în fiecare zi.

Doamne, păzeşte inima mea de idoli!

EU îţi vin în ajutor

1 iulieIsaia 41:11-20

Isaia 41:13

„Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,

care te iau de mâna dreaptă

şi-ţi zic:

Nu te teme de nimic,

Eu îţi vin în ajutor!”

*

Dumnezeu mă încurajează să nu mă tem de duşmani, căci ei vor fi înfruntaţi şi acoperiţi de ruşine, vor fi nimiciţi şi vor fi pierduţi.

Cum va purta de grijă Dumnezeu celor săraci şi nevoiaşi, celor nenorociţi şi lipsiţi?

Dumnezeu va da apă celor însetaţi, va face pământul să rodească, vor creşte copaci, şi poporul se va odihni la umbra lor. Dumnezeu va face ca pustia să înflorească.

Domnul are grijă de nevoile noastre: apă, mâncare şi loc de odihnă.

Ţi-aminteşti o situaţie când Domnul a împlinit o nevoie a ta, chiar dacă tu nu ai fost conştientă de ea? Ai tu astăzi nevoie de o amintire a bunătăţii lui Dumnezeu? Este uscăciune în viaţa ta? Este pustiu în relaţiile tale? În trupul tău? Ai tu nevoie de prezenţa Domnului ca să aducă primăvară în sufletul tău? Unde ai nevoie de viaţă? Unde ai nevoie de înviorare?

Doamne, mulţumesc că Tu mă încurajezi să nu mă tem că Tu eşti cu mine ca să mă întăreşti şi să mă sprijineşti.

Mulţumesc că Tu mă aperi de duşmani; Tu Te lupţi pentru mine şi ai grijă de nevoile mele.

Mulţumesc că mă ajuţi să văd, să ştiu, să pricep şi să înţeleg că Tu eşti Sfântul lui Israel care zideşte toate lucrurile, şi mâna Ta lucrează şi este biruitoare.

Mulţumesc că Tu mă ajuţi să văd, să ştiu, să pricep şi să înţeleg planul Tău de răscumpărare. Tu eşti Răscumpărătorul meu! Tu nu eşti departe de mine; eşti cu mine în toate lucrurile pe care le experimentez (bune sau rele). Tu Însuţi ai grijă de mine, nu un înger, nu alţi oameni.

Unde ai nevoie tu de grija Tatălui? Poţi identifica problema ta? Roagă-te specific.

Poate ai nevoie de o sută de lei ca să plăteşti curentul. Spune-i Domnului.

Poate ai nevoie de o măsură dublă de răbdare când soţul tău vine acasă. Cere Domnului.

Poate ai nevoie de înţelepciune în relaţia ta cu copilul rebel. Roagă-te Domnului.

Domnul poartă de grijă!

 

Doamne, Tu înviorezi inima mea prin purtarea Ta de grijă!

Cât de mare este Dumnezeul tău? (14)

9 bigIsaia 40:12-31

Isaia 40:31

,,Dar cei ce se încred în Domnul

îşi înnoiesc puterea.”

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Cum se vede că Te încrezi în El? Prin vorbele tale? Prin acţiunile tale? Ai putere cu Dumnezeu în rugăciune şi cu oamenii în slujire? Ce văd cei din casa ta în viaţa ta? Ce înţeleg ei despre Dumnezeul tău când se uită la felul în care tu îi tratezi?

Ce ştie copilul tău despre măreţia şi puterea lui Dumnezeu?

Învaţă pe copilul tău sau al altora să se încreadă în puterea Domnului şi să mulţumească Domnului pentru că are grijă de noi. Citeşte psalmi de mulţumire la sfârşitul zilei.

Citeşte şi memorează Psalmul 100 ,,Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului! Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem. Noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui. Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele. Căci Domnul este bun, bunătatea Lui ţine în veci şi credincioşia Lui din neam în neam.”

Încurajează pe copil să recunoască binecuvântările Domnului când tu citeşti din Biblie.

Cel mai puternic model este exemplul tău. Copilul te va imita pe tine şi va folosi cuvintele tale. În casă, la telefon, la cumpărături copilul va auzi vorbele tale şi le va repeta. Dacă te vei ruga înainte de masă, copilul va învăţa să fie recunoscător pentru mâncare.

Practica este mama învăţăturii. Ajută-l să repete cuvântul ,,mulţumesc” ori de câte ori e posibil, până va deveni un răspuns natural. Să nu fii frustrată dacă copilul uită. Nu fă scene de isterie. Ai răbdare. Laudă-l şi spune-i că acest cuvânt este aşa de frumos. Învaţă copilul să mulţumească altora pentru darurile primite de la ei. Mulţumind celor din jur pentru daruri, va dezvolta mulţumirea în el şi pentru darurile Domnului.

Roagă-te Domnului să dezvolte în copilul tău o inimă generoasă şi mulţumitoare. Încrederea în Dumnezeu ne dă o inimă mulţumită. Când ne încredem în El, primim putere.

Dacă învaţă să fie mulţumitor îşi va concentra atenţia asupra Domnului şi asupra altora în loc să fie egoist. Va ajunge să fie o mărturie pentru mulţi şi o bucurie pentru inima ta.

Oamenii mulţumitori sunt foarte plăcuţi şi aduc bucurie în jurul lor.

Spune ,,mulţumesc” de multe ori pe zi!

 

Doamne, inima mea este plină de încredere şi mulţumire!

 

Mângâiaţi

comfortIsaia 40:1-2  

„Mângâiaţi,

mângâiaţi pe poporul Meu,

zice Dumnezeul vostru.

Vorbiţi bine Ierusalimului,

şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit,

că nelegiuirea lui este ispăşită;

căci a primit din mâna Domnului

de două ori cât toate păcatele lui.”

*

Care este nevoia ta acum? Ai nevoie de mângâiere, speranţă, confort, dragoste, răbdare, bucurie, pace, iertare, restaurare, încurajare?

Ce înseamnă a mângâia pe cineva? Cine te mângâie pe tine? Pe cine mângâi tu?

A mângâia înseamnă a consola, a uşura durerea, a ajuta pe cineva să simtă pace şi uşurare.

De ce aveau israeliţii nevoie de mângâiere? Erau în suferinţă din cauza păcatelor lor.

Când eşti în suferinţă te gândeşti unde este Dumnezeu? Te gândeşti că te-a abandonat?

Domnul niciodată nu întoarce spatele poporului Lui, chiar dacă a păcătuit. Noi toţi păcătuim în multe feluri şi uităm de Dumnezeu, dar El nu este ca noi, şi nu ne uită, chiar dacă suntem vinovaţi, chiar dacă ne pedepseşte.  În fiecare dimineaţă avem o nouă şansă să o luăm de la început.

Dumnezeu are toată puterea ca să îngrijească de nevoile noastre.

Care sunt promisiunile lui Dumnezeu şi ce înseamnă ele?

Robia s-a sfârşit, nelegiuirea este ispăşită, ei au fost pedepsiţi pentru păcatele lor.

Libertatea este foarte importantă pentru noi! Domnul ne eliberează din robia păcatului.

Iertarea este foarte importantă pentru noi! Domnul a plătit pentru noi. Este har în fiecare zi pentru cei credincioşi. Eu nu merit harul Lui, nu l-am câştigat, ci este dragostea desăvârşită a lui Dumnezeu pentru mine. Am suferit pentru păcatele mele. Este o consecinţă care nu poate fi evitată. Dar după suferinţă, vine mângâierea lui Dumnezeu.

Iertarea lui Dumnezeu îmi dă mângâiere şi puterea să o iau de la început.

Pentru care păcate ai nevoie de iertarea lui Dumnezeu? Îţi vei cere iertare? Când? Pentru care păcat trebuie să te ierţi pe tine însuţi? Dacă Domnul te-a iertat, de ce tu nu poţi să te ierţi pe tine însuţi? Ai spus vreodată: Dacă eu nu pot să mă iert pe mine, cum poate Dumnezeu să mă ierte? Este ca şi cum am spune că ştim mai bine decât Dumnezeu. Să ştii că aceasă expresie este mândrie! Este păcat! Dumnezeu poate ierta orice păcat mărturisit! Mărturiseşte mândria ta.

Cum Îl vei lăsa pe Dumnezeu să aducă mângâiere în situaţia ta?

 

Doamne, Îţi cer iertare din toată inima pentru păcatele mele!

Te rog să mă mângâi

şi să mă ajuţi să fiu şi eu o mângâiere pentru cei din jurul meu!

La crucea Lui

19 juneIsaia 36-39

Isaia 37:20

„Acum,

Doamne,

Dumnezeul

nostru,

izbăveşte-ne!”

 *

Care sunt insultele pe care le auzi în societatea noastră împotriva principiilor şi autorităţii lui Dumnezeu?

Cum te mângâie Dumnezeu în suferinţele zilnice?

Cum răspunzi la insultele lumii? Cum te porţi cu cei care te insultă?

Inima noastră trebuie să-L laude pe Domnul pentru credincioşia Lui şi pentru răspunsul la rugăciuni. Lauda trebuie să fie un mod de viaţă, nu doar o alegere sau o opţiune din când în când. Când lumea ne respinge, ne întoarcem la Dumnezeu care are milă şi îndurare, har şi binecuvântare.

Ce presiune ai chiar acum în viaţa ta care te împinge la frică şi îndoială? Nu uita că Dumnezeu este dragoste, şi El a promis că este cu tine. Găseşte în Cuvântul Lui versete pe care să te bazezi.

Noi trebuie să punem poverile noastre la crucea Lui prin rugăciune. Orice îngrijorare, orice conflict, adus în prezenţa Domnului prin laudă şi închinare poate fi schimbat.

Recunoaşte caracterul lui Dumnezeu. Nimic nu este imposibil cu Dumnezeu.

Trebuie să scriem răspunsurile lui Dumnezeu la rugăciunile noastre ca o aducere aminte a bunătăţilor Lui, pentru că noi uităm repede lucrurile bune.

Care necazuri îţi aduc durere şi suferinţă? Cine sau ce îţi fură curajul şi bucuria?

Vrei să-i spui Domnului şi să ceri vindecare?

Vei aştepta cu răbdare răspunsul Lui?

Noi suntem într-o continuă dependenţă de Domnul. Avem nevoie de călăuzirea Lui.

Ce anume îţi distrage atenţia de la Domnul?

Ce dorinţe, ce ambiţii te depărtează de înţelepciunea şi căile lui Dumnezeu?

Cum vei aduce corectare prin Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa ta?

Cum vei mulţumi pentru harul salvării?

Doamne, Dumnezeul meu, izbăveşte-mă de cel rău prin puterea Numelui Tău şi sfinţeşte-mă prin Adevărul Tău. Mulţumesc pentru harul Tău prin suferinţă, pentru curajul pe care mi-l dai să mă lupt lupta cea bună a credinţei şi pentru bucuria pe care o am în prezenţa Ta. Tu îmi asculţi rugăciunile şi mă vindeci. Tu îmi dai înţelepciune şi mă ajuţi să aştept în tăcere ajutorul Tău.

Doamne, inima mea se roagă şi aşteaptă!

Poruncă peste poruncă

poruncăIsaia 28

Isaia 28:10

„Căci dă învăţătură peste învăţătură,

învăţătură peste învăţătură,

poruncă peste poruncă,

poruncă peste poruncă,

puţin aici, puţin acolo.”

Este totuşi o speranţă, în mijlocul furtunii, pentru rămăşiţa poporului Israel (cei credincioşi). Domnul va fi cununa lor: o cunună strălucitoare şi măreaţă. El a promis dreptarea şi puterea de biruinţă asupra duşmanilor (28:5-6).

Pedeapsa lui Dumnezeu urmăreşte schimbarea şi restaurarea poporului.

Nu toate luptele şi atacurile sunt din cauza păcatului, ci Dumnezeu aduce vremuri grele ca să înveţe pe poporul Lui să fie atent la credinţă.

Disciplina este folosită ca să învăţăm sfinţenia (Evrei 12:10-13).

Disciplina lui Dumnezeu ne învaţă să ne întoarcem la El, locul nostru de scăpare şi adăpostul nostru.

Unde este locul tău de scăpare? Unde este adăpostul tău?

Dacă te examinezi cu atenţie, te vezi încrezătoare în puterile tale?

Te crezi importantă când apariţia ta este impresionantă? Sau când îi convingi pe alţii că eşti inteligentă şi bine informată? Aceste lucruri nu dau siguranţă destinului, nici nu vor defini caracterul plăcut Domnului.

Care este învăţătura pe care te bazezi?

Care sunt poruncile pe care le împlineşti?

Vai de cei ce clădesc pe altă temelie, alta decât Cristos. Ei se duc spre dezastru.

Cine este temelia ta şi cum clădeşti?

Temelia mea este Cristos! Credinţa mea este în Cristos! Încrederea mea este în Cristos.

Dumnezeu pregăteşte o Cale de ieşire din probleme.

Calea de ieşire din probleme este o Piatră, Piatra din capul unghiului. Cine este această Piatră? 1 Petru 2:4-24 afirmă: ,,Apropiaţi-vă de El, Piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine.” Cinstea aceasta este, deci, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului”; şi „o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul şi la aceasta sunt rânduiţi. Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare. Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul.  Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimeşi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti. Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu. Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului! Slugilor, fiţi supuse stăpânilor voştri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni şi blânzi, ci şi celor greu de mulţumit. Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, sufere întristare şi sufere pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.”

Care este învăţătura ta?

Doamne, vreau că inima mea să fie atentă

la adevărata învăţătură,

la adevăratele porunci

 şi la adevărata credinţă!

E greu

1 a*
E greu să urci pe cărăruie
Şi totuşi să rămâi
Pe calea-ngustă, unde suie
Iubirea cea dintâi.
*
E greu să urci, când toţi coboară
Şi totuşi, să cobori
La cei căzuţi sub grea povară,
La cei ce plâng în zori!
*
E greu s-arunci, când lumea strânge
Şi totuşi, să aduni
Durerea lumii care plânge
Şi-a urei mari furtuni.
*
E greu să taci, când ai dreptate
Şi totuşi, să vorbeşti
Aceluia care te bate
Spunându-i că-l iubeşti.
*
E greu să ierţi, să ierţi într-una
Şi totuşi, să nu ierţi
Păcatul, pofta rea, minciuna,
Prin anii cei deşerţi.
*
E greu să crezi, când îţi e teamă,
Şi totuşi, să nu crezi,
Ispitelor ce te îndeamnă:
Să vii, s-asculţi, să vezi.
*
E greu să rabzi făcând doar bine
Şi totuşi, scumpul meu:
Dacă Hristos trăieşte-n tine,
Nimic nu este greu.
 (anonim?)

Totuşi…

10mIsaia 9:1-10:4

Isaia 9:1a

„Totuşi

întunericul

nu

va

împărăţi

veşnic.”

 

Chiar dacă unii oameni continuă să stea în întuneric, Dumnezeu le mai dă har să se întoarcă la lumină. Aşa şi părinţii continuă să le dea har copiilor ca să se îndrepte. Câteodată se întreabă dacă au priceput copiii ceva din toată învăţătura dată de ei. Învăţarea unui copil este un proces lung, cu multe succese şi insuccese. Chiar şi părinţii cei mai înţelepţi fac greşeli în educarea copiilor.

Harul este educarea (învăţarea) copilului cu o atitudine plină de dragoste, generozitate şi răbdare chiar şi atunci când copilul nu merită.

Nu aştepta de la copilul tău mai mult decât poate, şi nu-l compara cu alţii de vârsta lui.

Prinde ocazia să-l lauzi când a făcut ceva bine.

Fii clară în aşteptările tale şi spune-i în cuvinte simple.

Fă-ţi timp să stai cu copilul, nu fi grăbită când îl înveţi.

Repetă (cu dragoste) regulile casei până înţelege.

Alege ce este important pentru copil şi pentru tine. Învaţă pe copil să aleagă binele, să facă diferenţa între greşeală şi neascultare.

Disciplinează copilul cu dragoste, cu fermitate, cu dreptate şi fii consecventă în regulile tale.

Învaţă pe copil ce spune Dumnezeu despre atitudini şi acţiuni. Fii un model pentru el.

Nu uita, copilul ţi-a fost dat pentru o vreme (scurtă). Iubeşte-l. Timpul trece repede şi statutul tău de părinte se schimbă în statutul de bunică. Încrede-te în harul Domnului să-ţi dea puterea să-ţi împlineşti datoria de părinte, văzând în fiecare zi un nou început, un nou har de a trăi această experienţă unică în viaţă. Când copilul creşte şi pleacă de acasă nu mai poţi să-l înveţi ci doar să te rogi pentru el. Proverbe 22:6 ne spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie să o  urmeze şi când va îmbătrâni nu se va abate de la ea.”

Doamne, Tu ai har pentru mine chiar dacă nu merit.

 

Dorinţa inimii mele este să am har faţă de alţii,

chiar dacă nu merită!

 

Viaţa trăită împreună cu El

Viața trăită împreună cu El

Oamenii își trăiesc viețile într-o varietate de feluri. De la caz la caz întâlnim influențe care îndreaptă viețile oamenilor înspre multe direcții. Încotro este îndreptată viața mea? Cine este Cel care îi dă direcție? La aceste două întrebări aflăm răspunsuri printr-o lectură atentă a Primei scrisori către biserica din Tesalonic. Textul esențial se află în ultimul capitol (5), în care ni se spune că Isus Cristos a murit pentru noi ca noi să trăim împreună cu El. Această înțelegere a morții Sale de pe cruce trebuie să redirecționeze viața mea. Cristos a murit pentru mine ca eu să trăiesc împreună cu El. Această înțelegere a situației presupune învierea Sa din morți. Ascultarea și dragostea Lui, dovedite în moartea Sa pentru oameni trebuie să le reorienteze viețile acestora înspre o viață împreună cu El.

Însă în vremurile de acum nu acceptăm un astfel de limbaj cu privire la viață. Noi vrem să trăim singuri, nu împreună cu cineva; iar dacă acel cineva este într-o poziție de autoritate asupra noastră, cu atât mai puțin.

În ce-i privește pe creștini aceștia își vor trăi viețile împreună cu Cel care a murit pentru ei. El Şi-a dat viața pentru toți oamenii, iar cei care-L urmează trebuie să și-o trăiască împreună cu El.

Cum este viața trăită împreună cu El? Ce anume o caracterizează? Potrivit cu 1 Tesaloniceni, această viața are următoarele coordonate: o viață în care credința lucrează, dragostea se ostenește, iar nădejdea are răbdare. Credința, dragostea și speranța caracterizează viața trăită împreună cu Isus. Acestea sunt văzute pe de o parte ca arme de apărare (platoșa credinței și a dragostei), iar pe de altă parte ca moduri prin care se exprimă noua lor identitate (ceilalți îi cunosc  făcând referire în acest fel la ei). Reorientarea vieții de către Cristos, Cel care a murit și a înviat, duce la a fi cunoscuți de oameni într-un fel nou, și la a face față la provocările vieții cu ajutorul acestor noi coordonate aduse de Dumnezeu în viețile lor.

Sorin Sabou

sorinsabou.com

“Viata traita impreuna cu Isus … este o arma de aparare… un mod prin care se exprima identitatea noastra.” Doamne ajuta! Fg