inima

by

Apreciere

pupLeviticul 19:3a  
,,Fiecare
din voi
să cinstească
pe
mama
sa.”
Dedicație mamei soțului meu:
În primul rînd doresc să mulțumeasc Domnului că m-a binecuvintat cu o mamă soacra credincioasă.
De ce o apreciez eu pe mama soțului meu?
In primul rînd o apreciez pentru că Dumnezeu îmi cere acest lucru.  Apoi ea Îl iubeste pe Domnul. Apoi pentru că a dat viață celui mai scump ,,dar” pe care l-am primit eu in viață, soțul meu, Liviu.
O apreciez pentru că l-a crescut pe mîini de rugăciuni, că a stat pe genunchi înaintea Domnului și l-a dedicat Domnului. O apreciez pentru ca-și iubește familia pină la sacrificiu, pentru că nimic nu este prea greu sau prea mult să faca pentru noi. O apreciez pentru hărnicia ei, pentru bucatele gustoase pe care le gătește pentru familie, pentru langoși, pentru sarmale, teiței de casă, pîine caldă, murături așa de bune etc.
Locuim împreună de 7 ani, ne slujește cu atîta dragoste și dăruire făra să cîrteasca, se străduiește să nu mă supere, ca noră, o apreciez pentru că se roagă nencetat pentru familia pe care i-a dat-o Domnul.
Rugăciunea mea este ca Domnul să-i răsplătească dragostea, și sacrificiul cu sănătate, și să-i asculte toate rugăciunile.
Cu dragoste si apreciere, o noră recunoscătoare,

Mariana Percy (Strizu)

 

by

Bunătatea Domnului

13Isaia 29

Isaia 29:19

„Cei nenorociţi

se vor bucura

tot mai mult în Domnul

şi

săracii se vor veseli

de Sfântul lui Israel.”

 

Dumnezeu este aşa de bun! Cei ce se smeresc se vor bucura, vor căpăta pricepere şi învăţătură.

Cum te mângâie bunătatea lui Dumnezeu?

Recunoşti binecuvântările smereniei în viaţa ta?

Cum a folosit Dumnezeu suferinţa în viaţa ta ca să te atragă la El?

Dacă te-a schimbat fără durere şi fără suferinţă, cum Îl lauzi?

Cunoaşterea adevărului din Scripturi ne ajută să cunoaştem voia lui Dumnezeu în toate lucrurile, deciziile şi planurile noastre. Ochii noştri sunt deschişi, urechile noastre aud şi suntem izbăviţi de negură şi întuneric (29:18). Ne vom bucura şi ne vom veseli de Sfântul lui Israel (29:19) căci El va nimici pe duşmani.

Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti Olarul iar eu sunt lutul. Tu m-ai creat şi Îţi mulţumesc.  Mulţumesc că m-ai păzit de cutremur, de vijelie, de furtună, de foc, de foame, de sete, de neputinţă, de neştiinţă, de necredinţă. Recunosc că este bunătatea Ta, nu meritul meu. Eu nu am nici un merit. De aceea vreau să trăiesc în umilinţă ca să Te văd cu ochii mei, să Te aud cu urechile mele şi să fiu izbăvită în ceasul încercării. Mulţumesc pentru bucuria mântuirii pe care Tu mi-ai dat-o şi pentru pacea Ta care întrece orice putere omenească de pricepere. Te laud pentru promisiunea că mă vei apăra de vrăjmaşi. Mă încred în Tine şi trăiesc în linişte. Recunosc lucrarea mâinilor Tale, sfinţesc Numele Tău, doresc să trăiesc o viaţă în teamă sfântă faţă de Tine, caut să capăt pricepere şi învăţătură de la Tine. Mulţumesc pentru Cuvântul Tău care îmi deschide ochii mei spirituali ca să văd adevărul.

 

Doamne, inima mea este recunoscătoare pentru bunătatea Ta!

 

by

O învăţătură de datină omenească

astayiIsaia 29:1-14

Isaia 29:13

„Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească”.”

 

Vai de cei ipocriţi în închinarea lor. Vai de cei ce se închină numai cu gura, nu şi cu inima.

Vai de cei ce nu se bucură înaintea lui Dumnezeu. Vai de Ariel (Ierusalim, cetatea unde este altarul, unde trebuie să fie şi inima). Catastrofa va lovi în popor, plânsete şi gemete, tunete, cutremure de pământ, vijelie, furtună, foc, război, foame, sete, neputinţă, neştiinţă etc., pentru că „poporul acesta Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are faţă de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească” (29:13).

Conducătorii cetăţii au ajuns orbi pentru că au refuzat să vadă şi să asculte poruncile lui Dumnezeu.

Neputinţa de a vedea este judecata lui Dumnezeu.

Când conducătorii nu văd Cuvântul lui Dumnezeu, religia este de suprafaţă, de ochii lumii, fără inimă. Când inima este departe de Domnul, închinarea devine un set de reguli omeneşti. Este dureros când Dumnezeu loveşte înţelepciunea înţelepţilor (vor pieri 29:14).

Dumnezeu vede, ştie, cunoaşte ce face fiecare. Unii se joacă de-a biserica. Inima lor este departe de Domnul.

Este inima mea unde spune gura mea?

Dumnezeu vrea inima noastră în închinare nu ritualul nostru liturgic.

Vezi ipocrizie în viaţa ta? Dacă te examinezi înaintea Domnului cum vezi închinarea ta? Te prinde anturajul şi cânţi doar cu gura, fără inimă?

Oare ce gândeşte Domnul despre închinarea mea de duminca la biserică? Mă duc cu valul?

Ce atitudine, acţiune, schimbare vei avea la următoarea închinare?

Doamne, cercetează-mă şi descopere-mi unde gura mea o ia înaintea inimii. Nu mă lăsa în ipocrizie, căci vreau binecuvântarea, nu judecata. Fereşte-mă de datina omenească şi ajută-mă să văd şi să înţeleg Cuvântul. Mă rog pentru conducătorii religioşi să vadă Adevărul în Scripturi şi să dea învăţătură sănătoasă.

Descopere-mi când închinarea mea este un set de reguli omeneşti şi du-mă pe calea cea bună.

Doamne, îmi doresc ca să-Ţi aduc o închinare adevărată!

Fie ca  inima mea să fie în armonie cu gura mea!

by

Cristos a înviat !!!

inviat

Isaia 28:16-29

Isaia 28:16

„De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu:

Iată pun ca temelie în Sion (Ierusalim)

o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ,

piatră din capul unghiului clădirii,

temelie puternică.

Cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi să fugă.”

Această Piatră este Cristos! Este o piatră testată, preţioasă, puternică, absolut necesară într-o clădire. Niciunul din cei ce se încred în El nu va fi dat de ruşine. O temelie bună dă securitate şi stabilitate, şi piatra ţine structura clădirii dreaptă.

Cristos, nu lumea, este temelia noastră!

Pe ce temelie îţi construieşti viaţa? Orice lucru sau persoană vor cădea, numai Cristos va rămâne în veac! Cristos nu se schimbă niciodată, şi nici nu ne dezamăgeşte (Dacă ţi se pare că te-a dezamăgit vreodată, este minciuna diavolului care vrea să distrugă încrederea ta în Dumnezeu. Aminteşte-ţi că El ştie ce face, chiar când e greu în viaţă. Încrede-te în El.).

Ce crezi că trebuie să schimbi ca să construieşti numai pe adevărata temelie?

Îl cunoşti pe Isus Cristos? Te bazezi pe El ca temelie a vieţii tale? Încrederea în El te va feri de judecata finală şi de dezamăgirile temporale. Cum te ajută încrederea ta în Isus (piatra şi stânca vieţii) să nu ţi se umple faţa de ruşine?

Dacă nu-L cunoşti pe Domnul Isus Cristos, vino la El aşa cum eşti şi cere-I ajutor. Mântuirea este darul lui Dumnezeu (Efeseni 2:8-9). Ai avut un moment în viaţă când ai zis „Da!”, Domnului? Cum ai primit mântuirea?

Prin moartea lui Cristos putem deveni liberi de vinovăţie (Coloseni 1:21-22). Cum experimentezi libertatea pe care ţi-a dat-o Domnul?

Ce ştii despre Piatra din capul unghiul clădirii?

Este Cristos sprijinul tău? Cum te sprijineşte Domnul? Ce lucrează El în viaţa ta?

Este securitate şi stabilitate în viaţa ta?

Cum rezolvi dezamăgirile din viaţa ta?

Domnul va surpa neadevărul şi va îneca minciuna. Domnul judecă răul, dar şi salvează în îndurarea Lui.

Păcatul cere judecată, dar pocăinţa aduce iertare.

Domnul Isus Cristos a fost judecat la cruce, murind pentru pentru păcatul omului, dar a înviat şi este viu în vecii vecilor!

Inima mea spune: Doamne, Tu eşti temelia vieţii mele!

Cred că Tu eşti viu în vecii vecilor!

*

by

Poruncă peste poruncă

poruncăIsaia 28

Isaia 28:10

„Căci dă învăţătură peste învăţătură,

învăţătură peste învăţătură,

poruncă peste poruncă,

poruncă peste poruncă,

puţin aici, puţin acolo.”

Este totuşi o speranţă, în mijlocul furtunii, pentru rămăşiţa poporului Israel (cei credincioşi). Domnul va fi cununa lor: o cunună strălucitoare şi măreaţă. El a promis dreptarea şi puterea de biruinţă asupra duşmanilor (28:5-6).

Pedeapsa lui Dumnezeu urmăreşte schimbarea şi restaurarea poporului.

Nu toate luptele şi atacurile sunt din cauza păcatului, ci Dumnezeu aduce vremuri grele ca să înveţe pe poporul Lui să fie atent la credinţă.

Disciplina este folosită ca să învăţăm sfinţenia (Evrei 12:10-13).

Disciplina lui Dumnezeu ne învaţă să ne întoarcem la El, locul nostru de scăpare şi adăpostul nostru.

Unde este locul tău de scăpare? Unde este adăpostul tău?

Dacă te examinezi cu atenţie, te vezi încrezătoare în puterile tale?

Te crezi importantă când apariţia ta este impresionantă? Sau când îi convingi pe alţii că eşti inteligentă şi bine informată? Aceste lucruri nu dau siguranţă destinului, nici nu vor defini caracterul plăcut Domnului.

Care este învăţătura pe care te bazezi?

Care sunt poruncile pe care le împlineşti?

Vai de cei ce clădesc pe altă temelie, alta decât Cristos. Ei se duc spre dezastru.

Cine este temelia ta şi cum clădeşti?

Temelia mea este Cristos! Credinţa mea este în Cristos! Încrederea mea este în Cristos.

Dumnezeu pregăteşte o Cale de ieşire din probleme.

Calea de ieşire din probleme este o Piatră, Piatra din capul unghiului. Cine este această Piatră? 1 Petru 2:4-24 afirmă: ,,Apropiaţi-vă de El, Piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine.” Cinstea aceasta este, deci, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului”; şi „o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul şi la aceasta sunt rânduiţi. Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare. Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul.  Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimeşi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti. Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu. Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului! Slugilor, fiţi supuse stăpânilor voştri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni şi blânzi, ci şi celor greu de mulţumit. Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, sufere întristare şi sufere pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.”

Care este învăţătura ta?

Doamne, vreau că inima mea să fie atentă

la adevărata învăţătură,

la adevăratele porunci

 şi la adevărata credinţă!

by

Învăţătură peste învăţătură

a invataturaIsaia 28

Isaia 28:10

„Căci dă

învăţătură peste învăţătură,

învăţătură peste învăţătură,

poruncă peste poruncă,

poruncă peste poruncă,

puţin aici, puţin acolo.”

 

O simplă atenţionare „Stop” şi schimbarea direcţiei este iritantă, dacă trebuie să schimb direcţia maşinii sau direcţia vieţii mele. O asemenea schimbare poate salva vieţi. Isaia atenţionează mereu poporul pentru că Dumnezeu vrea să-l salveze şi să-l transforme. Isaia le atrage atenţia asupra vieţii lor trăite în falsitate, trăirea în nerecunoştinţă, necredinţă, rebeliune şi nesupunere faţă de Dumnezeu, în loc de a trăi în adevărul lui Dumnezeu,

Vai de cei ce-şi clădesc viaţa pe o altă fundaţie (temelie) decât Cristos. Vai de cei ce se bazează pe o învăţătură falsă, şi nu se bazează pe învăţătura Adevărului din Scripturi. „Vai” este un suspin adânc, o emoţie care exprimă regret, un strigăt de alarmă. Împărăţia de Nord n-a mai fost loială Domnului, ci a ales închinarea la idoli. Corupţia morală, judecătorească şi politică a mâncat rădăcinile civilizaţiei. Toată cultura şi oraşele, trecutul şi viitorul au ajuns călcate în picioare ca o smochină timpurie care se vede înainte de culesul roadelor şi pe care abia o iei în mână şi îndată o şi înghiţi (28:4). Furtuna vine şi va călca la pământ cununa îngâmfată a beţivilor lui Efraim. Mândria este beţie spirituală. Conducătorii Israelului în loc să fie plini de Duhul lui Dumnezeu au fost plini de alcool (28:7). Scena este dezgustătoare în versetul 8 (vărsături murdare, nici un loc curat). În aroganţa lor au refuzat să audă Cuvântul Domnului (28:9-10). Şi-au bătut joc de mesajul lui Dumnezeu transmis prin Isaia. Şi-au bătut joc de Isaia astupându-şi urechile, ca nişte copii, ca să nu audă mesajul. Pedeapsa lor va fi robia. Ironia este că ei, conducătorii spirituali, puteau să înţeleagă Cuvântul Domnului, dar nu au vrut şi acum urmează judecata asupra lor. S-au lăudat cu puterea şi cu alianţele lor omeneşti (Egiptul) făcând legământ cu moartea, învoială cu locuinţa morţilor, având ca loc de scăpare neadevărul şi ca adăpost minciuna.

Care este temelia vieţii tale? Pe ce clădeşti? Pe ce te bazezi? Cum crezi că va judeca Dumnezeu corupţia morală, politică, judecătorească? Este corupţie în viaţa ta?

Cum vezi viitorul civilizaţiei noastre? Cum te rogi pentru conducătorii noştri spirituali?

Cu cine faci tu alianţe? Pe cine te bazezi când ajungi în necaz? La cine alergi prima dată?

Pe puterea cui te bazezi la nevoie? Cauţi adevărul sau trăieşti în miniciună?

Doamne, inima mea caută

adevărul Tău,

învăţătura Ta,

porunca Ta!

by

Fiecare clipă

aaaIsaia 27:3

„Eu, Domnul,

sunt Păzitorul ei,

Eu o ud în fiecare clipă;

Eu o păzesc

zi şi noapte

ca să n-o vatăme

nimeni.”

 

Doamne, mulţumesc că Tu eşti Păzitorul meu! Tu ai grijă de mine. Tu mă păzeşti zi şi noapte ca nimic şi nimeni să nu mă vatăme.

„Tu eşti adăpostul şi sprijinul meu, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu mă tem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor, chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii.

Cred că este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, Sfîntul Locaş al locuinţelor Celui Preaînalt.  Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor. Neamurile se frământă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună şi pământul se topeşte de groază.

Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.

Doamne, privesc lucrările Tale, pustiirile pe care le-ai făcut pe pământ. Tu pui capăt războaielor până la marginile pământului.

Mă opresc să proclam stăpânirea Ta peste neamuri, peste tot pământul.

Tu eşti Domnul oştirilor! Tu eşti Dumnezeul lui Iacov!

Tu eşti turnul meu de scăpare!” (Psalmul 46:1-11)

Mă bucur de ocrotirea puternică pe care mi-o dai Tu, Doamne! Tu m-ai binecuvântat! Mă încred în Tine şi bunătatea Ta mă ajută să nu mă clatin.

Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu (Psalm 19:14).

Ce a făcut Domnul ca să ne înveţe să alergăm la El după protecţie şi creştere spirituală?

Ce poţi să mărturiseşti despre protecţia şi paza Domnului în viaţa ta? Dar în familia ta?

 

Doamne, mulţumesc că îmi păzeşti inima mea!

 

by

Păzitorul meu

sperantaIsaia 27:2-6

„În ziua aceea, cântaţi o cântare asupra viei celei mai alese: „Eu, Domnul, sunt Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi şi noapte ca să n-o vatăme nimeni. N-am nici o mânie. Dar dacă voi găsi mărăcini şi spini, voi merge la luptă împotriva lor şi-i voi arde pe toţi. Afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.” În vremurile viitoare, Iacov va prinde rădăcină, Israel va înflori şi va odrăsli şi va umple lumea cu roadele lui.”

Poporul Israel este comparat cu o vie pe care Domnul o iubeşte, o păzeşte zi şi noapte ca nimeni să nu o strice, o îngrijeşte (o curăţă), o udă şi veghează asupra ei, aşteptând roadă.

Ce înseamnă să aduci roadă?

Isaia 27:7-11 ne spune că poporul Israel nu a adus roada pe care El o aştepta, de aceea, au fost pedepsiţi. Cu măsură au fost pedepsiţi în robie. Scopul judecăţii a fost să-i sfinţească şi să se întoarcă de la idoli înapoi la Dumnezeu.

Isaia 27:12-13 ne spune că în vremea aceea va fi o transformare a poporului Israel. Se vor aduna din toate ţinuturile unde au fost împrăştiaţi.

În ziua aceea va suna trâmbiţa şi cei credincioşi se vor închina Domnului la Ierusalim.

Ce-ţi spune ţie sunetul de trâmbiţă?

Va fi bucurie şi pace pentru credincioşi când puterea şi credincioşia lui Dumnezeu vor fi demonstrate. Ne vom închina Celui ce domneşte!

Evrei 12:22-28 ne îndeamnă să ne întărim mâinile obosite şi genunchi slăbănogiţi, să croim cărări drepte, să urmărim pacea şi sfinţirea, să nu ne abatem de la harul lui Dumnezeu, ca nu cumva să ajungem la tulburare şi întinare, să veghem ca să nu fim lumeşti; să luăm aminte ca nu cumva să nu voim să ascultăm pe Cel ce ne vorbeşte; să ne arătăm mulţumitori şi să aducem lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi frică, pentru că am primit o Împărăţie care nu se poate clătina.

 

Doamne, mulţumesc că îmi păzeşti inima mea!

 

by

Răscumpărătorul meu

Isaia 26:19:21

Isaia 26:19b „Treziţi-vă şi săriţi de bucurie!”

Dumnezeu este suveran. El a ales poporul Israel ca să ducă vestea cea bună tuturor neamurilor. Prin acţiunile lor au dovedit că au căzut. Când Domnul va veni, va restaura poporul Israel. Va fi o înviere, o trezire, când va reveni Domnul Isus. Vor fi vremuri grele, dar Dumnezeu va proteja pe cei aleşi şi va pedepsi nelegiuirile locuitorilor pământului. El disciplinează, dar şi protejează. Are măsură în toate lucrurile. Poporul Domnului va fi ascuns de mânia Lui. Dumnezeu a promis viaţă veşnică. Moartea nu este ultimul răspuns.

După ce trupul meu va muri, sufletul meu va trăi veşnic împreună cu Răscumpărătorul meu (Iov 19:25-27).

Pentru că eu cred că Domnul Isus Cristos este Salvatorul meu, voi avea viaţă veşnică şi voi fi scăpată de mânia lui Dumnezeu (Ioan 5:24-29).

Trupul meu fizic va muri, dar trupul meu spiritual va trăi veşnic (Ioan 11:25-26).

Viaţa veşnică este cunoaşterea lui Dumnezeu şi cunoaşterea Fiului Său. Viaţa veşnică este posibilă prin Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu (Ioan 17:3).

Te încrezi în Dumnezeu pentru viaţă veşnică? Crezi în învierea morţilor?

Mânia lui Dumnezeu nu va fi pentru totdeauna, va trece. Aşa cum Domnul a salvat poporul Israel în Egipt (Exod 12:1-30) şi a pedepsit pe egipteni, poate să salveze pe credincioşi, când va pedepsi pe necredincioşi.

Crezi că Dumnezeu va face o diferenţă între credincioşi şi necredincioşi în ziua judecăţii?

Dacă tu crezi că va fi o diferenţă, cum o explici?

Doamne, mulţumesc că eşti Răscumpărătorul meu şi într-o zi Te voi vedea şi Îţi voi mulţumi, căzând la picioarele Tale ca să mă închin înaintea Ta. Cu bucurie mă voi închina şi Te voi slăvi că ai cucerit inima mea pentru Tine şi Împătăţia Ta. Mulţumesc pentru promisiunea că voi fi scăpată de mânia lui Dumnezeu şi ascunsă de pedeapsa care va veni peste locuitorii pământului. Mulţumesc pentru viaţa veşnică pe care o am prin credinţa în Domnul Isus Cristos, care a murit pentru păcatele mele şi a înviat, ca împreună cu El să trăim veşnic toţi cei credincioşi.

Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte şi ochii mei Îl vor vedea!

Inima mea este plină de bucurie pentru că am un

Răscumpărător!

by

La strâmtoare

Isaia 26:10-18

Isaia 26:16 „Doamne, ei Te-au căutat când erau la strâmtoare; au început să se roage când i-ai pedepsit.”

Dumnezeu va judeca pe cel rău. Cei răi s-ar putea să primească binecuvântări de la Domnul dar ei nu învaţă să se gândească la măreţia lui Dumnezeu şi la purtarea lor. Până cel rău va întâlni pe Creatorul, pe care L-a respins ca Salvator, cu bună ştiinţă, mai este timp, dar fiecare întârziere face mai grea decizia de a da mâna Dumnezeului dragostei şi eternităţii.

De-a lungul istoriei au fost mulţi tirani care au asuprit Israelul. Unde sunt ei acum? Au murit, au fost pedepsiţi, nimiciţi şi li s-a şters pomenirea.

 

Dar Dumnezeu a fost de partea poporului Israel. Nu şi-a retras puterea şi prezenţa Lui. Dumnezeu a lărgit teritoriul Israelului, a înmulţit poporul şi Şi-a arătat slava. Când poporul a fost la strâmtorare a strigat către Domnul şi s-au rugat când au fost pedepsiţi. Dumnezeu disciplinează poporul ca să se întoarcă la El. Poporul a recunoscut condiţia lor când erau departe de faţa Domnului: „cum se zvârcoleşte o femeie însărcinată, gata să nască şi cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, aşa am fost noi…am zămislit, am simţit dureri şi când să naştem, am născut vânt”.

 

Nu te uita la cei răi dacă le merge bine, că nu ştii sfârşitul lor.

Ţine minte că Dumnezeu este de partea ta. Nu şi-a retras puterea, nici prezenţa din viaţa ta.

 

Dacă ajungi la strâmtoare, strigă către Domnul şi roagă-te când eşti pedepsită (disciplinată) din cauza păcatului tău. Recunoaşte condiţia ta când eşti departe de faţa Domnului şi vino iar la El cu pocăinţă.

Cum Îl vezi pe Dumnezeu când eşti la strâmtoare?

Crezi că păcatul are consecinţe, chiar dacă este iertat?

Cum te rogi să nu ajugi departe de faţa Domnului?

Ţi-e greu să recunoşti starea ta şi să te întorci cu pocăinţă la El?

Te interesează mai mult imaginea ta în lume (cum te văd alţii) decât recunoaşterea stării tale şi pocăinţa?

 

Doamne, mulţumesc pentru prezenţa şi lucrarea Ta

în inima mea!